A facut afirmatia respectiva in sens zeflemistic, daca n-ai observat..
Si nu e singura prin care ia ortodoxia in derandere.

Citeste mesajul in intregime.

Deloc. Am un mare respect pentru Ortodoxie. Nu o dată am spus-o; şi niciodată în zeflemea.
Nu-mi place, însă să spun că Ortodoxia deţine Adevărul pentru că Adevărul e Hristos şi nu poate fi deţinut de cineva. Spun, însă, că oricine se află într-o legătură reală cu Hristos este în adevăr şi, prin urmare, este ortodox. Ortodoxia de la Hristos derivă. Aşa înţeleg spus-a Părintelui Arsenie Papacioc: „Hristos este ortodox”.

Însă nu sunt în măsură să decid eu pentru cine legătura este reală şi pentru cine nu.

Ortodoxia nu transmite un adevăr relativ; ea spune ceva despre adevărul absolut. Iar ceea ce spune spune foarte bine prin marii teologi. Dar raportarea noastră la adevărul acesta este relativă; înţelegerea noastră este relativă. Cât despre sfinţi, nu ceea ce au spus ei reprezintă o problemă, cât ceea ce înţelegem noi din ce au spus ei. Asta ne bagă în relativitate, asta ne desparte, asta iscă lupte între noi.

E ceea ce încerc. Se pare că nu prea reuşesc. Pentru tine, evident, lucrurile sunt clare, nete, simple, neinterpretabile. Eu încă am întrebări, căutări, dileme. Pentru mine Ortodoxia înseamnă un reper din afara lumii după care mă ghidez în lume. Însă ortodox încă n-am ajuns.


Iată una din interpretările răuvoitoare, care constituie tocmai tema discuţiei. N-am ascuns niciodată deschiderea pe care o am faţă de neortodocşi, nici faptul că am crescut într-o familie neoprotestantă. Şi o spun deschis, pentru că altfel mă veţi suspecta că sunt un lup în blană de oaie. Am aderat la ortodoxie, însă, din convingere şi, de 18 ani, de când m-am botezat, m-am bucurat în fiecare zi că am ales-o.

Dacă felul în care înţeleg eu ortodoxia e neconform, puteţi să-mi aruncaţi anatema. Totuşi, duhovnicii pe care i-am avut până acum erau în drept să constate apostazia mea, însă nu au făcut-o.

Aici eu pot să înţeleg că N.Priceputul se referă la "bisericuţele" din ortodoxie nu la heterodocşi şi la exclusivismul aberant promovat de unele din acestea.

Alin, au fost sfinţi care nu s-au hazardat în demonizarea altora şi s-au ocupat de ale lor. Un bun exemplu e Sfântul Siluan Athonitul.
Ce spui tu despre sfinţi e formal corect, dar nu uita că avem în calendar şi prăznuim Duminica Tuturor Sfinţilor.


Alin, pasajul invocat de tine se referă la Biserica Nedespărţită a primului mileniu. Şi noi ortodocşii am suferit pierderi ecleziologice importante după schismă, cei drept incomparabile cu deriva în care s-au angajat catolicii.

Adevărul nu e sistem ideologic la care aderi mental după care te culci pe-o ureche că eşti unicul depozitar. Adevărul e persoană şi la persoană te raportezi prin relaţie nu prin raţionament.

Da aici trăirismul transconfesional e hazardat, dar dacă-l aplici la primul mileniu e valabil. Pe-atunci ortodoxia greacă cu ortodoxia latină erau una.
Însă, e adevărat, nu reiese clar din fragment.

Aici Aline e marca ta înregistrată de asprime pe care nu o comentez că tot nu rezolv nimica.

Ce m-a stârnit în tema aleasă de Th. de Mospusestia a fost tocmai problema delimitărilor dintre noi şi posibilitatea depăşirii lor. Constat, de multă vreme, pe acest forum, un dialog al surzilor, uneori pe teme care se dezbat în mii de răspunsuri, la urmă fiecare întărindu-se pe poziţia de pe care plecase.

M-a preocupat mereu un dialog real, în care toţi interlocutorii să iasă în câştig şi toţi să ne folosim. Sunt de părere că pentru asta e necesară o ieşire dintr-o anumită închistare, o deschidere reală către cel cu care discuţi. Trebuie, cred, să fii capabil să-ţi părăseşti, fie şi temporar, poziţia, şi să ai curajul de a prelua perspectiva celuilalt. Pentru ce să te temi, în fond? Că pierzi adevărul? Asta ar însemna că, de fapt, crezi că îl deţii. Or, eu ştiu că nu-l deţin. Vreau să îl cunosc, aşa cum şi interlocutorul meu, dacă e de bună credinţă, vrea să îl cunoască.

Ei bine, felul în care mi-a răspuns Mihailc, cu prietenie, e singurul care e eficient într-un dialog, şi mă pune cel mai mult pe gânduri cu privire la erorile mele de gândire.

Aş îndrăzni să adaug că şi adevărul Evangheliilor de aceea ne convinge, pentru că a fost mărturisit cu dragostea jertfelnică a lui Hristos, Care tocmai asta a făcut: s-a identificat cu noi, ereticii, şi ducându-ne, prin Sine, la cunoştinţa adevărului.

Acesta e un lucru de lauda (ca ai devenit ortodox fiind inainte neoprotestant), dar daca devenim ortodocsi nu mai putem crede si ce credeam inainte. De exemplu eu eram ateu si apoi simpatizant al paranormalului, normal ca nu mai cred ce credeam inainte din moment ce am devenit ortodox.
E mai usor sa aderam noi la conceptiile BO, pentru ca in mod sigur BO nu va adera la conceptiile diferite ale unora, oricat de frumoase li s-ar parea lor ca sunt. Nu te-ai gandit ca e posibil ca tu sa te fi inselat si nu sfintii si BO? De ce il crezi mai repede pe pastorul x care are interesul sa fie ecumenist si nu crezi ce spune BO.

De fapt conceptiile ecumeniste sunt asemanatoare cu cele neoprotestante. Ei fiind zeci de culte e normal sa spuna ca nu doar in cultul lor e adevarul. De asemenea conceptiile ecumeniste resping sfintii si sinoadele, cine are aceste conceptii sustine automat ca sfintii si Biserica s-au inselat, nu e doar o Biserica si nu conteaza adevarul.
De asemenea, nu cred in preotie si in Sfintele Taine, care pot avea doar aspect de simbol. Aceste idei vin si cu mandria, acela intelege mai bine decat ceilalti, vede unde nu au vazut sfintii si Biserica, de obicei sunt insotite de o falsa smerenie afisata. Si neoprotestantii se considera deja mantuiti (sfinti), sunt teologi, oricine poate talcui Biblia, pacate nu au, trebuie doar sa aiba credinta si faptele vin automat. Asadar ideile ecumeniste sunt de fapt idei neoprotestante intrate din pacate si in randul unor credinciosi din Biserica.

