| Scotland The Brave |
24.08.2011 00:27:18 |
Citat:
În prealabil postat de richard_d
(Post 392729)
Unii coboara cu privirea inapoi pe pamant, altii raman si se uita pana orbesc.
|
Motto: ,,Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin." ( Apostolul Pavel in I Corinteni, capitolul 13).
,,Oamenii fug, cât pot mai mult, de fiorul cunoasterii, a unei cunoasteri de ei însisi în relatie cu Dumnezeu, în relatie cu binele si raul. Cu un cuvânt, fug pâna la moarte de orice cunoastere existentiala. Astfel, ceea ce nu cunosc ei li se pare ca nu exista de fapt si dorm vremea vietii pamântesti, pe urechea aceea. Situatia se schimba brusc în momentul mortii. Toate lucrurile pe care trebuiau sa le cunoasca în vremea vietii, dar au fugit de ele sau le-au tagaduit, napadesc peste ei cu o evidenta de neînlaturat. In vremea vietii pamântesti cunoasterea ramâne la libertatea omului: daca voia sa cunoasca, putea cunoaste, nu voia sa cunoasca, ramânea în necunostinta.Indata dupa moarte însa, libertatea aceasta se suspenda si sufletul cunoaste fara sa vrea, ceea ce s-a ferit sa faca pe când era în trup.
Cunoasterea are doua momente mari: momentul mortii, când sufletul se dezleaga de necunostinta si momentul învierii, când se dezleaga si trupul de necredinta. Caci necredinta îsi are obârsia mai mult din convietuirea sufletului cu trupul. Ori si el trebuie sa întovaraseasca si constiinta si credinta. Moartea dezleaga sufletul de trup si astfel sufletul ajunge la cunostinta spiritualitatii si a nemuririi sale; învierea dezleaga trupul desavârsit de moarte si de necredinta. Moartea si învierea împlinesc, în privinta constiintei si a izbavirii de rau ceea ce nu pot împlini nici cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei. Pâna ce nu trecem prin portile acestea, cunostinta noastra e numai frântura." ( Parintele Arsenie Boca) |
