O evreica de cetatenie romana, convertita la crestinism, si a carei familie a fost in totalitate exterminata de catre nazisti, a ascuns dinaintea invaziei rusilor comunisti cativa ostasi nemti. Se intampla in Bucuresti la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Ii tinea ascunsi intr-o pivnita, in afara casei. Le ducea regulat cate ceva de mancare si putina apa. Intr-o zi s-a trezit la poarta cu reprezentanti ai armatei bolsevice care cautau din casa in casa posibili soldati nemti, ascunsi de populatie. Crestina noastra, la interogarea facuta de catre rusi, a tagaduit adevarul, salvandu-i astfel pe soldatii germani. A preferat sa minta din dragoste pentru criminalii familiei sale. A stins astfel adevarul in dragoste. Cine o poate judeca pentru minciuna?

"Caci la urma nu raman decat acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1Cor.13:13)

Ba nu a mintit deloc.

Rusii au intrebat daca ascunde soldati germani si ea de fapt proteja niste oameni deci raspunsul nu putea fi decat negativ.

După cum am învăţat din catehismul catolic (CBC art 2488 et sqq)asta nu este o minciună, deoarece aceia care au întrebat nu aveau dreptul la adevăr.

Spre exemplu, eu dacă vă întreb ce faceţi mâine seară cu femeia cu care v-am văzut, puteţi, în deplină conştiinţă, să îmi ascundeţi adevărul. Fiindcă eu nu am nici o autoritate să pun astfel de întrebări, nu am drept la adevăr.
Pe de altă parte, dacă aş fi soţul acelei femei, situaţia s-ar schimba complet. A-mi ascunde adevărul, în asemenea caz, înseamnă dublarea păcatului curviei (oricum mortal) cu o minciună. Asta, deoarece eu "sunt în rol" ca să vă întreb asta şi am dreptul să ştiu dacă nevastă-mea îşi petrece nopţile când lipsesc cu altcineva.

"A minţi înseamnă a vorbi sau a acţiona împotriva adevărului pentru a induce în eroare pe acela care are dreptul să-l cunoască."

interesant... voi medita la aceasta.

edit:

Dragostea insa poate stinge in ea un adevar taios... Caci dragostea acopera totul.

ucenicule (sincer, nu stiu al cui ucenic esti! probabil al miscarii ecumenice), iata ca apostolii puneau mult pret pe invatatura:

Tit 2:1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.

1 Timotei 1:3 După cum te-am rugat, la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură

2 Tesaloniceni 2:15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

1 Timotei 4:1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

Si muuulte, multe alte versete care arata ca invatatura este extrem de importanta.
Acum eu nu zic ca daca o persoana crede anumite lucruri in mod gresit, nu va fi mantuita, insa ca sa spui ca dogma (invatatura) chiar nu are asa mare importanta....spui ca unitatea e mai importanta...pai, "ucenicule", unitatea oare nu presupune aceeasi invatatura data de Duhul Sfant? ce unitate vrei tu? pe baza a ce? a preceptelor ecumenice francmasonice????

Acum, ca vorbim de papa Benedict, el nu poate emite decat invataturi care sa se inscrie pe linia trasata de predecesorii sai, nu? Cu ce ma ajuta pe mine asta? daca papa e loctiitorul lui Hristos, nu ar trebui ca sa primeasca anumite mesaje de la Dumnezeu, adica sa functioneze ca un profet inspirat, nu? asta ar fi intr-adevar ceva benefic!

Eu stiu ca papii sunt alesi pe viata, insa daca unul pacatuieste, ce se intampla? este revocat din functie?

Papa nu poate fi revocat, fiindcă nimeni de pe pământ nu poate avea autoritate asupra papei şi nimeni de pe pământ nu îl poate judeca. Numeroşi sunt papii care au făcut păcate, uneori păcate de moarte, începând cu Sf Petru. Dar ei nu au fost revocaţi, ci şi-au păstrat oficiul de şefi ai Colegiului Apostolic. Papii sunt judecaţi de Dumnezeu, nu de oameni. Pe de altă parte, ei au un îndrumător spiritual, care îi conduce pe calea credinţei, aşa cum are (sau ar trebui să aibă) orice credinicios.

aveti suport biblic pt aceasta afirmatie??

Pentru "JoiDivision" si altii:

(1) Eu sunt ucenic al lui Iisus Hristos.

(2) El este Dumnezeul meu, Domnul (stapanul) meu, Mantuitorul meu. El mai este Invatatorul si Povatuitorul meu, sprijinul si ajutorul meu.

(3) Invatatura Lui o gasesc in Sfanta Scriptura si ma silesc sa o aplic asa cum se cuvine in viata mea de zi cu zi. Gresesc adeseori dar ingaduiti, sunt doar un ucenic.

(4) Confesiunea crestina din care fac parte este Cultul Penticostal Roman. Aici ma regasesc ca inchinare si slujire. Insa ma consider frate in Hristos cu orice crestin, din orice denominatie, cata vreme urmeaza un Domn mai inainte de a urma o dogma. De la Papa de la Roma pana la tanarul proaspat increstinat din Pakistan si de la Patriarhul Constantinopolului pana la cel mai smerit calugar sihastru, toti suntem frati in Hristos.

(5) De aceea zic si sustin: unitatea face mai mult decat dogma. Invatatura si Porunca lui Hristos ne uneste prin Unul si Acelasi Duh Sfant. Intelegerea particulara (de confesiune sau de grup) si stabilita ca dogma, ne separa.

Ce este de folos in ochii necredinciosilor, ca eu sa fiu una cu cel ce marturiseste pe Hristos sau sa fim doi marturisitori separati ai aceluiasi Domn, despartiti, afurisindu-ne si anatemizandu-ne reciproc? Ecumenismul de care sunt acuzat nu este unul confesional, ca si cum ar deveni o singura si unica institutie denominationala. Nu. Ci, in diversitatea dogmelor si a ritualulilor sa Il putem marturisi pe Domnul Iisus Hristos din toata inima si cu toata dragostea de frati. Atunci vor sti cu totii (atei, pagani etc) ca cuntem copii ai aceluiasi Tata. Fiecare cu incredintarile lui confesionale insa Principiile, Invatatura hristica e una. In aceasta sa fim gasiti noi, ca frati si surori in Domnul.

Cui ii este greu sa ma stranga sincer in brate ca pe un frate in Domnul? Cine, in Duhul Sfant, poate spune despre mine ca sunt francmason, dat pe mana satanei? Daca spun aici ca Domnul doreste ca sa fim una, cum El si Tatal sunt Una, de ce sunt acuzat de hula si de dezbinare?

Sa ramanem dar, fiecare asa cum suntem, diversificati prin invataturile si dogmele noastre insa sa ne regasim intotdeauna uniti in Duh si in Adevar.

Cum Tatal nu este Fiul asa nici eu nu pot fi tu insa cum Tatal si Fiul sunt Una asa sa fim si noi gasiti, una in Hristos.

domnule Dragomir, ca sa fim ontopic, papa Benedict este penultimul papa din lista Sf. Malachia.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Profe%C8%9Bia_Papilor

ce parere aveti de asta? aceasta profetie este acceptata de Biserica Catolica?