În prealabil postat de caty_deea (Post 318768)

Nu o fac neaparat pt ei ca sa ma placa si sa fie asaaa oo chimie de la prima vedere(nu imi place deloc vorba asta pe care o aud atat de des).O fac pt mine.Am observat si eu ca daca nu esti imbracat nu stiu cum sau nu mirosi intr.un anume fel nu te baga nimeni in seama

În prealabil postat de anna21 (Post 319376)

Acum depinde cine vrei sa te bage in seama..
Daca ai in minte ca barbatii sunt "setati" inconstient sa caute o partenera sanatoasa si apta sa dea nastere unor urmasi sanatosi (ca in fond frumusetea este o suma e indicatori ai sanatatii persoanei: simetrie faciala si corporala, postura dreapta, par/piele sanatoase, etc, etc..) ca sa devii mai frumoasa trebuie sa-ti pui in evidenta sanatatea. Adopti o postura dreapta, privire, voce, miscari sigure, zambet, haine potrivite (nici prea largi, nici prea stramte, care sa-ti corecteze imperfectiunile corpului) etc.
Eu am fost intotdeauna de parere ca mai bine fac un sport decat sa ma fardez, ca asa imi mentin sanatatea in mod natural si ma simt mai energica.

Acum o sa spun niste lucruri comune, dar cercetarile arata ca sunt eficiente.

1. Este mai probabil sa "fii bagat in seama" daca sustii privirea celuilalt. Pe asta se bazeaza si personajele din reclame: se uita fix la tine. Daca doua persoane au schimb de priviri este mai probabil sa inceapa o discutie. Daca iti feresti privirea inseamna ca vrei sa fii lasat in pace.

2. Zambetul. Foarte important. Obisnuieste-te sa zambesti celorlalti. Vei fi perceputa ca mai atractiva, mai sociabila, mai binevoitoare etc..

Acum imi vine in minte ca aveam o colega care era destul de acra, ironica, antipatica in general.. Dar atunci cand vorbea cu un barbat se schimba total si automat: zambea, lasa capul intr-o parte (isi dezgolea gatul, practic), se juca cu parul (nici macar nu avea par lung), isi schimba forma ochilor (marea ochii in mod "ingenuu"), chicotea de cate ori avea prilejul (indiferent cat de plictisitor era barbatul din fata ei), avea o voce mai subtire etc.. Nici acum nu stiu daca era ceva spontan sau calculat, dar era eficienta (pe mine ma amuza cand imi amintesc, eu eram mai interesata de schimbarea ei decat despre subiectul dicutiilor).

Deci, da, poti adauga miscarea cu capul (derzgolirea gatului) care este interpretata de barbati ca un semn de submisivitate si se pare ca femeile care fac asa sunt percepute ca fiind mai atractive.
Asculta "fascinata" ce are celalalt de spus (nu incrucisa bratele in fata, dimpotriva, apleaca-te un pic in fata cand el iti vorbeste), razi la glumele lui (dar NU face tu glume, ca nu toti barbatii apreciaza asta, se pot simti amenintati unii).Etc.


Dar cel mai important cred ca este sa te rogi sa-ti scoata Dumnezeu in cale omul potrivit pentru tine. :)

În prealabil postat de Traditie1 (Post 319142)

Numărul mare de femei care umblă înfofolite (musulmancele) nu este un argument pentru validitatea convingerii lor. Ceea ce faci tu aici este o eroare de logică, anume că dacă un număr mare de oameni urmează un obicei el trebuie să aibă o bază inteligentă:
http://en.wikipedia.org/wiki/Argumentum_ad_populum

.

În prealabil postat de sophia (Post 318890)

Mai pe scurt asta este si problema mea: cum sa ma impart intre credinta si lume (sot, serviciu, prieteni, colegi, persoana mea etc.) pentru ca adeseori exista incompatibilitati.
Si nu este vorba neaparat, sau numai de aspectul exterior, de machiaj, sau haine, ci poate mai ales de activitati, de timp dedicat, de felul de a fi.
Incep sa-ti raspund (si nu numai tie), cu ultima parte.
Ceea ce vezi tu in icoane, in functie de cine si cand le-a pictat si ce a stiut despre vremea de acum 2000 ani, este traditia vremii si a locului.
In zona aceea si astazi lumea se imbraca altfel decat noi vesticii. Si barbatii, la fel ca femeile, se infasoara din cap pana in picioare si nu poarta pantaloni.
Pur simplu acolo este cald, umed si sunt si furtuni de nisip (mai in tarile arabe). Vesmintele acelea sunt pentru a-i proteja de soare, de vant, de nisip.
Nu au nimic de a face cu religia.
Nu stiu cum este cu vesmintele preotilor si cum erau acum 2000 ani, dar cred ca originea era tot aia de protectie fata de clima.
Iisus insusi, dupa ceea ce vedem noi in icoane si filme, era imbracat cu un vesmant tipic zonei. Nu purta panataloni si isi acoperea capul cu panza.
Si de la El au preluat si monahii.

