Exclamatia avea atat sens propriu, cat si figurat. gandeste-te ca se zice si acum, la sfarsitul liturghiei catehumenilor: Cei chemati, iesiti, cei chemati, iesiti, ca nimeni din cei chemati sa nu ramana... Acum a ramas doar sensul figurat, din cauza ca au disparut acele realitati, dar iata ca nu au disparut, de fapt, in totalitate.

Uşile istoriei se închid şi suntem făcuţi părtaşi ospăţului de nuntă al lui Hristos

Uăile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte! rosteşte diaconul introducând rostirea Crezului. Iniţial prima parte (Uşile, uşile!) era un îndemn adresat ipodiaconilor pentru a închide şi păzi uşile bisericii şi a nu lăsa să intre necredincioşii şi catehumenii. Partea a doua (Cu înţelepciune să luăm aminte!) este o provocare a atenţiei credincioşilor asupra Crezului care urmează a fi rostit.

Sfinţii Părinţi ne atrag atenţia asupra sensurilor duhovniceşti ale acestui îndemn. „Închiderea uşilor bisericii, scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul, arată trecerea celor pământeşti şi intrarea viitoare a celor vrednici în lumea inteligibilă sau la ospăţul de nuntă al lui Hristos; de asemenea, lepădarea desăvârşită a lucrării rătăcite din simţiri”. Sfânta Liturghie este înălţarea Bisericii în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă prima parte a Liturghiei, Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului, exprimă deschiderea misionară a Bisericii către lume, cea de a doua parte, Liturghia credincioşilor (euharistică) reprezintă separarea Bisericii de lume, ieşirea din timp şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Uşile istoriei se închid şi noi suntem făcuţi părtaşi ospăţului de nuntă al lui Hristos. În Biserica primară acest lucru era exprimat de închiderea efectivă a uşilor bisericii după ce au rămas înăuntru numai cei credincioşi care se vor şi împărtăşi. Este un privilegiu înfricoşător să rămâi în biserică la Liturghia credincioşilor, privilegiu pe care îl conştientizăm atât de puţin astăzi. Nu poţi intra la ospăţul de nuntă al lui Hristos fără haină de nuntă pentru că vei fi aruncat afară (Matei 22, 1-14); de aceea, pentru a ne face vrednici trebuie să lepădăm „lucrarea rătăcită din simţiri” adică să ne curăţim de toată pervertirea pe care patimile au lucrat-o în noi. Cu năzuinţa de a înainta astfel de la credinţa simplă, din auzire, la cea desăvârşită, din vedere, să lepădăm toată grija cea lumească, cum ne îndeamnă şi imnul heruvimic, şi să ne îndreptăm toată atenţia spre mărturisirea credinţei prin rostirea Crezului.
http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-41.html

Exagerezi.

E o crima intamplatoare, opera unui lunatec.
In loc de un preot putea sa-l injunghie pe taicasu si atunci trecea aproape neobservat printre stirile de la ora 5.

Se incearca inclusiv prezentarea cazului ca un mare act de martiraj.

Individul in cauza putea sa intre intr-o adunare penticostala si sa omoare un pastor de acolo - atunci ce s-ar fi spus? Ca o merita, atragandu-si mania divina?

Au fost cazuri de genul asta prin toate confesiunile, relativ nu de mult chiar un preot catolic a patit-o (google).

Daca ar fi fost ucisi N preoti ortodocsi in orase diverse de indivizi diferiti ar fi fost poate un caz-problema, in rest e o chestiun mediatizata de asa natura incat sa starneasca si sa astampare pofta de senzational si cancan.

Si dupa cele 3 topicuri deschise chiar aici, pe tema asta, se pare ca s-a si reusit si inca cu "crema" dreptcredinciosilor care totusi mai frecventeaza biserica.

Asta e destul de ingrijorator as zice - suferim de boli grele.

Este evident ca sunt probleme psihice la mijloc...mi-a atras atentia insa modul in care vrajmasul a lucrat la savarsirea acestei fapte ingrozitoare...in vis.

