"Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc."

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Sfatul meu este sa nu judeci pe nimeni mai ales pe Preoti. Sa ne vedem de treaba noastra ca avem mult de lucru cu noi insine.

PACATUL, ESTE INTRISTAREA LUI DUMNEZEU.NE SCOATE DIN CUMUNIUNEA CU EL , DIN IUBIREA LUI CEA INCOMENSURABILA IN CUVINTE.ASTA AU PATIT PROTOPARINTII NOSTRI, INSA DUMNEZEU CARE ESTE IUBIREA INSASI , NU I-A LASDAT IN MLASTINA PACATULUI CI I-A ADUS DIN NOU IN SANUL SAU PRIN JERTFA SI SACRIFICIUL MANTUITORULUI HRISTOS.INVATATURA PE CARE TRBUIE SA O INTELEGEM NOI, ESTE ACEEA CA, NU TREBUIE SA RAMANEM IN PACAT CHIAR DACA EL APASA GREU asupra noaSTRA.SA CEREM AJUTOR MANTUITORULUI SI PREACURATEI SALE MAICI SI AJUTORUL SUNT SIGURA CA, NU VA INTARZIA SA APARA. MANTUITORUL CA OM A INVINS Pacatul, desi a fost si el incercat[ISPITA DE PE MUNTELE CARANTANIA].

[b]NU TREBUIE SA DEZNADAJDUIM , CI INTOTDEAUNA SA AVEM IN FATA OCHILOR MINTII PE HRISTOS MANTUITORUL CARE NE CHEAMA LA SINE .DAR SA FIM ATENTI;NE VREA INTREGIU , IN TOTALITATE.ASTA INSEAMNA CA, TRBUIE SA I NE DARUIM CU TOT SUFLETUL NOSTRU.ESTE ATAT DE FIERBINTE IUBIREA LUI INCAT DACA AM CONSTIENTIZA PE LOC AM AVEA UN FEL DE INCENDIU I8N SUFLETUL NOSTRU.

Iertarea este posibila doar prin pocainta, pentru ca pocainta este adevaratul raspuns afirmativ pe care il dam noi lui Dumnezeul Iertarii, al Iubirii si al Libertatii.

POCAINTAeste dezlipirea de patimi, este dezpatimirea. Sufletul nostru e mort, ingropat sub pacate, ca sub o lespede de piatra nepasatoare. Numai inmuind aceasta nepasare cu lacrimi fierbinti, facem sa vina Iisus si sa rostogoleasca deplin aceasta piatra, sub care zace ingropat sufletul nostru.

Dar piatra aceasta poate fi socotita si inima noastra impietrita prin pacate intiparite cu nesimtirea lor in ea. Invartosarea vine prin condensarea pacatelor in patimi, ca un ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul.

Nepatimirea ne permite sa ne miscam spre ceea ce e bun, spre iubirea lui Dumnezeu si a semenilor.

Aducerea aminte a focului vesnic stinge in noi caldura patimilor rele. Ne aprinde ravna de a dobandi fericirea vesnica. Nepatimirea crestinului este o ardere, o pasiune impotriva celor rele si pentru cele bune.

Dati-mi voie sa vin si eu cu un citat din Parintele Cleopa:
"Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare, rabdare. Si iar rabdare, rabdare, rabdare, rabdare, ..."

pentru mine pacatul consta in faptu a nu face c crezi u k e corect adik nu mi se pare un pacat sa iau o pusca cu luneta si sa ma duc sa impusc dusmanii intr un razboi, in care scopul este apararea tarii, sau dak la conducerea romaniei(valabil pt orice tara) va veni o forma de conducere asemenea comunismului sau inchizitiei as fi primu care m as oferi sa i zbor creierii unui dusman al libertatii.

sry pt libajul care poate fi considerat nepotrivit de unii din voi

Ciudat nick ai. Se vede ca nu ai prea gustat din anii comunismului, cat despre inchizitie, ce sa mai vorbim...
Nu atat limbajul mi se pare nepotrivit, cat ideea.

Sargent,
Vreau sa te intreb ceva

Unde te vezi tu in 5-10 ani? ce planuri ai de viitor?

nush unde o sa fiu peste 5 10. poate voi avea propia afacere in domeniu IT. ideea poate nu am exprimat o bine da sti cum e "scopu scuza mijloacele"