Nu te consider eu cumva, eu ti-am spus ca sa aflii adevarul, nu sa te cataloghez pe tine. Invatatura ortodoxa e baza, fundatia, nu si-o alege fiecare dupa cum crede si considera. Daca la o casa nu ai fundatia tot ce cladesti peste se darama, evident. Invatatura o gasim in catehismul sau catehismele ortodoxe, si catolicii numai dupa catehismul lor se ghideaza.
Tu de fapt iti faci o invatatura teologica (dogma) proprie, prin ceea ce crezi tu si cum consideri tu. De fapt o alta biserica, cu alte invataturi decat cea ortodoxa.
Orice pagan care nu a auzit niciodata de crestinism pana sa fie botezat i se face catehizarea. Adica trebuie sa stie si sa creada invatatura Bisericii.
Mai spui ca in ortodoxie e Adevarul intreg si bine spui, dar apoi si ca alte culte au parti de adevar. E adevarat, chiar si alte religii au parti de adevar, dar asta e egal cu zero. Ca si in evolutionism, noi si castravetele avem cam acelasi procent de apa si suntem total diferiti de castravete. Sau si mai clar, avem un procentaj extrem de mare de potrivire cu maimutele, dar nu suntem maimute.
1. Asadar prima data se citeste catehismul. Exista unul mai scurt pe credo.ro, unul mai detaliat pe site-ul patriarhiei, dar si alte catehisme, toate la fel si frumoase. De acolo aflam adevarul sustinut de Biserica si care e cunoasut de 2000 de ani, nu e facut la sinoade.
2. Apoi dupa ce am aflat adevarul trebuie sa ne si raportam la el, adica sa credem si sa afirmam tot ce scrie acolo. Chiar daca unele lucruri ni se pare ca nu se potrivesc cu ce credem noi, nu e din cauza ca BO s-a inselat, ci e din cauza limitarii noastre si a intelegerii reduse. In acest caz cautam sa ne lamurim acele aspecte care noua ni se par contrare, daca nu putem doar sa ne smerim ca nu le stim pe toate si sa le luam cum zice Biserica.
3. Abia apoi putem spune ca am pus fundatia, adica am inceput sa devenim ortodocsi. Apoi urmeaza constructia si faptele. Pentru ca altfel nici crezul nu putem sa-l zicem la Liturghie, cum zice cineva ca el crede intr-o singura Biserica, cand se gandeste ca sunt mai multe?
4. In cazul in care vrem sa stim si ca adevarul e in ortodoxie si mantuirea si ca nu e si in alte parti, e suficient sa vada ca il alte culte nu sunt minuni care nu sunt normale (adica se nasc copii, soarele straluceste si la ei, vine ploaie cateodata, un om s elasa de bautura, etc.). Sau daca sunt sa se uite ca sunt la fel cu altele din alte religii. DE exemplu sa se uite la moastele catolice de dupa schisma si apoi sa le vada pe cele adevarate.

P.S. Eu am repetat toate astea, desi probabil nu va avea vreun rezultat. Cine are o conceptie nu renunta la ea orice s-ar intampla, e cel mai apropiat lucru pe care il are, indiferent ca e complet gresit. Asta daca nu se smereste intre timp.

În ce sens să mă fi înşeltat? Ce sfinţi am contrazis? Îmi faci impresia că nu ai citit cu atenţie ceea ce am scris. Ori poate am fost eu prea ambiguu.

În discuţiile pe care le am cu neoprotestanţii le aduc mereu argumentele astea. Eu nu am pledat pentru ecumenism, dacă asta înseamnă o relativizare a adevărului, o punere în discuţie a dogmelor. Pledez, însă, pentru un dialog deschis, real, sincer, cu toată lumea, încercând să le înţeleg punctele de vedere. Altfel nici n-aş putea să conving pe cineva.

Te rog să detaliezi. Dacă dogma mea este proprie, înseamnă că nu este a Bisericii. Care sunt acele dogme ale Bisericii în care nu cred sau le combat?

Catehismul l-am citit cu multă vreme în urmă. Mi-a plăcut cel care a apărut la Harisma prin '90-'91, „Viu este Dumnezeu”, şi care a fost recent reeditat la editura Reîntregirea. Nu e singura carte ortodoxă pe care am citit-o. De altfel, după ce am cunoscut Ortodoxia, am respins cărţile care veneau cu o spiritualitate străină, fie neoprotestante, fie new-age. Pur şi simplu îmi par neserioase, superficiale sau mincinoase.

Dacă doreşti să avem un dialog real, te rog citeşte sau ascultă predicile Părintelui Galeriu. Aş vrea să ştiu ce părere îţi face, cum l-ai comenta şi dacă, cine ştie, ne-am întâlni într-o înţelegere comună.

Pentru a fi ortodocsi, trebuie sa avem pe lânga credinta si fapte bune, si cunoastere. Fara cunoastere putem deraia usor la auzul teoriilor care se vehiculeaza, una mai "credibila" ca alta, dar lipsite de Adevar, desi aparent logice.
Abia dupa ce acumulam cunoastere ne putem deschide fara riscul de a deraia.

Cu totii suntem pentru o Biserica Universala, dar nu oricum, ci bazata pe Adevar.

Dar sa nu confundam buna intelegere cu ceilalti oameni, indiferent de credinta lor, cu ecumenismul. Ecumenismul este erezia ereziilor, care vrea sa amestece toate religiile lumii, incat in final nimeni sa nu mai stie in ce sa creada.