Forum Crestin Ortodox - vorbiti-mi putin!

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - vorbiti-mi putin! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=10153)

oricum, sfaturile voastre sunt minunate si va mai astept sa mai vorbim. despre orice ne ajuta sa crestem! va multumesc!

Citat:

În prealabil postat de anaecaterina (Post 270343)

nu inteleg de unde am aceste trairi. cred ca nu sunt foarte perseverenta in inima mea si mai cred ca nu sunt destul de atenta la DUMNEZEU. probabil ca trebuie sa devin si mai umila, desi urmaresc constant sa imi cultiv virtutile sf parinti.
am citit cartea cu maestrii indiei si Parintele Paisie...m-a ajutat foarte mult sa descopar adevarul.
viata mea a fost salvata intr-un moment in care am cerut cu toata fiinta mea sa ma intorc la Dumnezeu si am suferit mult o perioada lunga de timp, cand am constatat ca mai aveam foarte putin sa fac greseli enorme si sa renunt la viata mea in favoarea abandonarii mele totale catre un Dumnezeu care nu era de fapt Tatal Ceresc pe care eu il cautam...lucrurile au fost complicate, au trecut...sigur ca, prapastia a fost foarte mare.
m-am trezit intr-o zi ca sufletul meu se indepartase f mult de Tatal, imi indepartasem familia, eram in ashram, faceam lucruri care erau in contradictoriu cu Dumnezeu, ajunsesem sa cred in zeitatile lor, nici macar nu ma intrebam daca ele exista sau nu...dintr-o data apoi, am cazut. asa priveam atunci. am ramas fara prieteni, fara serviciu, fara bucurie, devenisem complet inutila, tocmai eu care aveam un rost atat de important...eram frumoasa, eram daruita, eram harnica, aveam studii...apoi m-am trezit departe de tot ce cunosteam.
mi-am amintit atunci de IISUS HRISTOS. pe parcurs am inceput sa il simt viu in inima mea...mi-am gasit serviciu, familia mea a fost alaturi de mine in toate aceste incercari, am primit o relatie...totul a inceput sa isi revina...
apoi, am ajuns din nou aici. unde nu mai stiu ce e cu mine, unde ma simt singura in relatie, ma simt singura in mijlocul oamenilor si rugaciunea devine mecanica. ma simt ca o stanca. nu mai pot sa plang, nu ma mai abandonez, nu mai aspir atat de frenetic cum aspiram candva. nu inteleg ce sa fac in continuare? situatia aceasta persista de cateva luni.

Pai Dumnezeu ti-a dat o prima mana de ajutor,te-a scos din deruta in care erai.Dar acum simti aproape aceeiasi deruta,pentru ca acum El vrea mai mult de la tine.El stie ca poti,stie ca ai aceasta cautare cartre El,si de aceea vrea mai mult de la tine.Credinta nu inseamna un drum usor,ci e unul greu,caci dusmanul cel mai mare suntem chiar noi insine.Dar El sta intotdeauna aproape,foarte aproape...

Citat:

În prealabil postat de anaecaterina (Post 270339)

dupa rebotezare nu am mai pracicat yoga...am un partener insa nu ne-am casatorit inca...ma tot gandesc si razgandesc...

Ana, daca prietenul este cit de cit de treaba, arata bine, este sanatos si stii ca o sa faci copii frumosi cu el, ia-l !, nu mai sta pe ginduri!..ca vezi doar cit de greu este sa te mariti in ziua de astazi! Gindeste-te NUMAII la cum vor iesi copiii, iar daca crezi ca vor iesi frumosi!..TOT INAINTE!
Priveste doar la "armatele" de femei singure de care suntem inconjurati!..nu-i de gluma!

Citat:

În prealabil postat de anaecaterina (Post 270348)

am sa o caut sa o citesc...nu am citit-o
multumesc!

