sunt de acord cu ce spuneti.... si eu mi-am auzit constiinta, si mereu o aud..... dar sunt sigur ca a-ti vazut, asa cum am patit si eu cand eram la inceput cu rugaciunea, ca diavolul nu suporta rugaciunea, smerenia, nadejdea..... dupa rugaciuni lungi si pline de nadejde diavolul se alarmeaza si isi pune toate mijloacele in actiune pentru a ne face sa deznadajduim, sa lasam rugaciunea...... un astfel de mijloc este controlul gandurilor..... cand ma rugam intens imi apareau fel de fel de ganduri legate de slabiciunea mea... acestea ma faceau sa deznadajduiesc, imi provocau atata durere incat nu ma mai rugam..... acest lucru s-a schimbat cand am vazut ca vin de la diavol si ca majoritatea sunt minciuni..... eu vroiam sa subliniez faptul ca daca baiatul e la inceput cu rugaciunea, si sigur asa este, o sa intalneasca aceste lucruri.... nu am vrut nici decum sa il invat sa nu asculte constiinta, dar sunt sigur ca nu o sa deosebeasca gandurile venite de la Dumnezeu..... Daca Dumnezeu prin constiinta ii spune sa o uite, si asta ii provoaca durere, neliniste, credeti ca el o sa creada ca e de la El, dupa ce i-ati spus ca aceste ganduri sunt linistitoare, calde....... si daca o sa ii spuna constiinta sa renunte imediat la ea, asta inseamna ca el trebuie sa inceteze sa se mai roage pentru ea, sa inceteze sa se roage ca ea sa se schimbe????? pai si atunci ce rost are rugaciunea??? eu cred ca voia lui Dumnezeu poate fi schimbata..... asa cum a fost de atatea ori... Doamne ajuta!!!

Da, da, inteleg pozitia ta referitor la rugaciune, spor mai departe cu harul Domnului!:)
Cat despre fratele nostru, ei bine, sa nu ne ingrijoram prea tare, glasul constiintei este nu doar inconfundabil, ci si linistitor, calmant si incurajator. Are nu doar continut informational, ca sa zic asa, ci si energetic sanogen.
Dimpotriva, asadar, pe masura ce isi va cerceta cugetul adanc va afla ce are bun de facut.
De va primi soapta sa aiba rabdare, va primi si puterea pentru aceasta, iar daca glasul constiintei ii va spune sa o uite, ii va da si mangaierea, taria, vigoarea sa faca aceasta. Desigur, daca va voi, sa accepte si cu propria alegere...
Dar sa nu ne bagam noi prea mult in treaba lui, ca riscam fie sa barfim, fie sa fim indiscreti... Sa ii uram doar o petrecere frumoasa, sa traga folos sufletesc din aceasta experienta de viata si, in rest, toate la vremea lor!
Dumnezeu sa ne miluiasca! AMIN+

asa este... iertare.... Doamne ajuta!!!

Scrie pe o foaie de hartie toate defectele pe care le-ai vazut la ea si reciteste-le in fiecare zi! Au efect, crede-ma! Gaseste-ti tot timpul o ocupatie! Cand iti aduci aminte de ea muta-ti gandul in alta parte! Indragostela nu tine mai mult de 5 ani! Maxim! Daca sa presupunem acum te-ai insura cu ea peste vreo 3 ani te-ai intreba oare ce-ai gasit la ea! Indragosteala for ever nu exista! La nimeni!

Scrie pe o foaie de hartie toate defectele pe care le-ai vazut la ea si reciteste-le in fiecare zi! Au efect, crede-ma! Gaseste-ti tot timpul o ocupatie! Cand iti aduci aminte de ea muta-ti gandul in alta parte! Indragostela nu tine mai mult de 5 ani! Maxim! Daca sa presupunem acum te-ai insura cu ea peste vreo 3 ani te-ai intreba oare ce-ai gasit la ea! Indragosteala for ever nu exista! La nimeni!

Un sfat perfect. Pentru iad.

Problema e suferinta, da? Si cum sa scapam de ea. Pai, ce ne facem atunci cu milioanele de crestini care sufera pentru Domnul? Unii ca nu Il au, altii ca nu Il cinstesc sau ca nu Ii sunt la inaltimea iubirii Lui?
Sa le dam sfatul propus, asadar:

Sa scriem pe hartie defectele Domnului, asadar:
- dupa unii ca era cam maruntel (pentru cei carora dumnezeiesc e barbatul inalt, scandinav, eventual barbosul dacic - dar Domnul pare-se ca era un barbat modest ca inaltime, firav, trist si cam "feminin" raportat la modele de azi...)
- ca avea o voce nu foarte tunatoare, nu era deloc genul marlanului ajuns caporal in vreme de razboi peste doctori docenti, nu era deloc caprar si nu iubea capraria
- ca nu avea casa, nici macar un cal, nici toale faine, nici armura de cavaler, era pentru vremurile noastre un homeless
- ca in picioare nu tinea ciocate nici ghete imputite de roacher
- ca nu avea cercelus in ureche, nici ghiuluri pe degete borcanate
- ca plangea deseori, iar nu ca triumfalii nostri masculi incruntati
- ca nu avea bani, desi cunostea pestii plini de aur
- ca lua cina, uneori, cu borfasii si curvele
- ca tinea la piept adolescenti lacrimosi
- ca dadea pe mana hotilor putinii bani ai prietenilor care se incredeau in El
Si asa mai departe...

Sa repetam acestea in fiecare zi ca au efect...

Adevarat spui!
Eu repet acestea zilnic si as dori sa am in minte acestea in fiecare clipa!
Si nu stiu cum, din ce le repet mai mult, dimpotriva (oi fi eu foarte grav bolnav) Il iubesc tot mai mult pe Acel Barbat si trag nadejde sa ma iubeascasi El, candva, pe intelesul meu. AMIN+

P.S. Haideti sa lasam pe cel indragostit sa sufere frumos! Lasati batistele pentru muci sa mearga la mucosi!
Poate ca tocmai prin suferinta aceasta pentru o fata, tanarul va ajunge (suna tare, nu-i asa?) sa iubeasca, Doamne ajuta!, pe cine trebuie cu adevarat: pe Barbatul Adevarat!

La el mintea e acum dominata de indragosteala pentru fata asta!
Dumneavoastra comparati mere cu pere! Iubirea pe lumea asta e de multe feluri. Intr-un fel iti iubesti parintii si in alt fel sotia sau iubita. Cel mai mult trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu, e corect ce-ti spus, insa, eu incercam sa-i dau niste sfaturi practice ca la el acum ratiunea nu mai functioneste cum trebuie! No asta am vrut daca am gresit, iertare!

Iubirea este una, adanca, un izvor din care curg sub diferite forme riuri de iubire. Fireste ca un riu nu e ca altul dar Izvorul e Unul si continutul Lui e prezent in fiecare riu.
Problema asadar nu e deloc iubirea unei fete, dupa cum pare la suprafata, ci iubirea fata de Dumnezeu.
Aici e buba tuturor oamenilor si, atunci cand migalim aici dupa puteri, avem sansa sa trecem de egoismul posesiei la dragoste.
Aceasta am vrut sa spun, iar daca am gresit, imi cer iertare, desigur. Dar sper ca nu am gresit, altminteri am citit degeaba Scriptura si am pierdut vremea pe lumea asta pana azi. Ceea ce, vai, nu e deloc exclus.

Iertare pentru indrăzneală
 

Iertaţi-mă, poate vă sunt de folos cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur despre dragoste şi prietenie: http://www.ioanguradeaur.ro/121/desp...tenie-brosura/

Indiferent către cine este îndreptată iubirea, trebuie să fie necondiţionată, trebuie să fie sinceră, trebuie să fie curată, nepătimaşă, izvorâtă din adâncul inimii. Aşa cum ne iubeşte pe noi Hristos, aşa trebuie şi noi să iubim. Să deschidem ochii, dar bine să ne deschidem inimile, şi să luăm aminte la ce ne spune nouă Dumnezeu prin Sfinta Scriptură, prin invăţătura Sfinţilor Părinţi. Să nu ne fie frică să iubim, căci iată, precum Sfântul Ioan Gură de Aur frumos grăieşte, dragostea adevărată e dătătoare de o bucurie sufletească ce nu poate fi înţeleasă de noi oamenii. E de natură dumnezeiască.

"Gândeşte-te ce mare lucru este a iubi pentru a iubi, ce mare bucurie aduce, câtă mulţumire dă sufletului! Şi aceasta este mai cu seamă extraordinar. Toate celelalte feluri de virtuţi sânt însoţite de durere, cum sânt: postul, înfrânarea, privegherea.

Dragostea, însă, pe lângă folos procură şi multă plăcere şi nu are nici o suferinţă.

Dragostea este ca o albină foarte lucrătoare, care adună de pretutindeni cele bune şi le depozitează în sufletul celui care iubeşte.

Chiar dacă cineva este rob, robia i se va: părea mai plăcută decât libertatea.

Dragostea schimbă firea lucrurilor şi preface în lucruri bune pe toate cele ce se ating de ea; e mai duioasă decât o mamă şi mai bogată ca o regină: pe cele anevoioase le face uşoare şi lesnicioase. Prin dragoste virtutea ni se pare uşoară iar viciul cu totul amar."

Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne readuce aminte de porunca dumnezeiască:

"Din această pricină după ce a spus : <<Cea dintâi şi cea mai mare poruncă este să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău>>, a adăugat: <<iar a doua>> şi n-a tăcut, ci a adăugat una asemenea ei: <<să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi>> (Matei, XXII, 37—38)."

Iar diferenţa dintre dragostea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de tot omul, precum zice sfântul nostru drag şi doctorul bisericii, iată care este:

"Observă că Domnul cere ca dragostea de aproapele să fie aproape tot atât de puternică ca şi dragostea de Dumnezeu. Despre dragostea de Dumnezeu zice : <<Din toata inima ta>>; iar despre dragostea de aproapele spune : <<Ca pe tine însuţi>>, ceea ce este egal cu <<din toata inima ta>>"

Avand in vedere ca e vorba despre o problema ce te tulbura sufleteste de ce crezi ca ar rade duhovnicul de tine?:106:

Ar "rade" pentru ca l-as supara probabil deranjandu-l cu o astfel de problema. S-ar intrista vazand ca nu ma dor pacatele mele si nu ma preocupa cele ceresti,in schimb framantandu-mi inima de mama focului pentru o pustoaica.
Tulburarea de care zici se datoreaza imaturitatii nostre fizice si duhovnicesti,nu e ceva "real". Acum sincer,voi nu aveti alte griji decat sa va smiorcaiti pentru o pitipoanca? Traim vremuri asa de grele,ne descurcam din ce in ce mai dificil,n-avem o casa,unii nu prea avem ce manca etc. si noi ne plangem pentru o gagica? Pai suntem barbati sau...? Acum ganditi si voi logic!