Fratilor
 

Va indemn la pace, ca sa nu cadem noi in fariseism. Daca ne uitam la invataura din Sfanta Scriptura si invatatura Sfintilor Parinti care s-a inspirat din Sfanta Scriptura prin rugaciune si lucrearea Duhului Cel Sfant ne spune si ne indeamna la dragoste de Adevar. Dar ne mai indeamna si la smerenie, fratilor! Si ne mai indeamna si la iertare, fratilor! Sa nu luam la noi sminteala si sa ne chemam singuri cei drepti, lasati pe altii sa o faca! Bucurati-va ca acesti oameni vin la noi sa ne spuna ce gresim. Eu le mutumesc pentru gestul lor, avem de invatat de la toti! Fratilor nu fiti iuti la raspunsuri si nu va grabiti sa dati verdict, caci judecata aceasta nu este a noastra si nici a lor! Sfintii parinti ne-au transmis ca invatatura Lui Hristos este Dreapta si de la Dumnezeu si nu a lor ca Sfinti! Si Pavel tot Apostolul Lui Isus a fost, chiar daca l-a vazut pe Isus in drum spre Damasc ca o aratare in Lumina Cea Sfanta care l-a trezit! Iata el cel circumcis a ajuns sa spunca ca circumcizia nu este cu nimic de ajutor in fata Lui Dumnezeu in veacul acesta!
Pentru ca iata ne-am luat singuri un loc dinainte si poate nu ni se cuvine si vom fi trimisi dinapoi. Fratilor, haiditi sa ne luam locul dinapoi si daca ni se va cuveni vom fi chemati dinainte, daca nu vom ramane cu cinste in acel loc!
Fratilor nu la sminteala cheama dreapta credinta, ci la a asculta Cuvantul Lui Dumnezeu! Si asta prin fapta, adica prin ceea ce spune gura noastra! Limba aceasta ascutita e ca o para de foc si de multe ori ma rog sa imi pun calus la gura, ca sa nu spun ceava ce ar putea sa se inteleaga gresit si sa aduca smiteala in inima fratilor mei!
Fratilor sa nu ne ratacim noi in mandrie si sa credem ca suntem mai drepti decat suntem!
Sa nu aruncam cu vorbe grele, pentru ca invataturile Sfintilor sa nu fi venit degeaba la noi!

Biserica suntem toti cei care ne inchinam ca ortodoxi, Biserica Lui Dumnezeu suntem toti cei care mergem sa il cautam pe Dumnezeu in Casa Lui, cautam Cuvantul Lui, Adevarul!
Pretotii nostrii din milostenie s-au facut robii nostrii si se roaga pentru noi in Biserica! Dar daca noi mizam pe asta inseamna ca ne-am ratacit si nu suntem in Biserica aceasta de care spunem, decat cu numele!
Templul Lui Dumnezeu e in noi, dar daca nu chemam pe Dumnezeu cu slava sa lucreze la acest Templu si sa il zideasca, vom strica acest Templu al Duhului Sfant, venit din botez, il vom defaima si il vom distruge pana la urma!
Trebuie sa fim atenti cu vorbele acestea, ca sa nu cumva sa ne ratacim!

Ar fi bine sa nu adaugi altele decat s-au spus. Cine a spus ca ne bazam doar pe rugaciunea preotilor? Nu am afirmat asa ceva. In fiecare familie e cineva, care se roaga si pentru membrii care sunt mai putin credinciosi, pana intr-o zi, cand si acestia, atinsi fiind de o suferinta sau o pierdere se trezesc din amorteala si incep sa se roage singuri si sa-L caute pe Dumnezeu. Stii bine, ca celui, caruia Dumnezeu ii iarta multe, Il va iubi mult pe Dumnezeu. Suntem pacatosi, dar ne ajuta Dumnezeu sa ne revenim. Daca tu Florin_cj, ai fost credincios din leagan, ferice de tine. Nu toata lumea primeste credinta atat de devreme, desi de dorit este ca tot omul botezat sa fie si credincios, si catehizat, totusi putini sunt in asa situatie. Cei mai multi au trait primii ani de viata in nesimtire, si L-au gasit pe Dumnezeu mai tarziu. Bine ca L-au gasit!

