Mihailc |
06.02.2012 16:26:14 |
Citat:
În prealabil postat de ioanna
(Post 427545)
Formularile semantice definesc experienta contactelor, deci traditia nu se substitue cunoasterii personale , ci poate sa iti ofere un punct de plecare, eventual niste limite ale protectiei semnatice. Daca ideologia substitue cautarea, impunand drept cunoastere simpla intelegere, atunci ea devine un idol mental, oamenii “idolatrizand in ei insisi idolatria mentala”, cum spunea Sfantul Vasile cel Mare. E valabil pentru orice grupare religioasa, caci toate au “traditii” de interpretare a Sfintei Scripturi.
|
Protestantismul și odraslele sale numeroase, au negat infailibilitatea papală, multiplicând-o la nivelul indivizilor, practic funcția discernământului ultim s-a descentralizat prin explozie, rezultând o mulțime indefinită de papi miscroscopici capabili, în concepția lor, să decidă cu autoritate maximă, fiecare pentru sine, cum vorbește Dumnezeu prin Scripturi individului (niciodată persoanei în comuniune ecleziastică cu Domnul și cu frații). În vizunea (neo)protestantă, o biserică e o adunare publică de atomi autiști care aderă formal la o metodologie interpretativă mereu fragilă (dovadă diviziunea continuă în alte și alte formule de asociere cultică). Protestantismul și avatarului sale tind spre anularea Cinzecimii, prin acreditarea concepției gnostice că Dumnezeu se comunică doar monadei umane închise în propria sa subiectivitate ultimă, iar de aici până la deificarea sinelui nu mai e decât un pas. Pe care l-a și făcut, de altfel, mișcarea new age, cel mai ”evoluat” cancer religios neoprotestant.
|