ioanna |
19.12.2011 11:35:59 |
Forta de refacere a puterii de comuniune in cei ce n-au atrofiat-o total in ei, dovedita macar prin pocainta de la sfarsitul vietii, o exprima lapidar o intamplare istorisita de Sfantul Macarie, caruia capatana unui preot pagan atinsa de el cu toiagul i-a spus că cel mai greu chin din iad este ca nu vede nimenea fata altuia, decat spatele lui, adica singuratatea în comun. Capatana a adaugat insa: ”Deci cand te rogi pentru noi, in parte vede cineva fata celuilalt”. Actul de comuniune al celor de pe pamant face sa odrasleasca in aceia radacina pomului comuniunii. Apoi capatana adauga: ”Noi cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu suntem miluiti macar putin, dar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de El si n-au facut voia Lui dedesubtul nostru sunt”. Necomuniunea din nestiinta e mai putin invartosata decat cea din vointa.(Dumitru Staniloae,Teologia dogmatica ortodoxa, vol.3, pag.219)
Literatura crestina din perioada bisericii nedespartite contine si viziuni mistice, pe langa tratate ascetice, opere teologice sau lucrari de enciclopedie a stiintelor. Si daca nu cititi lucrarea parintelui Staniloae (desi ar fi pacat, se merita a fi citita), macar va uitati la cuprins, vedeti ce subiect va intereseaza, gasiti capitolul si vedeti acolo toate trimiterile in scrierile vechi,doar parintele Staniloae a tradus in lb. romana scrierile filocalice. Nu mai cautati d-voastra in Filocalie, doar a cautat dansul, noi mergem drept la tinta :)
|