De acord cu prima propozitie. Dar nu si cu a doua. De fapt, eu cunosc putini oameni care L-au gasit pe Dumnezeu.

Nu imi dau seama daca numarul de oameni care cred in Dumnezeu este cu mult mai mare decat al celor care nu cred. Sunt sigur de un singur lucru: cei mai multi oameni isi duc vietile ca si cand Dumnezeu nu ar exista.

Daca mai sunt in viata, au sansa sa Il mai gaseasca pe Dumnezeu. Din pacate sunt si din aceia, care nu par a avea nevoie de Dumnezeu, dar cat de mult se inseala!
Cati sunt credinciosi si cati nu, nu putem aprecia noi, asa ca lasam la aprecierea lui Dumnezeu, Care pe toate le stie.

Sa-i multumim lui Dumnezeu ca este milostiv!

<<Iată ce lucruri neobișnuite pentru cei care n-au gustat din iubirea lui Hristos scria Sfântul în Teologia pastorală:

Episcopul e dator a rămâne veșnic în principiile morale ale Sfintei evanghelii și a nu ieși niciodata din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea.

Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă ”toate le suferă și toate le rabdă”. Iubirea creștină este neschimbată pentru aceea că nici credința șchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credința sa chiar și o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greșită a dogmelor.

Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire.

Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul.

Învățătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putință să nu iubească, fiind cu desăvârșire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneste ura. (69)>>

[(69):Pastorala, Mitropolit Nectarie de Pentapolis, Atena, 1898, pag.210)]
(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina - Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 347)

Trebuie sa tinem seama de o populatie insemnata de credinciosi catolici in pronviciile istorice Moldova si Bucovina.
Date extrem de interesante despre viata acestora, istoria acestora (multi dintre credinciosi fiind „ceangăi”) gasiti, daca aveti timp si interes sa cititi:
http://csango.ro/uploads/bibliografi...nton_cosa1.pdf
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/reli...episcopiei.htm

<<Cultul penticostal reprezintă a patra mişcare religioasă ca mărime din România. Majoritatea credincioşilor sunt în Transilvania şi în zona de nord a Moldovei. Cele mai importante comunităţi sunt cele din Suceava, Bistriţa-Năsăud, Arad şi Bihor. Din punct de vedere etnic, 85% dintre adepţii aceste mişcări sunt români, 10% sunt romi, în timp ce restul de 5% este o mixtură de unguri, ucraineni, germani sau slovaci.>>
http://verticalnews.ro/cum-sunt-pent...zvolta-repede/

<<Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepind cu anul 1856 pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie maghiara si romina. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania era:
1. Uniunea Bisericilor Baptiste 100.000 1.423 de biserici (infintata 1919)
2. Bisericil Maghiare 9.043 99 de biserici.
Cu "apartinatorii" (copiii) din familiilr lor, totalul baptistilor de se apropie de 200.000.
Totalul neoprotestantilor evanghelici din Rominia incorporeaza inca aproximativ 300.000 de pentecostali (600.000 cu apartinatori) si 60.000 de Crestini dupa Evanghelie (100.000 cu apartinatori), citeva zeci de mii de Adventisti si unele fractiuni din cei peste 1.000.000 de membrii ai Oastei Domnului.>>
http://roboam.com/Bapt_Rom.htm

foarte frumos
 

un raspuns curat si la obiect. Ca ortodoxia!

Însă cei care fac parte din Oastea Domnului nu sunt neoprotestanți, ci ortodocși. Unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai acestei mișcări este părintele Vasile Mihoc.

P.S. Am citit acum mai atent: e vorba de unele fracțiuni, care se pare că s-au rupt de Biserică.