Nu ştiu eu dacă astea sunt dogmă sau nu dar ne sunt date de sus ca să le folosim:

Barba la bărbaţi şi părul lung la femei spre acoperământ fac parte din chipul omului făcut ca să fie asemenea Sfintei Treimi,

Metaniile sunt închinări tainice repetate la nesfârşit zilnic pentru ca să îneveţe omul să se închine şi să slujească nu gLumii ci Domnului Dumnezeu, care-l iubeşte şi hrăneşte cu lapte şi miere pe el, cu orice Cuvânt duhovnicesc ce iese din Gura Celui Sfânt.

Semnul Sfintei cruci e biruirea satanei, deci mereu trebuie să ne pecetluim cu semnul acesta, înainte de orice şi la final de orice, poate nici la mijloc n-ar strica, dar nu împreună cu curvia sau beţia sau malahia sau furişarea sau fuga de răspundere.

Deci astea sunt date creştinului spre a le folosi el, şi mai sunt şi altele: rugăciunea, postul, cererea curată pentru cele cereşti, privegherea de toată vremia, umilinţa, smerenia, supunerea, ascultarea, şi toate Tainele...

Ne sunt date ca să le folosim pe astea spre mântuire şi iubire şi nu ca să ne ''mântuim'' cu:

beţia, curvia, înjurătura, hula ca blestem, bârfa, grijile trupeşti, gLumele porcoase, înţelenea, furtul, fermecătoria, flirtul, ispitirea, amăgirea, răzbucurhăul, privitul pofticios, mâncatul nesăţios, dorinţele perverse, visele şi basmele erotice, plăcerile spurcate, cafeaua, ţigara, medicamentele fără rost, prezervativele, anticoncepţonalele, berea, pălinca, drogurile, linguşeala, laşitatea, viclenia ca să scapi de greutăţile mântuirii, banul nemuncit, profitul necuvenit, batjocurirea celor buni şi sinceri, prigoana fetelor şi copiilor pentru viol şi violenţă, vacanţele şi călătoriile pentru noi aventuri şi cuceriri, resaturantele, barurile, pieţele, supermarketurile, băncile, şi toate prostiile gLumii, prin care sunt amăgiţi oamenii că li se oferă protecţie şi ajutor... cum ar fi onomasticile şi distracţiile şi rebelioanele şi răzvrătirile şi armele de crimă sau şantaj... şi toate ustensilele chinuitorilor şi perverşilor şi politicienilor corupţi, sau ispitele înfrumuseţării şi dezvoltării trupeşti ca jocurile cu fraierii, cu votul, cu legea, cu dreptatea, cu ciocănelul, cu bara, cu mingea, cu haltera, cu mintea ta sau a altora sau toate jocurile sexuale şi violenţa de toate culorile care îl aseamănă pe om tot mai mult cu diavolul tragicomic, făcându-l să devie un batjocoritor în orice fel şi chip, şi s-o ţină tot aşa cu trabucul sau pipa în gură până moare năpraznic ca orice obraznic... şi ajunge apoi la Dumnezeu şi întreabă ca niznaiul luat pe NV:

-De ce Doamne?
-Păi pentru că n-ai crezut... Şi ia spune, pentru ce n-ai crezut?
-Dac-aş fi ştiut... aş fi crezut...
-Păi n-ai ştiut chiar pe nimeni care credea în Dumnezeu?
-Am ştiut Doamne... dar n-am ştiut că...
-Că ce?
-Că... nu ştiu Doamne... nu mai ştiu nimic.
-Cum aşa?
-Fiindcă abea acuma îmi dau seama... şi ştiu că e prea târziu.
-Niciodată nu e prea-târziu, dar mai bine mai devreme decât prea târziu.
-Acuma cred Doamne... ajută fiului meu lunatic (necredinţei mele).
-Păi tu n-ai copii...
-Nu-i nimic, ajută-mă Doamne să scap de focul iadului şi de apa blestemului căci mă chinzuiesc în ele şi mă doare inima... căci mult Ţi-am greşit, iar Tu eşti bun... Dac-aş fi ştiut... Aş fi crezut.
-Legaţi-l de mâini şi de picioare şi scoateţi-l afară şi-l aruncaţi unde este frigul şi scrânteala... ăsta a fost popă şi călugăr.
-Nuuuu... Doamne. Am crezut că nu ştii de mine... Iartă-mă că m-am mândrit...
-De ce te-ai mândrit?
-Că îmi plăcea să fiu lăudat de oameni, îmi plăcea să-i amăgesc... era aşa fain când le dădeam lecţii!?.
-Dar tu de ce nu le făceai? De ce nu le plineai şi tu?
-Fiindcă n-am ştiut că e pe bune... am crezut că la mine nu se pune.
-Nu ştiu ce să mai zic... păi cei mândrii moştenesc iadul, aşa că...
-Uită Doamne şi de-acuma mă umilesc câte zile oi mai avea...
-Păi nu mai ai zile.
-Mai dă-mi Doamne... te rog.

Şi Domnul i-a mai dat şi s-a trezit sărmanul. Nu visase. Era un porc...
...de poliţist. Nu ştia cum a ajuns el în chilie. (-Dac-aş fi ştiut...)

Ce pricep eu, amice, este ca Strimbitele matale ti-au sucit rau mintile de-ai ajuns sa spui ca Sfinta Traditie este falsa, dar nu ma mira pentru ca acealeasi Strimbite behaie si impotriva Sfintei Scripturi.

Doar ca nota generala, una sint ceasurile si calendarul civil si cu totul altceva calendarul bisericesc. Toate sint conventii, dar ultimul este sfint, asa cum sint si Sfintele Canoane, pentru ca au fost puse de Sfinti Parinti ai Bisericii insuflati de Duhul Sfint ca sa aseze viata sfinta a Bisericii pe ele.

Numai tu stii ce-ai vrut sa scrii in replica in primele doua paragrafe...

Cu privire la enciclica din 1756, lasa minciunile ("nu s-a referit special la calendar"), fiindca exact la calendar se refera:

"Due to new abominations, created by papists in regard to the question of changing our Pascha and Calendar." (http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

"The Second Sigillion (1756) against the Papal Calendar" (chiar pe un website al unei biserici cu care BOR se afla in comuniune!, http://www.orthodox.net/ecumenism/1756-sigillion.html)

"Sigillion of 1756 issued against the Gregorian Calendar by Patr. Cyril V of Constantinople." (http://en.wikipedia.org/wiki/Timelin...doxy_in_Greece)

"Sigillion of 1756 issued against the Gregorian Calendar by Patr. Cyril V of Constantinople" (http://christconquers.wordpress.com/...ian-church-is/)

si in multe alte locuri pe care sint convins ca le poti gasi si singur. Asa ca, fa bine si ia aminte:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!”

Si iata ce frumos silniciile si blasfemiile unora sint transformate in virtute!

Dau din nou citatul din parintele Sofronie

"De ce vorbesc cu atâta – aş zice – întristare? Pentru că dorirea inimii mele este ca voi să vă însuşiţi acestea, să se depărteze de la voi acel chip al gândirii care este o stâlcire a vieţii creştineşti. Îmi este greu să vorbesc astfel, pentru că mulţi bolnavi cu sufletul nu sânt în stare a auzi un astfel de cuvânt. Mulţi sânt care nu trăiesc vecinicía în Hristos, ci o curioasă formă a vieţii pământeşti. Lipsindu-le viziunea veciniciei, vremea şi zilele pentru ei devin singura realitate, şi se ceartă pe tema calendarelor. Cât eram la Athos a avut loc reforma calendarului. Biserica Universală a vrut să reorânduiască curgerea vremii pe baza principiilor puse dintru început. Iar la început se întâmpla că Echinoxul era pe 9 Martie, iar apoi a ajuns să fie pe 22. Dar această schimbare priveşte mai ales viaţa exterioară a societăţii omeneşti, ca să nu zic viaţa statală. Dar a privi această latură ca pe o dogmă, ba chiar să rupi comuniunea liturgică, este urmarea neajunsului înţelegerii şi a lipsei de experienţă a veciniciei în Hristos. Tot ce este al pământului trece. In cei douăzeci şi doi de ani ai vieţii mele la Athos mi-a fost dureros să văd cum unii, chiar şi oameni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la vecinicíe. Şi astfel, într’un chip ciudat, se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimilor lor este închisă. Ei nu pot înţelege nici rugăciunea din Ghethsimani, nici moartea pe Golgotha, nici gândul lui Simeon Noul Theolog sau al lui Siluan pentru faptul că fiecare dintre noi trebuie a se asemăna omului celui dintâi prin cuprinsul vieţii sale, adică să devină un Adam.