Este o carte la fel de buna ca Inteleptii Indiei si aprintele Paisie,cu deosebirea ca autorul,Klaus Kenneth a fost in Romania,am fost si eu la o conferinta de a lui,poti sa ii scrii pe email sau pe facebook,daca cunosti engleza,franceza sau germana.la anul vine din nou in Romania.

cei care traiesc necununati pot fi opriti de la impartasanie chiar si pt.7 sau 15 ani

Citat:

În prealabil postat de anaecaterina (Post 270339)

dupa rebotezare nu am mai pracicat yoga...am un partener insa nu ne-am casatorit inca...ma tot gandesc si razgandesc...

aham... pai si aceasta ar putea fi principala cauza... mai mult ca sigur, de fapt. La tine, 'ganditul si razganditul' tot piedici de la cel rau sunt. Cel putin din cate stiam (si tot de la mai multi preoti, inclusiv de la duhovnic), a trai necununat este un pacat f. mare, este considerat curvie/desfranare in fata lui Dumnezeu... Sunt destui preoti duhovnici (mai ales de manastire) care dau canon mai indelungat pt. asta, si opresc de la impartasanie pe mai multi ani (chiar si cate 7 sau 15!), si care nu pomenesc nici la Proscomidia din cadrul Sf. Liturghii pe cei care traiesc necununati. Postez aici si un link relevant: http://www.lavrentie-sovre.eu/Paisie_Index.htm. Si iarasi, tot cineva dintre cunoscuti mi-a spus de un cuplu care au trait vreo 30 de ani necununati, au si copii etc, si mai mereu au avut tot felul de prob. de un fel sau altul, in casnicia lor, iar un preot le-a spus ca din cauza ca traiau necununati, apoi s-au cununat la bis. ortodoxa (si intr-un cerc restrans, doar cu familia, nasii si cativa prieteni, sau numai cu nasii de fatza, ca martori etc, nu am mai retinut exact - oricum, important este ca au reusit de s-au cununat, intr-un final).

cunosc f bine engleza si fr, am terminat facultatea de filologie- limbi moderne. am sa citesc aceasta carte si posibil sa ii scriu, poate cu intrebari despre Dumnezeu, care ma macina de mult timp. si sigur ca mi-ar place f mult sa vad ce are de spus, despre Tatal! va pup!

si cred ca mai este o problema in mine....cred ca intotdeauna mi-am dorit sa pot sa fiu radicala! sa las totul pt Dumnezeu! dar niciodata nu am fost in stare!

nu stiu ce inseamna sa lasi totul pt Dumnezeu. nu stiu nimic despre Dumnezeu. nu ma cunosc nici macar pe mine. e vai de mine! doar stiu ca undeva in mine, imi doresc nespus sa las totul pt El. nu stiu ce inseamna asta ori cum sa fac asta. in cadrul unei familii crestine pe care as putea-o intemeia, as vrea sa fac totul sa fie spiritual, insa in aceasta relatie, nu avem aceeasi directie, desi el este cel prin care Dumnezeu m-a salvat.
daca m-as retrage, departe de lume, nu stiu cum as putea face asta, pt ca eu nu sunt in stare de nimic! in urma mea nimic nu a ramas ok!

desi la vederea celor din afara, a viciilor,putine sau nu, noi amandoi nu suntem spirituali ...nu asa cum cred ca ar trebui sa devenim. daca privesc in sufletele noastre, il gasesc minunat, plin de iubire, de credinta, de frumusete. pe el. ca si relatie, e greu.
doar imi doresc nespus sa imi cultiv virtutile, sa devin umila, simpla, blanda si sa am credinta! imi doresc doar sa il pot iubi pe Dumnezeu mai mult decat orice si constat ca nu fac asta nici in cea mai mica masura!!! cum sa fac asta?

Citat:

În prealabil postat de anaecaterina (Post 270362)

Daca faci o facultate ,trebuie sa termini mai intai liceul ,sa iei bacalaureatul,apoi pe bancile facultatii sa mai stai inca 4-5 ani invatand temeinic cursurile.
Considera ca in privinta credintei esti inca in clasele primare,deci inarmeaza-te cu rabdare,citeste cat mai mult si mergi totdeauna la Biserica.Mai ai pana sa termini facultatea!