Multumesc Parinte pentru completare. Asa este. Parintele Paisie Aghioratul stia doar ca se ruga in chilia lui si plangea amarnic pentru pacatele sale.
Doamne ajuta!

16. Astfel, fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
17. Fiindcă tu zici : Sunt bogat și m-am îmbogățit și de nimic nu am nevoie ! Și nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns, și sărac și orb și gol ! (Apocalipsa 3, 16-17)

ar fi bine să nu cităm cu ușurință din Scriptură

Oare
 

iana draguta de ce imi ti trena eu am vorbit serios cu tine pe alt trend si imi pare rau ca tot ma impungi intruna,vezi caci calatorul prin ploaie a patit ceva rau sa nu patesti si tu caci eu nu iti sunt cauza.in alta ordine de idei cauta la apocalips in scriptura si ai sa vezi cum ar sta lucrurile,ca nu e gluma cu,cuvintul lui Dumnezeu.eu respect cu sfintenie chear punctul si virgula.va trece cerul si pamintul,dar cuvintul va ramine vesnic,zice Domnul.eu zic sa nu te joci cu focul.eu nu am nici o vina de crezi ca sunt vinovat cu ceva ori caci,eu cu ale mele cuvinte ti-am zgiltiit fara voie ceva orgolii ce stateau ascunse in tine,te rog sincer IARTAMA.oare eu am spus una si tu ai inteles alta ca vorba romanului e cu mai multe intelesuri.

si ne iarta noua gresalele noastre.........

sa ai sarbatori binecuvintate.Amin.

draga vlad am vrut sa spun ca smerenia mare are binecuvintarea cu amindoua miinile de la Dumnezeu,iar cei "caldicei"calea de mijloc e paguboasa pt. un crestin ce cauta sa se sfinteasca, prin mila lui Dumnezeu nu prin faptele sale ca este un pacatos: tot cel nascut din femeie.vad ca ai citit scriptura priveste in continuare la acelas capitol versetul urmator cum Domnul il sfatueste pe cel caldicel:te sfatuesc sa cumperi de la mine aur lamurit in foc,ca sa te imbogatesti..........aicea se refera la aurul smereniei,vesminte albe curatia sufletului,alifie pt ochi sa vezi adevarul cu inima.caci cele pamintene[bogatia]nu au nici o valoare pe linga cele ceresti primele sunt vremelnice iar cele ceresti sunt vesnice.

sa ne straduim sa le cistigam pe cele vesnice.Amin.
sa ai sarbatori binecuvintate.Amin.

Cu adevărat, e greu să fii smerit. Mai ales când tu mergi la biserică iar colegii tăi nu, când tu posteşti şi te rogi, iar cei din jurul tău nu, într-un cuvânt, când lumea păcătuieşte iar tu te fereşti de păcat.
De ajutor, în afara cuvintelor înţelepte spuse de antecesori, cred că este şi cuvântul Sfântului Pavel, care spunea că şi de-am face toate faptele bune din lume: de ne-am da toată averea săracilor, de ne-am da chiar şi viaţa, dacă nu avem dragoste, nimic nu suntem. Deci dacă am face din dragoste aceste fapte bune, nu ne-am mândri.
Pe de altă parte, să ne smerim ne ajută şi suferinţa, trăită cu răbdare, desigur. Şi postul aspru. Ajunările. Şi toate nevoinţele binecuvântate. Parcă atunci simţim cât de mici suntem şi cât de dependenţi de Dumnezeu

... şi îmi mai vine acum în minte un lucru care ne ajută dacă vrem să ne smerim: părerea proastă a altora despre noi. Ar trebui să-i preţuim mai mult pe cei care ne ocărăsc sau care ne impută diverse defecte sau neajunsuri. Pentru că ei ne pot arăta adevărata noastră faţă. Uneori ei sunt, cu voia Domnului, foarte aproape de noi, casnicii noştri. Sigur, mult ne mângâie vorbele bune spuse despre noi, însă de mult folos ne sunt cele rele.

Adevarat graiesti!

``Apoi a venit la dînsul un frate oarecare şi i-a zis: "Avvo, spune-mi un cuvînt prin care să mă mîntuiesc". Zis-a lui bătrînul: "Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi". Deci, a mers fratele şi grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele; după aceea venind, a spus bătrînului; iar acela l-a întrebat: "Nimic nu ţi-au spus?" Zis-a el: "Nu". Atunci îi zise bătrînul: "Mergi şi îi laudă pe ei".

Deci, a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi, zicîndu- le: "Apostoli, sfinţi şi drepţilor!" Apoi întorcîndu-se, a spus bătrînului că i-a lăudat. Iar bătrînul i-a grăit: "Nimic nu ţi-au răspuns?" A zis el: "Nu". Bătrînul a zis: "Vezi că nici cînd i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici cînd cu laude i-ai fericit, nu ţi-au zis ţie ceva; aşa şi tu, de vei voi să te mîntuieşti, să fii ca un mort, nici ocărîndu-te, să nu te mînii, nici cinstindu-te să nu te înalţi şi atunci te vei mîntui".`` Extras din viata Sfantului Macarie Egipteanul

Iertare. Doamne ajuta!

Frumos spus, Parinte!
Smerenia e un minunat dar pe care il primim doar din mana lui Dumnezeu. Omul, prin puterile sale, nu va reusi decat sa se mandreasca, nicidecum sa se smereasca.
Bine ar fi sa traim smerenia adevarata, precum o traiesc toti sfintii Bisericii si Insusi Dumnezeul nostru, Care S-a adus ca un miel spre junghiere si ca o oaie fara de glas inaintea celui ce o tunde, nu si-a deschis gura Sa.