Hronograful este alcatuit din mai multe hronografe bisericesti (grecesti, latinesti, lesesti, evreiesti, s.a.). Hronograful bisericesc reprezinta forma cea mai concreta, impreuna cu literatura patristica, prin care exprimam Traditia Sfanta a Bisericii. Ce te face sa crezi ca Biserica a putut pastra intacta Scriptura, dar a gresit in hronografele ei, cu multa sarguita adunate. Uite ceea ce gasim in predoslovie (prefata), spre lamurire, ortodoxule:

"Deci şi eu avînd sarcina arhipăstoriei şi a purtării de grijă, pentru păşunea oilor celor cuvîntătoare, tot chipul de silinţă am pus şi însumi şi prin alţii, a se tîlcui Cuvîntul lui Dumnezeu, din feluri, de limbi şi cărţi, îmbrăţişate zic de Maica noastră drept-slăvitoarea Biserică a Răsăritului, precum şi acest HRONOGRAF (adică scrierea anilor) al Sfîntului Dimitrie al Rostovului, spre folosul şi mîntuirea ortodoxului popor al neamului românesc.
Acest Hronograf ce este tălmăcit din limba slavonă pe a noastră, privindu-l dar eu cu ochiul minţii şi văzînd pe bogăţia Cuvîntului lui Dumnezeu cel dintr-însul şi folosul ce se poate pricinui ortodocşilor cititori, s-a poruncit, prin blagoslovenia noastră, a se da tiparului, ca să nu fie lumina sub obroc, ci în sfeşnicul tiparului, ca tuturor celor ce rătăcesc întru întunericul neştiinţei şi a îndoielii (nedumeririi), să le fie lumină de povăţuire.
Pentru aceasta, ortodocşilor, rugăm pe dragostea voastră, ca, cu bucurie şi cu braţ deschis, să primiţi această de suflet folositoare Carte, ce poate să deştepte pe orice suflet trîndav ce va citi cu luare aminte. Că cine nu se va minuna de alcătuirea aceasta înţeleaptă a bărbatului acestuia, plin de Darul lui Dumnezeu? Că ştiind el neputinţa firii omeneşti celei de acum, a scris această minunată carte şi a împodobit-o cu tot felul de ştiinţe ca şi cu nişte roade din mulţi pomi, adică din feluri de Hronografe, precum slavone, evreieşti, greceşti, romane şi leşeşti şi din alte limbi, şi a urzit-o în trei chipuri:
Mai întîi a pus temelia, de la începutul facerii lumii în scurt.
Al doilea, întîmplările împăraţilor vremii aceleia.
Al treilea, pe năravnicele învăţături pentru orice patimă.
Şi atît îl îndulcesc pe sufletul cititorului, încît ca un magnet pe fiecare suflet îl trag spre cea mai multă şi mai deasă citire."


Il avem - noi romanii - de la Sf. Dimitrie al Rostovului, cel care a scris Pslatirea Maicii Domnului. E tradus de manastirea Neamtului, iar aici - in predoslovie - graieste mitropolitul Sucevei si al Moldovei - Veniamin (din vremea sa).

Iarasi mai inainte, pe prima pagina sta scris:
"
HRONOGRAF
ADICĂ NUMĂRARE DE ANI în zilele bine credinciosului domn Mihail Grigoriu Sturza
Voievod.
Cu blagoslovenia Prea Sfinţiei Sale Veniamin Mitropolitul
Sucevei si Moldovei.

Prin osîrdia prea cuvioşiei sale, Mardarie, Arhimandritul şi stareţul Sfintei Monastiri Neamţul şi Secul. In Tipografia Sfintei Monastiri Neamţul, la anul 1837, aprilie 14.
Hronograful a fost scris de Caldei, pe vremea lui Avraam, Ia anul 3500 de la Facerea lumii. în anul 1000 după Hristos, istoricul Gheorghe Chedrinul în Constantinopol îl traduce în limba greacă; apoi Sf. Dimitrie al Rostovului îl traduce în limba rusă; a fost copiat apoi la Iaşi în anul 1591, publicat în Veneţia la anul 1691. In anul 1821 îl foloseşte Goethe în Germania. în anul 1837 este tradus în limba chirilică de mitropolitul Veniamin Costache; după 155 ani apare în limba română, la Editura Pelerinul Român, ia Oradea, în anul 1992 ediţia 1, iar acum în anul 2005 ediţia a 2-a."

De dragul compromisului, al ecumenismului si al liberei cugetari, multi ratacesc de la Scripturi desconsiderand Traditia Bisericii. Au doara ce inseamna atunci ortodox? Si cum ramane cu afirmatia Sf. Vasilie cel Mare, despre astronomie? La care astronomie se referea?

