Foarte mulți sunt dezamăgiți atunci când, făcând câteva fapte bune pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu, constată că asta nu-i scutește de suferință, că Dumnezeu nu ia partea „băieților buni”, ba uneori îi lasă să sufere mai mult decât pe cei care fac ticăloșii. De ce nu corespunde Dumnezeu imaginii noastre? De ce nu este El ceea ce am vrea noi să fie, adică un tătuc blând care să ne ferească de rele?

Îți amintesc, dragă Firespirit, că răul în lume l-a adus omul, prin neascultarea de Dumnezeu. Că de atunci a intrat moartea, boala și toate suferințele (care s-au răsfrânt asupra întregii făpturi, inclusiv asupra animalelor, care îi sunt supuse omului). Că tot ce vezi suferință în jurul tău e rodul omului. Și că Dumnezeu însuși, pentru a ne scăpa de moarte (însă nu și de suferința acestei vieți), S-a făcut om, a primit din plin suferința omenească - morală și fizică, transfigurând-o. Adică dându-i un sens mântuitor. Nu ne-a eliberat de suferință, ci a preluat-o asupra sa, așa încât oricine se unește cu Hristos va simți că El îi poartă crucea; sau că o poartă împreună cu Hristos.

Dar crucea suferinței o are fiecare dintre noi și nimeni nu se poate mântui fără să o poarte.

Edit: Aș mai adăuga că tocmai asta arată că El e Dumnezeul cel adevărat: pentru că e singurul care ne-a arătat iubirea Sa, singurul care a murit pentru noi și cu noi, singurul care ne întinde mâna ca să trecem împreună cu El prin durere și moarte.

Dumnezeu nu este responsabil pentru faptele noastre ci noi insisi.
Puteti vedea ca in viata noi am gresit mult si totusi Dumnezeu nu ne-a corectat ,nu ne-a pedepsit asa cum fac parintii cand noi mai facem cate o prostie.
Avem parte de multe binecuvantari de la El pe care noi nu suntem pregatiti sa le vedem si sa Ii multumim.
Nu va simtiti atrasa de viata spirituala ,nu va cere nimeni sa mergeti la biserica .
Dumnezeu nu are pretentii de la nimeni dar in viata El ne creaza mai multe ocazii sa Il cunoastem ca la Judecata sa nu ramanem fara raspuns.
Sa nu ne spuna "plecati de aici ,nu va cunosc pe voi"
Daca vreti sa stiti mai multe ,cititi Noul Testament.
Acolo vorbeste Dumnezeu.

Doar pentru că nu l-am cunoscut cât am trăit pe Pământ, deși am dus o viață demnă, merităm un astfel de tratament? De ce nu putem să-L cunoaștem și după ce murim, când am avea ocazia să fim mult mai apropiați de El? Asiaticii și africanii care nici n-au auzit de Iisus nu se mântuiesc?

Dumnezeu ne iubeste pe toti...Iubeste si necuvantatoarele, categoric! EL nu ne intoarce niciodata spatele si ne vorbeste permanent, doar ca ades suntem prea surzi din cauza propriilor ganduri, ca sa IL auzim cum ne vorbeste....Si daca crezi in EL cu adevarat, cu putere , sigur te aude , te ajuta, te ridica iar si iar! Dumnezeu ne da vesnic sansa de a alege, iar alegerea ne apartine . Fiecare va da socotela pt propriile hotarari, nu pt ale altora. Tatal Creator exista nu trebuie sa se indoiasca nimeni, niciodata de asta! Numai bine!

Citat:
În prealabil postat de giussy Vezi mesajul
e simplu raspunsul:
cerceteaza-ti inima si acolo il vei gasi pentru ca acolo ti-l va trimite Dumnezeu.

Succes!
gresit... e simplist nu simplu
__________________

cred ca Dumnezeu tot timpul ne arata calea cea buna , dar asta e si cea grea ;
noi toti stim care este calea buna si calea rea dar calea cea buna e al dracului de greu de urmat.
FireSpirit eu cred ca ti-am dat un sfat bun la cererea ta.( cele mai bune sfaturi din lume sunt cele cerute ).

