Eu ti-am aratat ca Biblia si in special N.T. au fost scrise in primul rand pentru a raspunde in mod specific unor probleme care au aparut in biserici. Lucrurile intelese si asupra carora toti erau de acord nu erau in general abordate in detaliu. Punctele teologice abordate in epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit intelese; chestiunile legate de inchinare erau abordate numai in relatie cu alte probleme (de exemplu in 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu in istorie.
Sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente in Noul Testament nu au ca subiect principal inchinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre inchinarea in Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de inchinare a poporului Israel (in Levitic sau in Psalmi), dar Noul Testament nu contine decat scurte mentiuni cu privire la inchinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine in slujbele lor istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se inchinau intr-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele inchinarii evreilor. Chiar si cele cateva pasaje din Noul Testament care se refera la inchinare arata ca, departe de a fi niste ,,harismatici’’ galagiosi, crestinii Noului Testament se inchinau intr-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se inchinau in Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si in sinagoga (Fapte 18:4).
Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente in Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor , ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor intrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricat ar fi fost de convenabil, nu intalnim asa ceva in Scriptura.

Din ce spuneti dvs., se poate trage concluzia ca Sfanta Scriptura poate fi incadrata intr-un curent literar si nu este suficienta pentru a ne indruma in trairea noastra crestina. Ba mai mult, se intelege ca a fost buna doar pentru a rezolva anumite probleme specifice unei perioade de timp si unor locuri.

Inchinarea crestina nu se caracterizeaza prin ritualuri. Acestea apartin religiilor pagane sau iudaismului. Inchinarea crestina este simpla si inseamna post, rugaciune si trairea vietii in ascultare de Dumnezeu. Cine credeti dvs. ca se inchina "in duh si in adevar"? Cei care merg la Sfanta Liturghie sau cei care asculta de poruncile lui Dumnezeu si cauta sa faca voia Tatalui in viata lor de zi cu zi.

nici-unii!

nu, nici poveste, nu domnule adventist... shi pentru ce ai lasat ortodoxia? shi cum "te-au ajutat"? acum eshti ingerasha care slujeshte la fariseii ce se inchina la satana?


"dar sunt multzi in imparatzia lui Dumnezeu care au crezut shi s-au mantuit doar citind in carte... dar aia nu citeau ca voi ci se straduiau mult, spre foarte mult sa asculte shi sa priceapa fiindca ei credeau cu adevarat....

voi in schimb ne scoatetzi pari albi sau chelie cu fortza... dar nu-i problema ca macar nu trebuie sa ne studiem toata ziua la oglinda, ca doar shi asha suntem shi frumoshi shi foarte deshteptzi... pacat este doar ca intr-adevar n-am priceput nimic... caci daca pricepeam nu aveam atatea patimi in noi, incepand de la akedia fericita shi terminand tot la akedie dar de data asta suparata shi manioasa... ca altfel cum am putea sa ne saturam cu cadavre aidoma malahienelor malahiste? cum? ca iata eu imi pare ca sunt sluga unui mishelash fariseic interior shi nu scap de el nici in "ruptul" capului... ma traduce mereu ca pe mamitza... la maica patimilor ma refer...

adica pacat este shi daca tzi-ai inchipuit despre tine ca n-ai facut pacat in minutul anterior sau ca nu vei face in minutul urmator...

deci sa nu judecam pe eretici ca s-au judecat singuri, fiind necredincioshi ei traiesc sub lege ca legea este pentru cei nedreptzi, pentru talhari, iar Harul pentru sfintzi... dar iata ca piliqq alintat ma da mereu afara shi trebuie sa o iau de la capat cu lepadarea gLumei gLumii din mine incepand... ca altfel tot degeaba...???

7723x???:(:(

Voia lui Dumnezeu este sa faca ascultare de Biserica, stalpul si temelia adevarului (ITim 3,15) care inseamna ierarhia instituita de Hristos prin Apostoli. ,,Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta) Numai Biserica instituita de Hristos pe temelia Apostolilor poate talcui Biblia, ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia spune Sf Petru.

Este un text, prin care cereti oamenilor sa nu aiba indrazneala sa caute singuri. Rastalmaciti Sfanta Scriptura.

Talmaciti-mi, va rog, urmatorul verset:
"Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si CERCETAU SCRIPTURILE IN FIECARE ZI, CA SA VADA DACA CE LI SE SPUNE, ESTE ASA"(Faptele Apostolilor cap. 17:11).

Eu am inteles, cu mintea mea, ca apostolul Pavel le-a vorbit unor oameni si acestia citeau Scriptura in fiecare zi si-l verificau pe marele apostol. Am inteles corect?

Despre care scripturi vorbeste Sf. Luca care a scris Fap. Ap. ? Despre Vechiul Testament desteptule ca doar pe vremea aceea nu era Noul Testament, DECAT CEL MULT cate o Evanghelie sau o Epistola, ca doar nu-l verificau pe Sf. Pavel sa vada daca ce spune scrie si-n epistola..
CERCETAU SCRIPTURILE IN FIECARE ZI, CA SA VADA DACA CE LI SE SPUNE, ESTE ASA"(Faptele Apostolilor cap. 17:11). E vorba despre profetiile privitoare la Hristos, NU DESPRE A TALCUI FIECARE BIBLIA DUPA CUM IL TAIE CAPUL, CUM FACETI VOI. El era cel care le dadea citate din Prooroci, iar ei dupa aceea le citeau din Vechiul Testament. Daca Biserica (ierarhia-Apostoli, episcopi, preoti) ar fi dat voie sa talcuiasca Biblia fiecaruia cum il taia mintea, cate secte aveam acum? Sute de mii si milioane. Si asa erau destule secte atunci, inca din timpul Apostolilor (a lui Simon vrajitorul, gnosticii si altii). In majoritatea epistolelor sunt avertizati crestinii sa nu discute cu reprezentantii lor, caci diavolul (dezbinatorul) se afla in spatele lor.

Stiu ca este vorba despre Vechiul Testament. Dar, acest lucru schimba cu ceva intelesul versetului din Faptele apostolilor cap.17:11 ? Il verificau pe apostolul Pavel cu ceea ce avea la acea vreme. Dvs. ii incurajati pe enoriasi sa va verifice cu Sfanta Scriptura? Sau sunteti infailibil.

Da, preotii nostri (eu nu sunt preot) ne indeamna sa citim Sfanta Scriptura, iar unde nu intelegem, sa-i intrebam. Numai Biserica-Stalpul si temelia adevarului(I Tim. 3,15) e infailibila. Talcuirea Bibliei si stabilirea invataturilor de credinta s-a facut in Sinoade de catre Sfintii parinti, dupa modelul Aposolilor (Fap. Ap. cap. 15), nu in ,,vedeniile,, vreunui inselat (de divol) din pricina propriei mandrii si pareri de sine cum arata clar viata lui Ellen White al carui link ti l-am dat, dar nu ai vrut sa citesti.

Acesta este unul dintre punctele importante, unde nu cadem de acord. Eu va respect parerea. Dar consider ca, in materie de invatatura, doar Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu) este infailibila. Iar o Biserica, este stalpul si temelia adevarului doar atunci cand are la baza invataturile Domnului Iisus Hristos si ale apostolilor sai, invataturi care se gasesc numai in Cuvantul lui Dumnezeu.

Tu chiar nu vrei sa intelegi ca doar niste persoane de talia celor care au scris si trait Biblia, au dreptul de a o si talcui. Iata ce spune un fost baptist care acum e ortodox (aceasta lucrare ti-o trimit si tie pe perticular):

A TREIA PRESUPUNERE GRESITA
Oricine poate interpreta singur Scriptura, fara ajutorul Bisericii
Cu toate ca unii protestanti nu sunt de acord cu aceasta formulare, ea reprezinta presupunerea fundamentala pe care au facut-o reformatorii cand au inceput sa promoveze aceasta doctrina. Ideia era ca Scriptura este destul de clara in asa fel incat fiecare sa o poata intelege oricine printr-o simpla lectura. Ei respingeau idea ca mai este nevoie de ajutorul Bisericii. Aceasta pozitie a fost clar enuntata de invatatii luterani de la Tubingen care au purtat o corespondenta cu Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului la treizeci de ani dupa moartea lui Luther.
Scripturile nu contin erori, dar anumite pasaje sunt destul de obscure ca sa nu fie intelese fara interpretarile date de Parintii luminati de Duhul Sfant. Protestantii afirma ca chiar si atunci cand unele pasaje sunt obscure, ele sunt luminate de alte pasaje care dau aceleasi invataturi in termeni usor de inteles de oricine.
Cu toate ca acesti invatati luterani foloseau uneori scrierile Sfintilor Parinti, ei afirmau ca acestia nu sunt necesari, si ca acolo unde Sfintii Parinti si Biblia s-ar fi contrazis, ei credeau Biblia si nu scrierile Parintilor. De fapt, ceea ce spuneau ei era ca acolo unde scrierile Sfintilor Parinti contraziceau interpretarile lor particulare, aceste interpretari particulare ar fi avut o autoritate mai mare decat cea a Parintilor Bisericii. In locul ascultarii de Parinti, care s-au dovedit a fi oameni drepti si sfinti, criteriul calauzitor devenea capacitatea de ratiune a individului, aceeasi ratiune umana care i-a condus pe unii teologi luterani moderni sa respinga aproape toate invataturile de baza ale Scripturii (inclusiv divinitatea lui Hristos si invierea), si chiar si inspiratia divina a Scripturii, pe care vechii luterani isi bizuiau credinta. Ca raspuns, Patriarhul Ieremia al II-lea a dezvaluit clar adevaratul caracter al invataturilor luterane:
Sa acceptam deci traditiile Bisericii cu o inima sincera si nu cu rationamente incurcate. Caci Dumnezeu l-a facut pe oameni drepti, dar ei umbla cu multe siretenii (Eclesiastul 7:29). Sa nu incepem a invata un nou fel de credinta care este condamnata de traditia Sfintilor Parinti. Caci Sfantul Apostolul spune, ,,daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema,,.