n-am idee daca e ceva generalizat insa stiu cazuri concrete chiar in Romania.

o icoana nu este o fotografie, ci o reprezentare artistica a Cuiva, fie ca vorbim de Iisus, de un inger sau de un sfant, insa nu o reprezentare exacta ci una conforma cu imaginatia pictorului.

Tu confunzi icoana cu tabloul religios.

Bună completarea dumneavoastră! Icoana nu este un tablou religios, ci o reprezentare în scop de închinare. Adică exact ce interzice porunca a II-a din Decalog.

Porunca a II-a din Decalog interzice închinarea (latria) la lucruri pământeşti.

Cinstirea icoanelor înseamnă închinarea (latria) la Dumnezeu, prin intermediul cinstirii (doulia) celor plăcuţi Lui (dacă vorbim despre icoanele sfinţilor), sau a cinstirii (doulia) imaginii Mântuitorului.

V-am mai întrebat o dată şi mi-aţi dat un răspuns evaziv: dumneavoastră nu sărutaţi pe nimeni ? Mâna unei doamne, de exemplu ? Ştiţi, aşa cum fac oamenii cu educaţie ? Şi ca să-i sărutaţi mâna, nu trebuie să vă aplecaţi ?

Interzice fabricarea şi închinarea la lucrurile pământeşti, dar şi cele cereşti:

"Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!" (Ieşirea 20,4 - versiunea Sinodală)

Nu comparaţi sărutarea unei persoane cu sărutarea, ploconirea, şi tămâierea imaginii unei persoane.

Şi ca să treci printr-o uşă mai joasă trebuie să te apleci, asta nu înseamnă că te închini pragului...:58:

Eu v-am pus două întrebări punctuale. Un răspuns punctual ar fi de apreciat. Deci: sărutaţi mâna unei doamne, aplecându-vă ? Da, sau nu ?

Dacă ortodocșii și catolicii ar ține cont de ceea ce este scris într-una dintre Epistole, atunci nu s-ar mai închina nici la icoane, nici la sfinți, nici la moaște. Pentru că li se interzice. Dar și penticostalii, și catolicii, și protestanții etc. interpretează scrierile numai după cum le convine. Ba acolo unde lucrurile sunt aproape clare mai ajustează un pic textul ca să dea.

bine, dar asta nu e un act de inchinare/adorare; in Vechiul testament, forma obisnuita de salut era aplecarea pana la pamant inaintea celui salutat dar prin acest act nu se intelegea inchinare, evident.