"Florentin Puşcoiu a primit mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. Avocatul tânărul a a explicat că acesta avea discernământ în momentul în care a comis crima. "Mi-a spus că în Biblie era vorba de anumiți preoți cu chip de diavol. Cu o săptămână în urmă i s-au arătat în vis. Tot în vis i-ar fi apărut Dumnezeu care l-ar fi îndemnat să-l omoare pe preotul cu acest chip de diavol (...) Din câte știu eu mai fusese în acestă biserică acum două săptămâni, când a avut acest vis, și mi-a spus că chipul preotului ucis semăna cu chipul preotului din vis cu chip de diavol", a declarat avocatul."
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cazu...-inc-9872.html

Stiu o poveste asemanatoare cu un om, care avea tot asa un fond psihic, si povestea cum visase(in situatii de genul asta visul si realitea se confunda f. usor) ca cineva ii spunea sa-si omoare fratele pentru ca fratele are de gand sa-l omoare pe el.

Asta arata ca exista o legatura intre acest gen de "fond psihic" si vulnerabilitatea fata de ispite, probabil si ca o consecinta a pacatului.

Pacat insa, ca din ce zic ziaristii pe acolo se pare ca a fost (intr-un fel) om credincios si frecventa (probabil, cat de cat) biserica.

Nu mai stiu citatul exact si locul, dar sigur scrie undeva in Vechiul Testament ca atunci cand Dumnezeu se leapada de purtarea de grija a unui om, ii ia mintile, il lasa prada nebuniei... Cam asa ceva...

M-a frapat in filmul Secta, pus pe alt topic, momentul cand actioneaza cu putere vrajmasul: exact atunci cand suntem mai vulnerabili. Ataca precum fiara, in punctul slab, in locul cel mai vulnerabil, unde esti cu totul incapabil sa te aperi.
Daca un om o avea vreo tulburare psihica, fie ea si usoara, eu unul ma astept ca tocmai in zona de vulnerabilitate, in miezul morbid al procesului bolii, sa-si bage dracul coada. Sa ne miram? Nu, ca doar nu ne e prieten, precum doftorul de cap.

Pe mine nu asta m-a surprins. Dumnezeu ingaduie sau nu, diavolului sa-si bage coada. In lipsa lui Dumnezeu, vrajmasul face ravagii si chiar nu vad de ce ar fi altfel. Mi-am amintit astfel de MISA; extrem de multe asemanari...
Pe mine cel mai mult m-a tulburat atitudinea mamei in nenumarate randuri, chiar si atunci cand copilul ei era intr-o situatie limita. Cred ca scenariul a fost un pic fortat, inclusiv privind caracterul ipocrit al sotului-tata. Inca mai cred ca oamenii-parinti, sau pe cale de a deveni parinti ar trebui sa aiba in ei indumnezeirea si chiar daca egoismul se manifesta grosier, la o cercetare mai profunda (pana si amanta a incercat sa-l aduca cu capul pe umeri fara succes, in cazul lui, iar in ce priveste mama, nici macar gandul ca o va pierde definitiv pe fiica ei, nu i-a inmuiat sufletul si sa-i spuna sa pastreze copilul...), la o reanalizare, zic, doar o indaradnicie bolnava ar mai putea sa ne mai mentina intr-o astfel de pozitie.

Nu înţeleg de ce sunt atâtea topice despre acelaşi subiect
Doamnule administrator eu vă rog să lăsaţi doar unul singur.

Eu îl rog să nu lase nici măcar unul.

O explicatie e batatoare la ochi: sunt intamplari care ne misca, ne ating pe mai multi dintre noi. Au trezit interesul pentru ca au legatura cu miezul unor framantari importante.
E drept totusi ca putina organizare n-ar strica. Emotiile pot avea desigur si un efect dezorganizator, starnesc dezordine, asa e.
Ma alatur si eu propunerii de a restrange postarile intr-un singur topic.