Voi ati rupt (si nu ma refer in mod exlusiv la tine; fiecare in forma sa, potrivit crezurilor sale) mai bine de jumatate din fundamentele si temeiurile credintei crestinesti, lepadand talcuirile (ne-alegorice!), credintele si activitatea Sfintilor Parinti. Fiecare dupa cum VREA, asa taie din ortodoxie. Lipseste bunavointa, iar pentru asta Dumnezeu va rasplati greu acelora. De n-ar fi! Macar smerenie sa avem, asa cum mi-a spus Parintele Petru Pruteanu: "Din punct de vedere teologic sunt geocentrist, iar din punct de vedere ştiinţific nu ştiu ce să spun, pentru că nu sunt astrofizician." Macar atat...

Dar astazi - pare-mi-se - toti sunt "Ochiul Bisericii", "Gura de Aur", "Teologul", "Fericitul", "Damaschinul", "Marturisitorul", "cel Mare", "cel sfintit", "Sirul", "Studitul" si asa mai departe. Cu toate astea nu stiu 3 slove din acestia!

Toti judeca pe prooroci, toti catalogheaza. S-au trezit multi drept "avocatul Sfintilor Parinti", incercand sa-i "scalde" (stiinta vremii lor, neputinta gandirii, lipsa de informare; ala era pustnic, ala era din tara cutare sau in vremea cutare!). Bre, nesabuitilor, astia au oprit ploaia si apoi au pornit-o din nou! Astia au preschimbat firea lucrurilor. Acestia au spart caramida in stihiile elementare inaintea ochilor tuturor sau au transformat sarpele in aur. Acestia s-au ridicat in ceruri, au calatorit cu ingerii prin univers si s-au coborat in iadul din adancul Pamantului! Acestia au vazut pe sfintii cei dinaintea lor, au vorbit cu apostolii si cu ingerii si au proorocit si cele ce aveau sa fie dupa dansii. Acestia l-au vazut pe Dumnezeu! Si ceea ce au zis, ramane zis!

Dar scris este si ca:

"i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască" (Apocalipsa 13,7).

Amar de cei ce se fac slugi ale satanei in vremurile din urma si se ridica impotriva fratilor lor!

Cartea e o apocrifă, de la un preot ştiu asta. Mai documentează-te.

Ce părere ai de textul de mai jos, extras din Hronograf:

