Ex.: Tatal meu ma bate pentru ca este un betiv, este normal sa nu-mi placa bataia, ca doar nu sunt masochist, este normal sa urasc bataia, dar nu-l urasc pe tatal meu, urasc betia.

Ura asta poate fi valorificata pozitiv, in sensul ca eu am sa ma feresc toata viata de bautura, pentru ca de altfel daca l-as osandi pentru ca e betiv este foarte probabil ca viata sa ma puna in circumstante in care si eu as deveni unul.

Ai inteles acum?

Deci tatăl tău a încercat o justificare în faţa ta, a fost un moment de sinceritate. După care tu l-ai urât?
Dar tu, te-ai gândit la el? Te-ai gândit la cât era de greu să întreţii cinci persoane dintr-un salar? Vei reveni asupra acestor amintiri atunci când vei avea copii. Nu-ţi doresc răul, te rog să mă crezi, dar e foarte posibil ca într-o zi, copilul tău să-ţi ceară ceva, iar tu, în ciuda tuturor eforturilor, să fii nevoit să spui nu, pentru că nu ai bani. Pentru că el mai are 2-3-4 fraţi şi mama lui nu munceşte, iar tu ai mai multe facturi în buzunar decât bani. Nu e durere mai mare decât să citeşti dezamăgirea în ochii copilului tău. Ţi-o spun ca părinte.
Nu încerc să îţi justific tatăl. Îţi înţeleg şi frustrarea ta şi înţeleg poate faptul că ţi-ai pierdut respectul pentru el sau că i-ai atribuit vină pentru unele lucruri. Dar până la ură e un pas mare. Ei ţi-au dat viaţă! Nu uita asta niciodată!

Da, am înţeles perfect exemplul tău cu bătaia. Şi ai dreptate. Iulian însă susţine că a ajuns să îşi urască părinţii. Sau tatăl, doar. Mi se pare de neconceput.

Un proverb amerindian spune asa : "Nu judeca pe cineva pana nu ai mers macar o mila in mocasinii lui!"
Prin urmare nu putem sa ne apucam sa ii judecam pe ceilalti prin prisma experientei noastre de viata,a emotiilor pe care noi le-am incercat in anumite situatii,pentru simplul motiv ca suntem diferiti si fiecare percepem in mod diferit variatele experiente ale vietii.

Se poate intampla, nu toti oamenii sunt construiti pe acelasi calapod si nu trec exact prin acelasi intamplari, trebuie sa intelegi asta.
Poate in EXACT aceleasi circumstante ai fi gandit/simtit la fel.
Poate el in circumstantele tale ar fi gandit/simtit altfel..

De altfel din ceea ce spui, atitudinea ta mai moderata poate o datorezi mai degraba altora care s-au intamplat sa-ti fie aproape, decat faptului ca ai gandi/simti radical altfel decat el.

Scuzati "tata-l" , am gresit :)
Legat de intretinerea familiei , banii erau indeajuns . Doar ca nu stia sa ii valorifice ... Acum au devenit o problema banii , cand ne-am marit .

Pe mine ma durea foarte rau si rusinea pe care mi-o faceau in fata prietenilor de la bloc . Le ziceam sa inceteze , dar ma ignorau . De aici provenea si ura . Eram tratat ca un nimic .

Şi cum anume te făceau de ruşine?

Gandeste-te doar la tipetele mamei , injuraturi , obiecte sparte , usi trantite ... si multe altele . Ma simteam ca in iad . Si toate astea s-au intamplat cand eram mic ,atunci cand trebuia sa primesc o educatie din partea lor , educatie pe care mi-am facut-o singur .

Aici gasesti multe rugaciuni si acatiste:
Rugaciuni



Acatiste
Exista si noul Testament si Vietile Sfintilor tot aici, pe Crestinortodox.ro. Doamne ajuta.