În prealabil postat de sophia (Post 439530)

Vroiam sa-ti raspund tie in cateva cuvinte, in mod special, pentru ca nu este primul mesaj (undeva am mai citit un alt mesaj in care spui ca Dumnezeu cere sa ne calcam noi insine in picoare,sau ma rog, ceva asemanator si socant) care are formulari socante si nu le inteleg.
Nu reusesc sa inteleg de unde vii cu asemenea exprimari, sau mai precis cred ca nu inteleg ce vrei sa spui. Ar fi bine sa explici putin.
De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile? Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.
Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele. Sau poate ne explici cum vezi tu realizabil ceea ce scrii.
Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

În prealabil postat de sophia (Post 439530)

Tu, sau Laura (de la al carui fir am ajuns sa scriu aici), sau altii, va puteti pune in situatia acestor oameni?

În prealabil postat de catalin2 (Post 439543)

La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.
Chiar de curand discutam despre Manastirea Saidnaya din Siria, acolo vin si musulmani care nu pot avea copii sa se roage si Maica Domnului ii ajuta si pe ei. Minunea care s-a intamplat cu un musulman din Arabia Saudita: http://www.secretelefemeilor.ro/minu...-saidnaya.html

În prealabil postat de sophia (Post 439447)

Daca au ramas gravide, este pacat ca nu sunt maritate, deci trebuie sa scape de copil.

În prealabil postat de Ana-Maria N (Post 439550)

Toti suntem chemati la sfintenie, monahi sau mireni. Oricare din noi putem, dar nu singuri, ci cu Domnul alaturi.
Nu te faci tu praf, ci te schimba El, te cerceteaza si vindeca…doar cere-I, exprima-ti vointa de a urma Lui, spune-I ce te doare si de restul se ocupa El. El preia neputintele noastre, tamaduieste ranile, sterge lacrima de pe obraji.
Daca pornind de la durerea dusa la pana la disperare, durerea cea pierzatoare, ii ceri ajutorul Domnului sa faca ceva cu tine, El te va cerceta si chiar de nu-ti daruieste ceea ce pentru care tu te consumi atata, El ceva tot va schimba la tine astfel inca sa nu te mai doara asa. In drumul tau de la omul vechi, cu dorintele lui, cu planurile lui de viata neimplinite, spre omul cel nou, El iti va fi alaturi dandu-ti mana spre sprijin, oferindu-ti mangaiere atunci cand vei simti suferinta apasatoare tare, si pana la momentul in care nu te va mai durea asa cum te durea mai inainte.

Mai jos iti voi reda cateva randuri din Sfanta Scriptura, partea mea preferata (pentru a-mi aminti uneori ca nu sunt singura in valurile vietii):
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei, cap14)


Daca nu strig, nu inseamna neaparat ca nu doare. Dar stii ce: durerea mea n-o port singura, ci cu El alaturi! Si a devenit…un soi de durere dulce, din mila Lui.
De ce sa ne purtam crucea oricum cand jugul lui este usor?
Stie El de ce nu da: fie ca nu-i momentul, fie ca are un alt plan maret cu tine, diferit de voia ta…

În prealabil postat de AlinB (Post 439546)

Yasmina,
si nu numai..

Nu o lua ca ceea ce pare, ia-o ca un strigat de ajutor.

Din pacate, aici pe forum avem (prea multe) capete luminate si prea putine inimi luminate asa ca ma indoiesc ca va primi vreun ajutor de aici..

Problema ei este f. complicata si dupa cum ridica problema, nu se afla pe drumul cel bun.

Pe de o parte ar vrea sa fie ajutata de Dumnezeu dar pe de alta parte se ridica impotriva lui Dumnezeu..cine crezi ca poate sa o faca sa inteleaga asta?

Inima ei nu inclina spre pocainta ci spre revolta si autojustificare, o stare care dureaza de ani de zile, cum sa se schimbe ceva tocmai acum?

De obicei durerea mai imoaie inima omului dar la alti oameni o impietreste..ne batem capul cu probleme abstracte, cum ar trebui sa fie asa daca asa si avem langa noi persoane care striga dupa ajutor si nu suntem in stare sa dam ajutor pentru ca tot ce avem sunt vorbe..

Pentru sophia de ce nu se face rugaciune si primeste doar reprosuri, fie ele si indreptatite logic vorbind?

În prealabil postat de Mosh-Neagu (Post 439540)

Trebuie sa murim pacatului, sa ne stapanim oricaror tentatii care sunt impotriva voii lui Dumnezeu.

De acord. Dar intai trebuie sa le cunoastem pe astea, sa le definim.