Revin acum la prima parte a intrebarii si iti spun ca eu una inca n-am gasit raspuns.
Cu machiajul si hainele ar fi insa o solutie simpla si normala: moderatia.
Ceva simplu, care sa fie potrivit si la biserica si la serviciu sau in oras.
Curat, ingrijit, usoara corectie a imperfectiunilor, haine si incaltari moderate ca dimensiuni si culoare. Nu mini, dar nici de manastire.
Nu papusi vopsite, sau masti de teatru, dar nici la voia intamplarii.
Si nu este vorba aici de barbati, ci de tine insati in primul rand, de respectul cuvenit tie si celor din jur.
Repet: nu trebuie sa fim in lume ca la manastire.
Monahii au regulile lor, nu se sinchisesc nici de ei si nici de cei din jur, desi la maici eu am vazut totusi altceva.
Preotii insisi, citeam intr-o carte de liturgica, au obligatii inainte de slujba: trebuie sa se imbaieze, sa-si aranjeze parul, barba, unghiile, sa-si ia haine curate.
Uneori chiar smintesc ei insisi, cand le simti sapunul, deodorantul si alte cosmetice pe care le folosesc.
Si atunci?
Si s-a mai raspuns de multe ori la anumite lucruri:
1. Credinta este in cea mai mare parte in sufletul si fapta omului (smerenie, milostenie, cumintenie) si nu in haine.
2. Sunt barbati care cauta la femei diverse lucruri. Unii vor trup si vopsea, altii vor dimpotriva copilul, naturaletea. Nu este o regula. Cate fete cuminti nu au patit-o, cate fetite mici, nevinovate.
3. In biserica trebuie sa fim tot noi si sa fim cuminti, dar moderati. Si nu trebuie sa judecam pe altii, ci sa ne concentram la rugaciunea noastra.

In final recomand moderatia in toate si astept raspuns la prima intrebare: cum sa ma impart intre biserica si lume si eu insami, ca mod de a fi, ca timp, ca atentie acordata, ca sa nu neglijez pe nimeni.
Pentru ca fiecare are cerintele si drepturile sale: si eu insami (de la necesitati vitale, pana la pasiuni de suflet), si sotul si serviciul si prietenii etc.
Trebuie sa fii si cu ei, sa te dedici, sa ai timp, putere, sa mananci cu ei la o masa, sa fii altfel, sa fii sotie (cu tot ceea ce implica), mama (daca poti), dar sa tii si post, sa te duci si la biserica tot timpul, sa te rogi, sa tii sarbatorile, sa fii moderata in toate cum spuneam mai sus, dar si sa arati bine.
Nu este usor, e chiar de multe ori imposibil, incompatibil. Trebuie sa faci eforturi, slalomuri si tot nu stii daca ai facut bine si i-ai multumit pe toti. Si tot te critica unul si altul (mai ales ti se spune ca nu esti cu Dumnezeu in fiecare secunda).

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 319435)

F. frumos scris, impresionant, sufleteste dar si realist . Dulce , duios si caramelizant de adevarat !
Atit de frumos ati scris sora incit mie unuia mi-ati frint inima si mi-a dat o lacrima ! Ati desfacut-o in doua ? Cu ce o sa mi-o coaseti acum, ca sa fiu iarasi crestin normal , ca la inceput ? Mie, dar si tuturor celor ce se vatama de cuvintul dvs, sa-i spunem dureros de realist ?
Daca nu ma puteti salva si nu-mi puteti coase inima la loc,am sa incerc singur dar mai am un singur fir dintr-o papiota pe care scrie :
,,Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decit pe mine nu este vrednic de Mine;cel ce iubeste pe fiu ori pe fica mai mult decit pe mine nu este vrednic de Mine.
Si cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de mine .
Cine tine la sufletul lui il va pierde , iar cine-si va pierde sufletul lui pt. Mine il va gasi." (Ev. Matei; capX; 37-39.).

Iar acul cu care voi coase l-am gasit intr-o cutiuta cu insemnele :
,,Nimeni care pune mina pe plug si se uita indarat nu este potrivit pt. imparatia lui D.zeu " (Ev. Luca, cap.IX;62)

Iar eu, un simplu si un incurcat in multe felurti de pacate , dupa ce mi-au trecut lacrimile cuvintelor dvs frumoase si dupa ce mi-am cusut inima mai am un singur gind netrecator :
,,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti si lui D.seu si lui mamona" ! (Ev. Matei; cap.VI; 24).

Cuvintele frumoase pot emotiona... dar doar atit ! Dumnezeirea iti pune in inima sublimul ! Unele sunt de o secunda , celalalt de o vesnicie !