Şi lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă. Este un lucru cât se poate de neadevărat. Adevărata rugăciune se petrece în hotarele nu ale vieţii pământeşti, ci dumnezeieşti: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, „Doamne, miluieşte pre noi şi lumea Ta”.

Arhimandritul Sofronie spune clar: cei care fac din calendar o dogma stalcesc crestinismul.
A rupe comuniunea liturgica doar pentru schimbarea calendarului e totala neintelegere a realitatilor duhovnicesti.
Parerea mea este ca stilistii au pierdut harul si sunt in afara bisericii.

Asa este, domnule, toti patriarhii si episcopii ortodocsi de la 1583 pina la 1919 au stilcit crestinismul. Parearea lor este zero fata de intelepciunea care curge din gura parintelui Sofronie:

1583 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1587 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1593 Sinodul pan – ortodox din Constantinopol condamna si pune sub anatema noul calendar

1670 Patriarhul Dositheos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1827 Patriarhul Ecumenic Agathangelos si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1895 Patriarhul Ecumenic Anthimos VII si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1902 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna noul calendar

1903 Patriarhul Damianos si Sfintul Sinod al Ierusalimului condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Rusia condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Romania condamna noul calendar

1903 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna noul calendar

1904 Patriarhul Ecumenic Joachim III si Sfintul Sinod condamna din nou noul calendar

1919 Sfintul Sinod al Bisericii din Grecia condamna iarasi noul calendar

"Hotararile canonice, intocmai ca dogmele, sunt dumnezeieste-insuflate, insa de aici nu trebuie sa se inteleaga ca unele ar fi aidoma cu celelalte. Deosebirea intre dogme si canoane nu sta in obarsi fiintarii lor, ci in faptul ca dogmele sunt adevaruri absolute iar canoanele sunt aplicari ale acelor adevaruri in existenta istorica a Bisericii. Dogmele nu privesc vietuirea vremelnica, pe cand canoanele sunt vremelnice. Insa aspectul lor vremelnic nu le imputineaza natura dumnezeieste-insuflata, caci vremelnicia nu priveste acea natura."

Dvs. Confundati dogmele cu canoanele.
Canoanele sunt aplicari ale dogmelor la conditii istorice.
Cand conditiile istorice se schimba, biserica poate la randul ei sa modifice anumite canoane.

Citatul despre diferenta intre canoane si dogme a fost dat si de Catalin.
Acolo se vede clar de ce biserica NU a cazut in gresala modificand calendarul.
Dogmele sunt absolute. Canoanele sunt insa doar aplicari ale dogmelor la viata istorica a bisericii. Iata de ce biserica are posibilitatea si dreptul ca in anumite conditii istorice sa modifice anumite canoane.
Iar acest lucru s-a mai intamplat in istorie. Eu am dat exemplul cu schimbarea canonului 5 apostolic la sinodul Trulan. Mai sunt si alte exemple.

Numeste-le cum vrei (nu aia conteaza!), problema (de viata si moarte pentru voi) este ca nimeni, niciodata, nu a ridicat acele anateme. Ati schimbat calendarul impotriva deciziilor atitor parinti luminati adunati in sinoade sobornicesti punindu-va totodata sub anateme infricosatoare. Scaparea voastra: Dumnezeu cu mila si astronomia!!!