In mod normal, dupa ce ne spovedim curat, urmeaza ca preotul sa ne dezlege de pacate si sa ne impartasim cu SFINTELE SI DE VIATA, DATATOARE, TAINE. Tot atunci la un moment dat, preotul spune: "Ca tu esti sfintirea noastra". Monahii nu au privilegii speciale si nimic nu-i indreptateste sa se considere sfinti numai pentru ca se stiu monahi. Teoretic, sfant poate deveni absolut orice om, pana la sfarsitul vietii lui.

Monahii si sfintii de acum doua mii de ani au/aveau alte puteri. Dumnezeu le dadea asa ceva. Nici monahii de azi nu au toti, ci foarte putini anumite puteri mari de care spuneti voi, sa se calce in picioare pe sine, sa traiasca din aer si alte cele

Cum? Ce fel de dragoste? Daca are o ciudatenie anume care nu se suprapune nicicum interesului nostru, sau intelegerii noastre de "frumos", "corect", "principial", te mai rogi pentru mantuirea lui?

Aici nu te inteleg. Eu spun ca nu noi suntem in masura sa judecam si sa alegem. Noi putem sa ajutam sau sa nu ajutam. Aia este dragostea de care spun. Daca o femeie e gravida si e amarata si in prag de a face un pacat mare, trebuie ajutata sa nu faca acel pacat, sa gaseasca alt drum. Cel mai bine mai inainte de a ramane gravida.



1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri. Ps.1

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem grija "impreuna" cu cine ne mantuim...



Chiar milioane nu cred ca sunt. Ma refer la acele familii care sa constientizeze acest fapt si carora sa le pese. Ce putin la noi in tara. Iar in alte parti de obicei se implica guvernul si preiau astfel de cazuri, lasand familia sa-si traiasca "linistita", viata. Din pacate sau din fericire (depinde din ce unghi privim) totul are un sens. Dumnezeu nu pedepseste sa se distreze pe seama necazurilor noastre, ci fiindca noi ne-am atras pedepse pe masura faptelor. E adevarat ca trebuie sa ne fie mila de necazurile celorlalti, dar greutatea crucii nu o usuram prin punerea in "cutia milei" a unei sume modice de bani, ci prin rugaciuni de iertare si mantuire. Daca am face asa, atunci si altii ar face-o pentru noi, chiar daca aparent nu avem nevoie...

Iti spun eu ca sunt f.multi. Nici nu-i stim pe toti. Si copiii nu stiu de ce sunt vinovati. Ca pana la urma ei sufera cel mai mult...



Aceasta era si ideea, desi nu rezolva in intregime problema mantuirii. Este minunat sa poti salva vietile acelor copii care urmeaza sa fie avortati, dar in acelasi timp cu siguranta trebuie rezolvat in acelasi timp si problema educatiei religioase, pentru a evita ajungerea prin desfrau, la conceperea de copii nedoriti.

Categoric trebuie si educatie religioasa. Dar cine s-o faca? Mai este cate un preot gen Parintele Tanase d ela Valea Plopului, dar in rest?

Cred ca te pierzi pe drum. Tu fa rugaciune curata si mergi la biserica, iar Dumnezeu iti va inlesni pe nesimtite tot binele pe care doresti sa-l faci. Numai sa vrei sa-l faci si sa nu dai inapoi atunci cand te pomenesti in fata luarii unei decizii clare: alba sau neagra; esti cu Dumnezeu sau nu; esti gata sa primesti multa umilinta si necazuri (nu-i usor sa fii ucenic al lui Hristos si fii sigura ca vrajmasul vrea sa dea cu tine de pamant)...

Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum spui si sa pot face ceea ce as vrea.

Acum e greu de inteles, dar va veni o zi cand ti se va arata foarte clar, motivul. Nimeni nu "pleaca" nelamurit, atat timp cat cauta raspunsuri.



E greu sa intelegem noi aceasta forma de apostolat. Multi dintre sectarii care bat pe la usi, chiar cred ca sunt asemenea apostolilor. Adevarul este in adancul sufletului fiecaruia dintre noi: curat si desavarsit. Pe acela sa-l cautam fiindca este duhul lui Dumnezeu.

În prealabil postat de JoyDivision (Post 439553)

trebuie sa scape de copil? ce concluzie este asta? a pacatuit, nimeni si nimic nu o va exonera de raspundere, cand a comis pacatul nu s-a gandit la Dumnezeu si la consecinte?

În prealabil postat de sophia (Post 439560)

Asa este, dar daca nu se gandesc?
De ce sa scape de copil? Pai daca parintii o dau afara din casa, tatal copilului o paraseste, lumea o arata cu degetul, n-are capatai, n-are scoala, serviciu.
Biserica nu mai spun...
Intra in panica si gandeste sa scape de copil.
Asta este realitatea din pacate. Nu o spun eu de la mine.
Daca o iei si vorbesti cu ea si vezi care este situatia si o ajuti, sa vezi ca se gaseste alt drum.

În prealabil postat de catalin2 (Post 439543)

La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.