În prealabil postat de Yasmina (Post 360633)

Anul trecut m-i s-a intamplat un caz destul de bizar,in America...
Abia ce ma mutasem cu casa,in California...imi cautam de lucru aproape in fiecare zi si chiar daca nu aveam treaba prin oras,imi faceam de treaba pe afara,caci statul de una singura in casa ma inebuneste de fel...
Pt ca faceam economie la benzina,umblam cu autobuzul local care costa numai $1 calatoria;intr-o zi in timp ce asteptam autobuzul am constatat ca nu aveam deloc $1 pt calatorie,nu aveam decat cardurile...am intrat disperata prin toate magazinele,incercand sa cumpar ceva si astfel sa cer si bani cash de pe urma tranzactiei,insa nimeni de acolo nu avea POS machine(eram disperata ca era ultima cursa).Satula de intrat in atatea magazine,fara niciun rezultat,am intrat fara speranta si in ultimul-aici ,patronul intelegand ca esentialul,ca nu pot calatori fara aceasta suma,mi-a oferit $1 din borcanul lui cu bacsis.
Am simtit o mare usurare,si am multumit cerului ca am scapat si din asta...

In zilele urmatoare,i-am inapoiat omului banii cu multumirile de rigoare apoi am luat o cafea si m-am asezat la o masa cu un ziar sa vad ce joburi noi mai sunt pe piata...cand m-a trezit o voce clara,cu o intrebare foarte smerita:"aveti cumva un dolar?"
Am ridicat capul si am vazut o batrana cam bizara la masa alaturata,care nu avea aerul natural al vreunui cersetor ci era mai sfioasa,mai smerita...am lasat capul in ziar neinteresata,cand...
m-a contrariat faptul ca desi venise in dreptul fiecarei mese sa ceara acel dolar,in dreptul mesei mele nu s-a oprit desi ii era in drum...atunci iar am inceput s-o studiez.
Nimeni nu i-a dat nimic in locul acela,iar eu duceam o lupta cu ratiunea,sa-i dau ,sa nu-i dau...(aveam numai $1 care-mi era necesar calatoriei,din nou).
In mod surprinzator,in timp ce eu ma chinuiam cu rationamentele,batrana s-a oprit langa usa studiind un pliant,ceea ce eu am tradus ca o asteptare a deciderii mele...in momentul in care a iesit pe usa,eu m-am decis sa o urmez(ma plesnise amintirea situatiei in care eu fusesem ajutata cu acelasi $ in acelasi loc,doar cu putin timp in urma).
Doar ce mi-am luat cafeaua,am impaturit ziarul si am iesit dupa dansa...nu era deloc afara!!!Am cautat,am inconjurat locul,nimic!

Intamplarea m-a bulversat si mai mult cu finalul neastepatat,deoarece am ramas cu tristetea cu nu i-am dat,am venit acasa ca cineva care a pierdut un examen important...

În prealabil postat de o nestiutoare_ (Post 360728)

Foarte interesanta intamplarea!
E curios modul in care ne incearca Dumnezeu...

A mai patit cineva lucruri asemanatoare?

În prealabil postat de tigerAvalo9 (Post 361010)

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de glykys (Post 361052)

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

În prealabil postat de Yasmina (Post 361058)

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!