Evident ca Dumnezeu ne-a ajutat prin mijlocirea sfantului, caci Dumnezeu asculta cu precadere rugaciunile sfintilor. Sfintii nu pot fi despartiti de Hristos pentru a carui slujire au trait si traiesc si a carui slava exclusiva o cauta.
Noi crestinii ortodocsi ne rugam sfintilor si ingerilor sa ne ajute cu puterea lui Dumnezeu intru slava lui Dumnezeu. Suntem perfect constienti ca mantuirea si viata ne vine doar de la Hristos Iisus, " Domnul este minunat intru sfintii sai" (Psalmul 67,36) caci "Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei. " (Psalmul 15,3)

Nu m-a lamurit. Ba chiar m-a contrariat. Mi-a spus ca nimicirea va fi ca o sentinta data de Dreptul Judecator.

Multumesc mult pt lamuriri.
Deci milueste-ma,inseamna 'ajuta-ma' ,iar nu neaparat 'infaptuieste'

Nu prea am înţeles. Eu ştiu că termenul de "judecată" în originalul grecesc are trei sensuri, corespunzând celor trei faze ale judecăţii: faza preliminară de instrucţie, faza în care se dă sentinţa şi faza finală în care are loc executarea sentinţei.

Bineinteles, nici un sfant (sau inger bun) nu face altceva decat voia lui Dumnezeu! Nici un sfant (sau inger bun) nu are putere in sine ci doar de la Dumnezeu... asta nu inseamna ca sfintii (si ingerii buni) sunt niste marionete si nu au personalitate si vointa proprie, nicidecum, ci doar ca in tota activitatea si viata lor isi unesc voita lor cu cea a lui Dumnezeu cautand exclusiv slava lui Dumnezeu.

Sfantul pavel Spune clar "Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. 2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios. " (I corinteni 4,1-2)

Multumim lui Hristos Iisus Domnul si Dumnezeul nostru pentru ca ne da viata si ne calauzeste prin Duhul sau cel Sfant care din Tatal purcede.

Si prin aceasta speculatie terminologica Dumnezeu va urmari anumite etape ale timpului? Adica cei din iad vor si suferi, dar vor fi si nimiciti. Chiar daca vor fi nimiciti dupa un timp mi se pare contradictoriu. Libertatea le este anulata.
Iata o afirmatie potrivita a Parintelui Staniloae.
"Eternitatea iadului indică misteriosul paradox al libertăţii celui care nu poate găsi adevărata viaţă în libertatea comuniunii şi de aceea nici nu vrea să o caute. Iar misterul cel mare pe partea lui Dumnezeu e că Dumnezeu nu-1 distruge pe cel ce păcătuieşte, chiar dacă preştie necăinţa lui veşnică, ci îl respectă chiar aşa. E o veşnică păstrare a omului în relaţie cu Dumnezeu. Nici omul nu poate uita cu totul pe Dumnezeu, nici Dumnezeu nu vrea să uite pe om, oricum ar fi el."

Credeam ca o judeca Dumnezeu Tatal, sau Iisus cand stau toti in dreapta si in stanga lui si pe unii ii face capre si pe altii oi.

Iata si o precizare a Parintelui Staniloae.
" De aceea Maicii Domnului îi cerem incomparabil mai des decât tuturor sfinţilor să se roage pentru noi şi pentru toţi ai noştri. Totdeauna, după două tropare adresate lui Dumnezeu, al treilea e adresat ei. Dacă fiecărui sfânt i se dedică o zi principală în anul bisericesc pentru cinstire şi laudă, Maica Domnului este lăudată în fiecare zi, deşi are şi câteva sărbători la fel de importante dedicate ei în mod deosebit. Apoi, ei nu i se cere numai să se roage lui Hristos pentru noi, ci i se cer şi ei însăşi multe lucruri. Ei ne adresăm cu cereri ca acestea: "Tu mântuieşte pe robii tăi de toate nevoile"; "Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi"; "Aleargă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, şi ne izbăveşte pre noi de primejdii"; "Numai la tine nădăjduiesc şi alerg sub acoperământul tău"; "Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe mine, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci tu însăţi mă apără şi mă mântuieşte". Necontenit se repetă refrenul: "Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi" (soson imas). Niciodată nu i se spune însă: "Miluieşte-ne pre noi" (eleison imas). Prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu, se afirmă credinţa că noi depindem întru totul de mila lui Dumnezeu. "Mântuieşte-ne" adresat Maicii Domnului nu are sensul de mântuire, ca operă înfăptuită de Hristos, ci de "scăpare" sau "izbăvire" din diferite greutăţi, necazuri, primejdii, ispite, care însă au şi ele o legătură cu mântuirea.
"

foarte bine subliniat acest aspect al crestinismului ortodox. Subscriu la cele afirmate.

N-aş crede că Dumnezeu face "speculaţii terminologice", aceasta este o caracteristică mai degrabă umană. Exemplu: este derutantă terminologia folosită de dvs. ortodocşii numind Iad atât "locuinţa morţilor" (sheol/hades), cât şi "iezerul de foc". Etapizarea temporală reiese din Scriptură, din moment ce judecata (prima fază a judecăţii) începe înainte de vremea sfârşitului, apoi judecata finală, culminând cu faza executorie.

Nu e deloc contradictoriu dacă nimicirea va fi la sfârşit, timpul de chin durând o perioadă. Nu mă întrebaţi cât căci nu ştiu, logic ar fi să dureze funcţie de gravitatea păcatelor. Îmi veţi spune -şi bună dreptate- că orice păcat e grav, totuşi nu cred că Dumnezeu va pedepsi la fel pe un păcătos şi pe diavol, autorul păcatului.

Nu prea am înţeles rostul noţiunii de libertate în Iad. Soarta păcătoşilor este hotărâtă în momentul închiderii harului (Apocalips 22,11). După acest moment final nu mai este timp de pocăinţă, chiar dacă ar mai avea la dispoziţie un miliard de ani păcătoşii nu se vor mai pocăi, decât eventual formal de frică. Dar aceea nu mai este pocăinţă.