Descartes
 

"Sufletul liniştit şi mulţumirea lăuntrică pe care o simt cei care ştiu că fac totdeauna tot ceea ce pot, fie pentru a cunoaşte binele, fie pentru a-l dobândi, ne aduc o plăcere fără seamăn mai dulce, mai trainică şi mai temeinică decât toate acele ce vin din altă parte."

Ridica ispitele si razboiul gandurilor , si nimeni nu devine sfant ! Cine alunga ispita folositoare pierde viata vesnica a zis unul din Sfintii Parinti !

<< Cine a daruit sfintilor martiri acele cununi , daca nu cei care i-au nedreptatit ? Cine s-a facut pricina de slavire Sfantului Arhidiacon Stefan , daca nu cei care l-au ucis cu pietre >>

( Sf. Efrem Sirul )

"Tine minte fapta buna ce ti s-a facut de mult, si uita de indata fapta buna pe care ai facut-o de curand."

mi-a placut mult un cuvant din intelepciune lui Solomon, care arata ca Domnul rasplateste si aici pentru orice fapta buna:
"ia painea ta si o arunca pe apa si dupa multa vreme ea se va intoarce inapoi"

"ia painea ta si o arunca pe apa si dupa multa vreme ea se va intoarce inapoi" ...

pe apa, nu pe alta cale, asadar ...

Dar trebui sa facem fapte bune din dragoste fata de Dumnezeu, dezinteresat, neasteptand vreo rasplata aici sau pe lumea cealalta.

Si mie imi place cuvantul. Avem un Dumnezeu generos, ce ne rasplateste faptele bune atat in viata aceasta, cat si in cea vesnica. El nu ramane niciodata dator.
Asa e, trebuie sa ajungem la acea masura duhovnieasca. Dar, pana sa o dobandim, foarte folositor ne este si binele savarsit in mod interesat. :)

De multe ori tacerea face parte din faptele bune fata de sufletul nostru.

Predica parintelui Cleopa la Evanghelia de astazi - "haina de nunta"
 

Filantropia la Sfântul Vasile cel Mare
 

Sfântul Vasile este cel mai activ Părinte pe tărâmul filantropiei şi pentru aceasta a fost numit „cel Mare”.
El a pus bazele unui sistem de îngrijire medico-socială numită „Vasiliada” care cuprindea: case de îngrijire a săracilor, un cămin pentru străini, un spital pentru leproşi. Este cel mai complex şi amplu sistem filantropic din primul mileniu creştin. Despre „Vasiliadă” furnizează informaţii foarte preţioase Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea Sfântului Vasile. El spunea că „Vasiliada” era ca un „nou oraş”, ca o „casă de provizii a evlaviei” sau o „comoară comună a proprietarilor în care surplusul este dăruit din spirit de jertfă”.
El compară lucrarea Vasiliadei cu Teba din Egipt, cu zidul Babilonului, cu Piramidele sau cu Colosul din Rhodos, minuni care au uimit omenirea. Lucrarea aceasta minunată o dezvoltă Sfântul Vasile, care învaţă pe toţi „să nu ofenseze, în cei sărmani, pe Iisus Hristos care suferă”. Sfântul Grigorie arată că însuşi Sfântul Vasile săruta bolnavii şi îi îmbrăţişa ca pe fraţii săi, dar nu din slavă deşartă, ci din credinţă profundă şi pentru ca şi pe alţii să-i apropie de bolnavi.