Am subliniat un mare adevar pe care l-ati spus.

Dar nu a sustinut cineva ca nu ar fi asa. Doar ca dvs nerecunoscand Sf Traditie (o entitate aparuta la peste 1800 de ani dupa invierea Mantuitorului si fara continuitate nu poate avea Traditie) nu puteti accepta ca ziua de odihna pentru "cei ce au primit mostenirea" destinata initial evreilor, nu este ziua a 7-a a saptamanii, ci este ziua intai, ziua in care Hristos ne-a mantuit.

Nu recunosc ceea ce contravine invataturilor Sfintei Scripturi (chiar daca poarta eticheta de "sf. traditie"). Singura Carte in care gasim invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Sai Apostoli, este Sfanta Sciptura. Si, invataturile Scripturi sunt sufieciente pentru mantuirea noastra.

Noi avem o credinta apostolica, scripturistica. Nu avem o credinta traditionalista. Care credinta este mai veche si mai adevarata? Cea lasata de Sfintii Apostoli, (in Sfanta Scriptura) sau cea plina de adaugirile facute de-a lungul a 2000 de ani?

Domnule Lucian, se vede că n-aţi citit postarea mea de azi noapte:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=26

Decalogul specifică clar care trebuie să fie ziua a şaptea:

Decalogul, Legea lui Dumnezeu, Cele 10 Porunci, Tablele Legii -cum vrei să zici- e acelaşi lucru.

Prietene, tu confunzi Decalogul cu Legea Talionului. În Cele 10 Porunci nu găseşti asemenea reglementări vindicative.

Şi această afirmaţie este incorectă. Pe post de ziua Domnului, a fost, este şi va rămâne sâmbăta (ziua a 7-a a săptămânii) singura zi binecuvântată, sfinţită şi păzită [didactic] de Dumnezeu.
Dacă Sf. Tradiţie îşi permite să sucească Sfânta Scriptură şi Porunca lui Dumnezeu, daţi-mi voie să afirm cu toată tăria că este Eretica Tradiţie!

Semne de sfârşit de "Sâmbătă"
 

"Porunca a IV-a din decalog „să sfinţeşti ziua sâmbetei”, era ţinută de evrei cu o rigoare extremă. Chiar Legea impunea această rigoare: orice lucru era oprit în ziua aceea. Neobservarea opreliştii era pedepsită cu moartea (Ieşirea 35,2-3). Interdicţia mergea până la: „foc să nu faceţi în ziua odihnei în locaşurile voastre”. De aceea, când, „fii lui Israel” prinseră pe un om aducând lemne din pustie într-o zi de sâmbătă şi-l duseră înaintea lui Moise, acesta îl osândi la moarte şi israelitenii l-au omorât cu pietre. (Numeri 15,32-36)
Aşa ceva nu încăpea în duhul (iubirea) lui Iisus şi nici îngustimea lor nu o putea răbda. Drept aceea, spre a-i trezi din rigorismul sec al Legii, Iisus vindecă sâmbăta o femeie gârbovă în faţa lor. Mai-marele sinagogii face o observaţie răutăcioasă, răstindu-se către popor, că sâmbătă nu este pemis a se videca oameni.
Iată care era absurditatea interpretării Legii. Împinseseră rigorismul până la a opri orice facere de bine privitoare la om, dar a da vitelor de mâncare şi apă nu era păcat, a scăpa o vită din prijmedie nu era păcat. Absurditatea era aceasta: a face bine omului sâmbăta era păcat, vitelor însă nu. La o aşa socoteală de om, Iisus îi strigă în obraz: „făţarnice”. După vederile tale, o vacă, o oaie, un măgar este mai mult decât un om? Este permis să faci bine unui bou dezlegându-l de la iesle sâmbăta, dar a dezlega o fiică a lui Avraam, legată de 18 ani de gârbovire, nu este permis? Făţărnicie.