În prealabil postat de caty_deea (Post 319463)

De ce nu sunteti mai direct?Stiam ca vorba cu 2 intelesuri nu e placuta in fata Lui Dumnezeu.Eu sunt asaaaa...mai grea de cap.Merit si eu o sansa?Imi explicati si mie ce ati vrut sa spuneti mai sus?

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 319471)

Vai sora ce ma mustrati ! Dar de ce ma luati cu lucruri mai putin adevarate ? Cine v-a spus ca lui Hristos nu ii este placuta vorba cu doua intelesuri, cea in pilde si nu cea parsiva ? Pai chiar el , Hristos , de f. multe ori vorbea in pilde astfel ca mai mereu chiar apostolii lui nu il intelegeau si cereau lamuriri suplimentare . Iar cind a fost intrebat de ce se exprima asa a motivat (am sa ma exprim scurtind motivatia Mintuitorului): pt. a nu intelege decit cei ce voiesc sa caute adevarul, intelesul adinc al cuvintelor iar cei neinteresati sa se opreasca in fata acestora fara a le pricepe tilcul .

Eu, spre deosebire de pildele Mintuitorului pot spune ca ma fost chiar raspicat ! ce nu este de inteles ? Ca nu ne putem gindi cu aceiasi tarie si aceiasi iubire si acelasi interes la sot, copii, parinti, prieteni, colegi de servici ca la D.zeu ? Ca noi ne iubim pe toti cei de aproape desi inima noastra este toata ocupa de El. Ca de dorul Lui murim si ardem ca o faclie a luminarii de ceara curata !
Intru El muncim, traim, iubim,iertam, marturisim adevarul. El este totul pt. noi !

Daca nu ar fi asa nu am fi vrednici de imparatia Lui ! Ne-o spune chiar EL !

Ce este asa de greu de inteles ?
Sora exemplificata de mine a vorbit frumos despre impartirea ei eroica pe toate planurile vietii , despre membrii familiei, despre imbracaminte , despre rimelare, coafare, fardare , etc dar la fel de egal si despre El.
Vorbirea despre toti ceilalti a fost frumoasa, emotionanta dar mult prea putina, prea stearsa despre El. Si sa nu uitam ca tot asa ii este si trairea , precum a vorbit . Si atunci , pe cale de consecinta cum sa o numim , vrednica sau nu de imparatia lui D.zeu ?
Deci trebuie avuta mare grija pe cine bagam in inima noastra si cit loc de mare ii dam deoarece fiecaruia care il bagam in inima noastra ii facem loc din portia lui D.zeu pina ce constatam ca iubim toata lumea mult de tot iar pe D.zeu prea putin . Ori tocmai asta spune El la Matei : ,,... sa iubesti pe Domnul D.zeul tau din toata inima ta , cu toata puterea ta, din tot cugetul tau , cu tot sufletul tau "

În prealabil postat de caty_deea (Post 319587)

Felul in care ati abordat.o pe sora noastra a relevat talentul dvs de judecator.Mai bine ii dadeati un sfat sau un citat din 5 cuvinte de la Sfintii Parinti sau din NT si intelegea dansa ce si unde greseste in gandire sau in fapta.Cam asa daca ati fi procedat as fi inteles ca e o pilda,dar vorba dvs a fost cu 2 intelesuri pt ca nu aveti darul Mantuitorului de a vorbi in pilde.Ceea ce ati spus a fost umila dvs parere ascunsa in spatele unor clisee.Un exemplu de vorba cu dublu inteles ,dar bineplacut Lui Dumnezeu(adica o pilda) :SA NU ITI FACI CHIP CIOPLIT
Doamne ajuta si iertare

În prealabil postat de caty_deea (Post 319587)

Felul in care ati abordat.o pe sora noastra a relevat talentul dvs de judecator.Mai bine ii dadeati un sfat sau un citat din 5 cuvinte de la Sfintii Parinti sau din NT si intelegea dansa ce si unde greseste in gandire sau in fapta.Cam asa daca ati fi procedat as fi inteles ca e o pilda,dar vorba dvs a fost cu 2 intelesuri pt ca nu aveti darul Mantuitorului de a vorbi in pilde.Ceea ce ati spus a fost umila dvs parere ascunsa in spatele unor clisee.Un exemplu de vorba cu dublu inteles ,dar bineplacut Lui Dumnezeu(adica o pilda) :SA NU ITI FACI CHIP CIOPLIT
Doamne ajuta si iertare

În prealabil postat de anna21 (Post 319597)

Nu stiu cum le percepe Sophia, dar nici nu cred ca-i sunt adresate ei, ci este doar un pretext.

Nu sunt cu doua sensuri, ambele postari sunt foarte clare.
De fapt sunt atat de clare incat eu am crezut ca l-a indemnat Dumnezeu sa scrie tocmai ca sa citesc eu.