In primul rand ca nu ar trebui sa-ti demonstrezi tie insati nimic. Asta cu demonstratul e mandrie si nu duce la nimic bun (duce doar la alte pacate de genul ca atunci cand constati ca nu reusesti ceva fie deznadajduiesti ceea ce e pacat, fie te manii pe tine ceea ce e alt pacat mania, etc). Nu poti lupta o patima cu alta patima, nu poti sa scapi de o patima folosindu-te de alta patima, ci doar folosindu-te de ajutorul Lui Dumnezeu. De aceea e important ca mereu sa-i ceri Lui ajutorul prin rugaciune pentru a scapa de patimi.
Corect e doar sa te stradui sincer si stradania sa fie pentru Dumnezeu, nu pentru tine insati (raportarea sa fie catre Dumnezeu, nu sa te raportezi la tine)!
Nimeni nu e liber de pofte, ispite, tentatii. Insa ceea ce conteaza este sa nu le cedezi, conteaza lupta si stradania ta de a nu le ceda. Iar antrenamentul asta dureaza toata viata si fiecare reusita e un pas inainte, te face mai liber.
Trebuie sa fii constienta ca singura prin efortul tau personal (daca tu iti pui nadejdea in fortele tale proprii in loc sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu), fara Dumnezeu, nimeni nu poate scapa de patimi. Pune-ti nadejdea in Dumnezeu si cand nu reusesti ceva, recunoaste neputiinta ta in fata Lui Dumnezeu si roaga-L sa te ajute, apoi straduie-te din nou cerandu-i permanent ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciune.

Nu te mai preocupa despre ce gresesti tu oamenilor sau despre ce gresesc oamenii fata de tine, ci despre ce ii gresesti tu Lui Dumnezeu (adica de pacate)! Atentia ta ar trebui sa fie orientata catre Dumnezeu, sa nu-i gresesti Lui! Nu catre oameni.
Asa capeti in timp discernamantul despre care vorbesti.
Altfel, daca tu incerci sa placi oamenilor mai mult decat Lui Dumnezeu, devii dependenta de oameni (care se pot folosi de tine intr-o maniera egoista din cauza patimilor lor), intorcand spatele singurului tau ajutor real si ne-egoist de pe lumea asta, adica Dumnezeu (pe urma nu te mira daca toate lucrurile merg prost in viata ta ca a fost alegerea ta).
Daca tu gresesti fata de altii, cere-le iertare dar nu astepta si iertarea lor, ca nu trebuie sa te intereseze daca oamenii te-au iertat pentru vreo greseala, ci trebuie sa te intereseze daca Dumnezeu te-a iertat, asa ca mergi la duhovnicul tau si discuta cu el la spovedanie greseala ta si astfel vei invata ce este pacat si ce nu, iar pentru pacate astfel te vei spovedi.

"Adam", vorbesti aproape ca parintele meu duhovnic. Incep sa am banuieli. (era o gluma) Exact asta am facut pana acum, m-am dus si i-am facut "capul mare" parintelui cu toate prostiile: ca sefa m-a acuzat de neglijenta, ca barbatul m-a acuzat ca cheltui prea multi bani, etc si altele, care mai de care, lucruri de care eu nu stiam sigur daca sunt vinovata sau nu. Chiar a zis si d-lui la un moment dat ca nu crede ca eu cheltui prea multi bani (de exemplu); nu stiu cum si-o fi dat seama, probabil arat naspa... (era alta gluma). Si asta e, vreau sa ma concentrez pe lucrurile cu adevarat importante, ca pana la urma si timpul nostru e limitat, si nervii si tot, nu vreau sa ajunga parintele cand il caut sa-mi spuna ca e " plecat din tara" ca sa scape de mine.
(Scuze pentru "glume", am vrut sa mai destind atmosfera; nu sunt facute in scopul de a "denigra " ceva, Doamne fereste. Daca deranjeaza pe cineva, incerc sa ma abtin pe viitor)

Domnul Iisus in ce fel a tinut postul de 40 de zile? Post negru sau altfel?

Nu a mancat nimic trupeste, in schimb nu a lasat firea omeneasca pe care a asumat-o sa moara de foame - i-a dat alta mancare, duhovniceasca.

Asa se intampla si cu noi, ajungem sa postim mai mult si cum trebuie, pe masura ce Dumnezeu devine mai lucrator in noi. Fara El, postul ne duce la boala si suferinta.

Poate iti va folosi acest indreptar de spovedanie:
http://www.parohiamacin4.org/ghid_spovedanie.htm
E bine ca atunci cand ne spovedim, sa marturisim numai pacatele noastre, nu si ale altora, cu care venim in curand, si sa fim concisi, fara a relata si imprejurarile, mai ales daca asteapta multa lume la coada.

Am inteles. Inseamna ca au dreptate protestantii si unii catolici sa il tina negru. Spun asta pentru ca la un moment dat a venit sa stea la mine, pentru cateva zile, o prietena catolica, si cum era in perioada postului, am avertizat-o ca la capitolul mancare stateam prost pentru ca tineam post. Cand a auzit de cate zile tineam postul, a inceput sa se preocupe pentru mine si am inteles ulterior de ce, pentru ca ea tine numai post negru si nu auzise niciodata sa se tina postul si altfel si ca atare isi imagina ca de zile in sir nu mai mancam nimic. Cand i-am dat sa manance niste mancare de post, mi-a zis ca asta nu-i deloc post pentru ca a mancat atat de bine. Si la fel mi-a zis o colega vegetariana, ca in cazul asta ea tine post non-stop de cand se stie. Asta m-a pus pe ganduri si acum, daca ziceti ca Domnul a tinut post negru 40 de zile, inseamna ca postul adevarat este intr-adevar cel negru.

Ceea ce am remarcat este faptul ca Domnul a tinut acest post cu un scop anume, la inceputul misiunii sale, in timp ce posturile randuite prin Lege nu le tinea si a explicat de ce.

Noi insa ne-am intors tot mai mult la formalismul Legii si graitor este si faptul ca posturile nu au fost randuite de la inceput asa cum sunt astazi. Uitati de exemplu din istoria postului Adormirii Maicii Domnului:

"Postul Adormirii Maicii Domnului este randuit de Biserica spre aducerea aminte de virtutile alese ale Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata (Postul Nasterii Domnului, Postul Pastilor, Postul Sfintilor Apostoli si Postul Adormirii Maicii Domnului). Originea lui trebuie pusa prin sec. V, cand cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput sa primeasca o mai mare importanta.

La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot . Astfel, in partile Antiohiei se postea o singura zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim - opt zile. Legat de timpul postirii din an, putem afirma ca unii posteau in luna august, altii in septembrie, iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viata pamanteasca la cea cereasca. Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, tinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la sarbatoarea Adormirii (15 august)."

http://www.crestinortodox.ro/post/po...lui-73767.html

Exista aceasta "tendinta" in a-ti justifica pacatul , in a da vina pe altii , nu in mod direct , si aceasta denota o grava slabiciune a noastra in arunca mata in gradina altuia , ca vezi Doamne , suntem inconjurati de ispite , de tot felul de tentatii . . . , si tare-i greu in astfel de conditii . . . !

" Un frate la intrebat pe un batran mare si iscusit intru stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi , zicand parinte, ce voi face cand mi se intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa mananc bucate cu dansii? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc, de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric obiceiul postirii? Raspuns-a lui batranul, zicand: fiule, la aceasta avem noi porunca si invatatura din gura insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si mantuirea noastra, zicand: nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune voua dinainte, mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, deact Domnul Hristos? Ci mai vartos si eu,dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc: oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva din chilia ta."

"Zis-a un batran oarecare: cel ce isi descopera si isi arata faptele sale cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, semanandu-si samanta sa, indata o acopera cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste."- Pateric

Cuvantul este mereu al duhovnicului, prin duhovnic ne vorbeste Bunul Dumnezeu, ascultarea e cea care aduce roade. Uneori parintele duhovnic da dezlegare tot spre zidirea noastra, e bine ca arcul sa nu fie incordat prea tare si toate sa fie spre slava lui Dumnezeu.
Noi suntem atat de neinsemnati si departe de infranare si curatie, toata dreptatea noastra inaintea lui Dumnezeu e ca o carpa lepadata.
<cam fug de post, am copiat si eu cateceva ..poate or fi de folos>

Mai, eu n-am putut sa tzin post negru azi. Am tinut pana la 18 si ceva, dupa aia m-a luat cu ameteala si lesin si am mancat. Nu de dulce, de post, dar trebuia sa nu mananac deloc...

Credeti ca-i asa grav?

colac peste pupaza n-am printat nici acatistul Sfantului Ioan Botezatorul, ca mi s-a terminat cartusul exact azi. Inafara de rugaciune aceea scurta catre Sf.Ioan Botezatorul din rugaciunile de seara de pe la sfarsit nici nu am alta rugaciune pt acest sfant...o sa ascult acatistul pe youtube, dar nu-i acelasi lucru...

toate mi-au iesit aiurea azi.

Toate se fac cu dragoste, nu in mod automat, pentru indeplinirea rigorii. Si cei care mananca pentru Dumnezeu mananca, si cei care postesc, pentru Dumnezeu postesc. Fiecare jerteste cat poate, cat doreste...

Astazi e / a fost zi de post, pentru ca taierea capului Sf. Ioan prefigureaza intr-un fel patimile Mantuitorului, pentru a ne aminti de viata lui din pustie in post si rugaciune,dar si de faptul ca taierea capului sau a avut loc in cadrul unui ospat, din prea multa mancare si bautura.

Unii tin post astazi toata ziua, altii pana la apus, altii pana la 18, altii au mancat de post, unii s-au rugat mai mult, altii mai putin, in functie de cum i-a invrednicit Dumnezeu. Fie ca El sa primeasca jertfa fiecaruia!