Bafta!

Sa tineti seama de un lucru: aceste raspunsuri papagalicesti si limitate, m-au facut sa nu ajung niciodata sa-mi spun ca "m-am saturat ca Dumnezeu sa nu auda si sa nu vada".

Eu am dat ca raspuns calea pe care merg. Ca nu doriti sa mergeti pe aceasta cale, este alegerea dumneavoastra. Dar nu afirmati ca rugaciunea nu duce la intalnirea si unirea cu Dumnezeu sau ca Dumnezeu aude si vede doar din cand in cand.

Africanii aceia care traiesc in conditii de seceta cu siguranta se vor mantui.
Mai greu este cu noi care avem de toate si ne tinem de rautati ,odata nu suntem in stare sa spunem multumesc pentru ca am scapat cu bine dintr-un accident(ca exemplu)
Ba mai mult injuram de cele sfinte si blasfemiem.
Sa nu patim ca bogatul cel nemilostiv caruia i s-a spus :
"Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. "

Pentru FireSpirit

Tu esti suparata pe Dumnezeu pentru ca ai vazut un accident cu un caine, atunci ce sa spuna o mama care este sunata in toiul noptii ca fiul ei a fost omorat pe trecerea de pietoni din cauza imprudentei unui sofer. Aceasta mama nici nu s-a suparat pe Dumnezeu si nici nu l-a blestemat pe acel sofer desi baiatul era singurul ei copil pe care-l facuse dupa indelungi tratamente. A mers mai departe si a infiat o fetita pe care cu ajutorul lui Dumnezeu o creste si o educa. In Biblie scrie ca trebuie sa-ti iubesti aproapele (omul) ca pe tine insuti. Nu spune ca trebuie sa iubesti animalele mai presus de un om. A nu se intelege ca nu iubesc animalele, dar, nu le pun mai presus de o persoana.

ba da, dupa o lege inferioara celei ortodoxe insa, adica ce iti da ceva mai putine sanse, desi totusi iti da... legea constiinetei. Intreaba un preot despre legile duhovnicesti.

Carevasazica, desi noi suntem privilegiati ca ne-am nascut crestini, nu ne garanteaza asta mantuirea, si pot si altii sa se mantuiasca...

Deseori uitam ca in chinuri Iisus NU a avut ajutor de la Tatal. A rabdat ca un om, nu a avut nici o aratare sau minune care sa-i aline durerile.Multi sfinti mucenici au fost mult mai privilegiati decat insusi Fiul lui Dumnezeu... Sa nu uitam asta, daca insusi Hristos a suferit cu rabdare nu... nearatarea unor minuni (cum ne avitam noi) CI CHINURI, atunci cu ce drept ne-am putea plange noi de asta?

Mi-l imaginez pe Dumnezeu ca pe un mare corp, iar oamenii sunt celulele. Tot nu pot sa inteleg, de ce Dumnezeu, care e atat de mare, n-are grija de corpul Sau si lasa celulele sa se imbolnaveasca.
Am citit Noul Testament. Nu prea am de obiectat. Ma intriga ca Iisus manca pesti... e bine? Suna absurd. Dar ma intriga. Si ca Dumnezeu cerea jertfe de animale, ca nu ne-a facut vegetarieni, ca lasa oamenii sa se bata ca chiorii, etc.
Animalele mari mananca animalele mici. Oamenii puternici doboara oamenii slabi. Totul ma duce cu gandul la selectie naturala, nu la un megatatic grijuliu care mentine echilibrul si ordinea universala.
Si nu ma cert cu doamne doamne, ma cert cu mine ca nu am raspunsuri si vad ca nu vin de nicaieri. Iar ca sa fiu sincera, nici ateismul nu-mi suna bine, imbratiseaza o ideologie la fel de obtuza ca si crestinismul.
Inca astept un raspuns care sa ma convinga ca exista liber arbitru...