Dragi prieteni!
Cat timp se remediaza problemele adanc infipte in trecutul unor useri de pe acest forum, intrerup discutia cu cateva minute de publicitate Martiana:

-Micul nostru robotel trimis sa ne aduca vesti:
http://www.youtube.com/watch?v=P4boyXQuUIw

-Cateva idei despre colonizare:
http://www.youtube.com/watch?v=nLpWEMcuyP0
http://www.youtube.com/watch?v=Ww_WM...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=Cd4yV...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=uUBhn...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=i5D8e...eature=related

Este interesant ca am vazut in cateva filme SF ideea de credinta in Dumnezeu... Unii vizionari nu exclud religia din viitorul "spatial al omenirii"!

Ma indoiesc ca religia va disparea (nevoia omului de a avea un sens e prea mare), de asemenea ma indoiesc ca religia va fi identica cu vreuna dintre religiile de pe pamant!

Parca in StarGate Universe am vazut o scena interesanta in care personajele erau foarte aproape de moarte:
-unii care alegeau sa-si petreaca ultimele zile rugandu-se
-unii destrabalandu-se
-unii cautand alternative si parasind nava mama care era aproape de impactul cu o stea
-un singur om care a ales sa fie calm deoarece intelegea situatia si cunostea secretele navei
-cativa care il suspectau pe acel om

Religia presupune un mod de existenta, mod ce are o dimensiune culturala si una spirituala. Dimensiunea culturala a stilului nostru de viata s-ar putea sa aiba unele diferente fata de cea pamanteana (e atat de utopic planul incat nu ma pot gandi la viata pe Marte), insa nu vad de ce dimensiunea spirituala ar fi alta. Cel putin nu in cazul primei generatii de colonisti.

La fel s-ar comporta oamenii si daca ar fi pe Pamant si ar fi anuntati de iminenta ciocnire cu un asteroid.

Despre utilitate si inutilitate
 

Este o fictiune: omul, nu va reusi colonizarea niciunei planete, aceasta intrebare stimuleaza o viziune stramba referitoare la semnificatia, sensul si scopul omului in viata.

De exemplu, comunismul, la fel ca si nazismul, a indus falsa idee ca scopul omului in viata este sa se realizeze profesional, altfel zis, munca (banii) a ajuns in mod gresit pentru majoritatea, un "scop in viata" !?!

Cand unii incep sa "gandeasca" si realizeaza cat de tare au fost pacaliti, "sistemul" prin diversi interpusi/canale media (inclusiv acest forum), genereaza subiecte diversioniste si fantasmagorice (nu ma refer la acest topic), cu unicul scop de a tine mintea omului ocupata, altfel acesta, daca ar fi lasat cu mintea libera/limpede, ar face poate o revolutie in propriul sistem de valori.

Cred ca o viziune corecta asupra vietii trebuie sa puna pe primul plan in primul rand persoana noastra (egocentric) in raport cu Dumnezeu (geocentric) si mai apoi cu semenii. Viitorul incepe de azi si nu peste sute de ani cum ne propun unii.

Este problema noastra azi, daca in viitorul indepartat se va coloniza sau nu ceva in univers?
Ne ajuta pe noi azi la ceva, daca am avea certitudinea ca peste sute de ani, pe Luna, va fi la fel ca pe Pamant? Devenim azi mai veseli, mai optimisti, mai energici, ne face mai buni, mai umani, mai perseverenti, mai solidari, ne schimba in vreun fel colonizarea "viitoare" a universului, desigur ca nu.

Decat sa-ti imaginezi diverse scenarii irationale, mai bine vezi un film prost la televizor si esti mai castigat. Chiar si un dialog aparent despre vreme, cu o persoana necunoscuta este mai util. Pana si muzica lui Guta poate deveni un act de "cultura" mai folositor.

Este paradoxal sa te preocupe "viitorul omenirii" si "sa ramai la toate rece" in raport cu prezentul, cu planurile pe termen scurt, cu obiectivele imediate si pe termen mediu. Esecul unora este succesul altora, este evident.

E trotusi de apreciat ca la aceasta varsta sunt unii tineri preocupati de ortodoxie, cercetand invatatura ortodoxa. Eu la acea varsta eram agnostic.

Îmi pare râu, n-am cunoştinţele necesare. Teologic vorbind.
Dar dacă cumva atât Pământul cat şi Luna ar avea mişcări de rotaţie şi revoluţie, aş putea presupune că viteza de rotaţie şi de revoluţie ale Lunii sunt egale.
Dar mă abţin...

Tu ne poţi spune?

Aha.
Si uite asa ajungem "ontopic" tot la geocentrism.

Probabil de asta si teama, motivata chipurile teologic, a ideii de explorare spatiala - se aduna prea multe dovezi impotriva religiei geocentriste pretins crestine si ortodoxe.

theocentric

Teleologia se ocupa cu "studiul scopurilor". Daca stiinta observationala afirma: "se intampla asta", din punct de vedere teologic noi ne intrebam: "de ce Dumnezeu care a facut asta, a facut sa fie asa si nu altfel?"

Cam asta este fundamentul talcuirilor la Facere.
Imi cer iertare fata de AlinB daca imi permit ca pe un site ortodox sa afirm ca - teleologic - Sfintii Parinti au inteles geocentrismul ca pe lucrare motivata a lui Dumnezeu. Dar eu nu punctam asta nicidecum.

Indiferent de ceea ce crezi despre miscarea Pamantului, exista un motiv duhovnicesc pentru care Luna sta mereu cu fata catre Pamant, iar mie imi place foarte mult:

Pamantul este comparat cu Sfanta Masa (din Sf. Altar), pe care se face Euharistia (Trupul intreg al lui Hristos). Catre aceasta, preotii stau mereu cu fata, iar adesea - in timpul slujbei - se invat in jurul ei: dar raman cu fata (nu ne referim la momentul in care preotul iese si binecuvinteaza). In pronia lui Dumnezeu, intreaga zidire cosmica slujeste - dupa cum numerosi Parinti ai Bisericii arata - Pamantului, nu pentru ca Pamantul ar fi ceva, ci pentru ca pe el se face Liturghia, pe el se afla pururi Hristos intreg.

Iar acum revenim la ideea esentiala a topicului, pentru care am facut aceasta referire. Nu pe Marte se face Liturghia si nu a fost randuit asa. Marte, ca podoaba a creatiei, este pentru Pamant, adica pentru Altarul cosmic, deci pentru Hristos-Omul.

:D

Ce tocmai am scris in mesajul meu anterior reprezinta si forma plauzibila de Hristocentrism.