Iisus făcea omului bine sâmbăta şi încă în sinagogă. Sinagoga sărea în aer că Iisus făcea bine sâmbăta. În realitate era o mare făţărnicie, fiindcă ceea ce nu suferea sinagoga nu era atât facerea de bine, cât persoana lui Iisus îi era nesuferită, fiindcă Iisus îi dădea absurdiatea în vileag, fără cruţare, şi-i spărgea îngustimea înţelegerii de litera legii. De altfel, acesta este şi semnul că o insituţie îmbătrâneşte, se apropie de moarte când nu se mai menţine decât prin „Litera” Legilor: propiu-zis este o decădere a oamenilor.
Instituţia sâmbetei îmbătrânise şi ca instituţiile care se apropie de moarte, nu se mai menţinea decât în cârjele literelor Legii. Şi fiindcă sâmbăta, odihna spirituală a omului, nu mai avea decât semnifcaţia exterioară, represivă, Iisus îi prevedea înlocuirea cu o altă zi.
Sâmbăta Legii ajunsese tot atât de gârbovă ca şi femeia de 18 ani, decât că sâmbăta era acum gârbovă de 18 veacuri. „Răstirile oficialităţii” către popor nu mai puteau întărzia căderea definitivă a decăderii.

Iisus nu avea nici o atribuţie oficială legată de sinagogă. El era un rabin necunoscut de oficialitatea Templului din Ierusalim, deşi examenul îl luase tot în Templul din Iersalim la 12 ani. Dar Templul s-a temut întotdeauna de examenul acela. Temerea aceasta nu-i era bună. Cărturarii şi fariseii Templului simţeau că tinerelul acela va veni la ei cu un bici de ştreangruri în mână.
Iisus a numit Templul „casă a Tatălui Meu”, şi când era copilaş de 12 ani, şi când a spart bâlciul şi a răsturnat zărăfia din el, dar pe lângă aceleaşi cuvinte a mai adăugat: „iar voi aţi făcut peşteră de tâlhari”. Cu acest drept înfrunta Iisus pe mai-marele sinagogii numindu-l făţarnic.
Altfel, atitudinea lui Iisus în sinagoga Templului ar fi fost de neînţeles omului. Sinagoga era mai mult a lui Iisus decât Templul lui Solomon al Ierusalimului.
Israel cel oficial refuza lui Iisus pe toate căile închipuite această propietate asupra Templului şi sinagogii. Aceasta era lupta surdă între Iisus şi oficialitate.

Sinagoga si mai ales Templul erau cele bune mijloace de exploatare a păcatelor şi a necazurilor din Israel, în favoarea unei clase de conducători, care dijmuiau poporul de viaţă, în numele Legii lui Dumnezeu.
În această situaţie Iisus era un revoluţionar. Un reacţionar de temut. De fapt a şi schimbat sâmbăta Legii fără Duh în Duminica Învierii. Legea lui Moise a venit, dar Darul şi Adevărul prin Isus.

Femeia s-a tămpduit. Templul a fost ras din Ierusalim; sinagoga tot gârbovă a rămas de mărturia între neamuri a Legii fără Duh.

Trecut-a umbra Legii când Darul a venit. Aceasta însemnează pentru noi, creştinii, Duminica: ziua Învierii."

Corect, asta apartine de traditie si nu de Scriptura.

Alte două idei incorecte biblic:

1. Sâmbăta nu a fost destinată "iniţial" evreilor, ci omenirii cu mii de ani înainte de apariţia în istorie a primului evreu (Facerea 2,3). O spune chiar Hristos:


2. Ziua de odihnă pentru creştini nu a fost poruncită să fie duminica, oricât s-ar invoca Învierea. Hristos şi apostolii nu au poruncit o asemenea zi.

:4:Trebuia sa ne spuna Iisus ca Duminca va fi urmatoarea zi de odihna? Era de la sine de inteles ca dupa inviere aceastra zi va deveni o zi de sarbatoare. Cat de greu poate fi sa intelegi?

ps: nu te mai chinui cu citate din biblie...si fariseii tot cu biblia sub brat l-au condamnat pe Iisus si incercau sa-i gaseasca vreo vina...