Mănăstirea Bârsana

Adevărat! Sunteţi la rând să postaţi, sau cine mai doreşte :-)

Frumoasă mănăstire, din păcate nu ştiu foarte multe lucruri despre ea...dar să apelăm la prietenul google.

Manastirea Barsana
 

Manastirea Barsana, asezata pe Valea Izei, este o icoana a sufletului crestin ortodox maramuresean, o speranta pentru un viitor binecuvantat, este un loc sfant unde natura se uneste cu Biserica in Liturghie cosmica.

Ceea ce fascineaza la Manastirea Barsana, dincolo de duhul locului de buna randuiala monahala, este desavarsita unitate stilistica si simtul artistic fara gres care guverneaza intregul asezamant, pe linia unei traditii imbogatite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Barsana e ca o tamada pentru ochi si pentru inima: filocalie (iubire de frumos) mladiata in lemn!

Apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, Manastirea Soborul Sfintilor Apostoli din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, unde spatiile dumbravilor largi ale Izei se stramteaza, spre localitatea Stramtura, fiind cel mai stramt vad al Izei. De la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186, trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire.

Hai să vedem dacă o ghiciţi. Poza e una mai veche, la începuturile mănăstirii...pare dezolant aşa fără nimic în jur, acum e alt peisaj.

Nimeni nu mai vrea să spună ce mănăstire am postat? :1:

Și pe unde este mănăstirea aceasta, în ce zonă, pe lângă ce oraș?


Cumva e Schitul Sadinca, din jud. Sibiu?


Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca:

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut > “

Corect. Ai cuvântul.

Biserică veche din Oltenia, faimoasă pentru faptul că a fost construită din trunchiul unui singur copac.

Dintrunlemn :1: