Doamna, cu toata dragostea ce va port, permiteti-mi sa precizez (daca v-ati referit si la mine cand ati pomenit de sfaturi): eu nu am fost de loc "hotoman", cum i-am recomandat lui Raoul (desigur in sensul cel bun, am subliniat aceasta precizare) iar asta mi-a adus necazuri. De fapt am adaugat acolo un indemn tocmai pentru ca mi-am dat seama, cu vremea, de un lucru important: cand exista cea mai mica forma de pacaleala sau neatentie in momentul deciziei maritale, niciodata (cred eu) nu exista un pacalit si un pacalitor. Ci, din nenorocire, sunt intotdeauna cel putin doi pacaliti. Fiecare in planul sau. Si am spus cel putin doi, deoarece pacaliti raman si copiii, ceea ce e poate cel mai oribil efect al unei clipe de iresponsabilitate sau neglijenta sau usuratate.
De aceea eu cred, tocmai in baza unor amare experiente personale (pe moment incantatoare dar pe termen lung foarte distructive) ca observarea atenta a conduitei partenerului pe timpul Postului nu poate fi decat folositoare ambilor viitori soti si, in viitor, copiilor si nepotilor si poate altor generatii care tarasc dupa ei greselile inaintasilor. O stim prea bine, nu doar din Scriptura.
In acest sens am adresat un apel la discernamant si atentie sporita, spre tot folosul (in nici un caz spre vreo constrangere, caz in care mi-as depasi lungul nasului).
Am incercat sa imi amintesc tineretile mele si sa scot de acolo macar un graunte folositor.
Va multumesc pentru oportunitatea de a dezvolta subiectul.
Cu toata dragostea frateasca si cu recunostinta, va urez Post binecuvantat de Hristos Domnul! AMIN+!

Eh nu..... ma refeream la toti cei care dau sfaturi mai ales cei care am trecut de anii tineretii si acum vrem ca tinerii sa fie sfinti pe aici, fiecare lucru la timpul lui,cei tineri acum ce daca e post sa nu mai vorbeasca sau sa se intilneasca eu zic ca prea mult cerem si noi de la tineri si am uitat ca si noi am fost tineri si am facut greseli. Eu as fi cea mai fericita sa pot da timpul inapoi.
Stai linistit ca nu m-am referit special la ce ai raspuns lui Raul. Eu ma bucur din suflet cind aud ca sint tineri pe aici pe forum e lucru mare.
Post cu folos iti doresc si eu.

As vrea sa renunt si eu la multe.. Dar nu stiu cat voi reusi.

Ce ma supara pe mine cel mai mult este ca am impresia ca toata ziua (toate zilele) le petrec fara noima. Sunt intr-o goana fara rost, intr-o miscare haotica, de multe ori mi se pare ca tot ce fac nu are sens (nu conteaza cu adevarat).
Reusesc sa ma adun in mine in foarte putine momente, in rest sunt tot risipita in exterior. Si atunci cand raman singura cu mine inteleg ca sunt departe de "ori de mancati, ori de beti, ori de altceva faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti".
Or eu traiesc pentru mine. Daca trag linie la sfarsitul fiecarei zile, aflu ca tot pentru mine le fac toate, nu spre slava lui Dumnezeu.
Si la asta mi-as dori sa renunt, dar sunt realista si stiu ca nu ajunge un post, uneori nu ajunge o viata.. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu..

Mai vroiam sa "tai" din alte lucruri.. Dar am impresia ca daca le numesc nu voi reusi nimic..
De exemplu as vrea sa tai din curiozitatea cu care citesc toate aiurelile.. Sunt absolut convinsa ca si curiozitatea este o patima.
Dar nu stiu daca voi reusi..

Imi esti tare drag cand iti citesc mesajele..
Sper sa am si eu baieti cuminti cand cresc mari.. Sa se intrebe intai cum sa placa lui Dumnezeu..

Eu,ca de obicei voi avea iar probleme cu mancarea de post,ca as vrea aia,sau ailalta si cat mai rafinat si mai neobisnuit daca se poate,dar postul ii post,simplu,putin si auster.
Va trebui sa renunt la placerile culinare,rafinamente,deci la iesirile destul de dese la restaurant(si asa nu gasesti mancare de post la niciunul),rasetele cu gura pana la urechi la serviciu,navigatul cu orele pe internet si cate altele...
Domnul sa-mi ajute atat mie cat si celorlalti in ceea ce isi doresc!

PS:
De TV nici nu mai vb...de obicei ziua mea se desfasoara in fata Tv-ului,cu telefonul in mana si cu laptopul in poala...in timp ce regret ca zilele se scurg pe langa mine si nu stiu cum a mai trecut o vara,o primavara,un an...Mi-as dori sa fiu mai activa,sa desfasor treaba fizica in gradina,prin casa dar uite ca ma afund intr-o lenevie placuta din care nu lipseste imbuibarea mass media.Urata treaba!

De ce trebuie să vină postul ca să renunţăm la rele şi să aducem jertfe bineplăcute Lui Dumnezeu? În afara postului nu e permis să facem faptele cele bune?

Nu,nu este neaparat renuntarea la lucruri rele ci la cele nefolositoare sau care par neutre la prima vedere(sau chiar nevinovate)insa sunt potrivnice inaintarii spirituale(pierd Sinele,il obosesc,il paraziteaza).
Cred ca renuntarea partiala de pe timpul postului va duce cu timpul la renuntarea finala.Parere personala.

Sa-mi ajute Dumnezeu sa pot citi Psaltirea in perioada acestui Post!Doamne Ajuta!

De renuntat...as vrea sa renunt la multe; sa fiu mai calma, sa merg mai des la biserica, sa inlocuiesc toate ispitele si pacatele cu dragostea fata de Dumnezeu...