"[...]încă nu numai a amestecat Domnul limbile oamenilor, ci şi podoaba chipului omenesc a schimbat-o întru mulţi, şi abia a lăsat într-înşii asemănare omenească. Pentru că cu mînia Iui Dumnezeu au ieşit din ziditorii turnului cei tulburaţi, feluri de neamuri cu chip slut, schimonosituri ale firii omeneşti, jumătate fiară şi jumătate oameni, pentru care puţin ceva aici să spunem. întîi s-au aflat în feluri de locuri, în munţi şi în pustietăţi nişte chipuri sălbatice, asemănare omenească avînd, care se cheamă oameni de pădure, cu fiarele petrecători, numindu-se satiri, goi, păroşi, la care au picioarele de capră şi la cap au coarne. Dar atîta sînt de iuţi, cît nici din jivini nu poate să-l ajungă pe satir, fără numai cînd ar fi slab sau bătrîn. (Vezi că maimuţa este din oameni răi - satirul este maimuţa).
Ippodoni sau Hipocentauri, care au capul şi pieptul de om,
iar celălalt tot trupul asemenea cu calul, patru picioare şi
coadă avînd (Conf. lacob şi Navclir). *
Pentru amîndouă aceste sălbăticiuni asemănări de oameni se află scris în viaţa cuviosului Pavel Tebeul (Ianuarie 15) cum cînd marele Antonie s-a dus în pustiul cel dinlăuntru, ca să-l caute pe plăcutul lui Dumnezeu Pavel, fiind o mare arşiţă întru amiazăzi, slăbea bătrînul cu trupul, dar nu slăbea cu duhul, nici nu se întorcea din calea ce înainte o luase. Şi măcar de nu ştia încotro să meargă, însă se întărea şi zicea: Cred în Dumnezeul meu că-mi va arăta mie pe robul Său, pe care mi s-a făgăduit să mi-l arate. Şi nu după mult timp a văzut om asemenea cu calul, pe care făcătorii de stihuri Hipocentaur îl numesc. Pe acela văzîndu-l, s-a întrarmat cu mîntuitorul semn al Crucii şi cu
îndrăzneală l-a întrebat: Ascultă tu, în care loc robul lui Dumnezeu locuieşte? Iar fiara plecîndu-se de cuvîntul Sfîntului şi neputînd cu.glasul să răspundă, cu mîna arăta partea în care trebuia să meargă robul lui Dumnezeu, şi a fugit cu grabnică alergare de la cuviosul Antonie. Iar bătrînul se mira de chipul acelei fiare şi mergea în partea în care fiara îi arătase cu mîna lui. Apoi ajungînd la un loc pietros, a văzut altă fiară, care era la fel omenească asemănare pînă la jumătate, iar cealaltă parte a trupului era de fiară, picioarele de capră şi coarne la cap, de a căruia vedere mirîndu-se bătrînul, cu credinţă neîndoită într-armat fiind, fără de frică îl întreba zicînd: Cine eşti tu? Iar fiara poame de finic, ca un semn de pace aducîndu-i lui, zicea: Muritor sînt eu, unul din vieţuitorii în pustie, pe care limbile cele întunecate cu rătăcirea, satiri numindu-ne (maimuţe) între dumnezeii lor ne-au cinstit. Deci trimis sînt de la turma mea să mă rog ţie, ca să rogi pentru noi pe Stăpînul cel de Obşte, pe care în lume l-am cunoscut că a venit şi în tot pămîntul a ieşit Vestirea lui (Ps. 18, 4). Unele ca acestea cînd le vorbea fiara, ostenitul călător îşi uda faţa sa cu lacrimile de bucurie, pentru că se bucura de Slava lui Hristos şi de pierzarea satanei, încă împreună şi se mira, că a putut să înţeleagă vorba satirului, şi lovind pămîntul cu toiagul zicea: „Amar ţie cetatea Alexandriei, care în loc de Dumnezeu, cinsteşti slugile! Amar ţie cetate curvă, în care din toată lumea dracii s-au adunat? Ce răspuns ai să dai? Fiindcă şi fiarele mărturisesc Puterea lui Hristos, iar tu schimonosirile pădurii ca pe dumnezei le cinsteşti?" Acestea sfîntul grăindu-le, fiara a fugit în pustie. Pentru acea fiară nimeni să nu socotească a fi de necrezut, fiindcă şi la cetatea împărătească Constantia (Constantinopol) o fiară ca aceea cu asemănare omenească, ce se cheamă satir (maimuţă), vie s-a adus din Alexandria, spre mare mirare a tot poporul. Iar după ce a pierit, ca să nu putrezească trupul ei, îndată cu sare l-a sărat şi în Antiohia la împăratul ca să fie ştiută de dînsul o trimiseră.
Androginii sau Hermafrodiţii aceia fiecare au cele fireşti amîndouă bărbătească şi muierească, ţîţele lor, cea dreaptă bărbătească, iar cea stînga muierească.
Arimaspi care numai un ochi au în mijlocul frunţii, cărora neîncetat le este războiul cu Grifii pentru mărgăritare şi aur. Că ceea ce în munţi Grifii o Sapă, aceea Arimaspi cu sila o apucă de la dînşii.
Astromii, care la marginile Indiei se află, gură neavînd nicidecum, nici mîncînd, nici bînd, fără numai prin mirosirea nărilor, din frumoasa mirosire a poamelor trăiesc, că aceea le este lor hrana, ca adică să miroase poame.
Tanefi, la care atîta sînt de mari urechile, cît tot trupul îşi acopăr cu ele.
Nevri, care se schimbă la vreme în lup, şi-l mănîncă pe care om îl prind.
Pigmei, oameni mici, ca de un cot, care în munţii Indiei trăiesc, nu mulţi ani, pentru că muierile lor la cinci ani nasc, iar la opt îmbătrînesc. Acei pigmei pe berbeci şi ţapi încalecă, din arce mici însăgetează şi au război cu cocoarele de la hrană, căci cocoarele mănîncă ceea ce pigmeii seamănă. Drept aceea în vreme de primăvară, acei pigmei adunîndu-se pîlc mare, se duc cu armele lor la malul mării oceanului, de care este aproape pămîntul lor, şi cearcă cuiburile cocoarelor şi le mănîncă ouăle şi puii lor, ca nu înmulţindu-se cocoarele să-i dovedească pe dînşii (să-i biruiască).
Ciclopii; sau uriaşii, a cărora locuinţă le este în Sicilia sub muntele Etna, precum grecul făcător de stihuri Vergiliu pomeneşte, de care spun (că precum şi Arimaspii) numai un ochi au în frunte.
Manticori, la India, care au capul şi faţa omenească, iar celălalt trup de leu. în aceleaşi părţi ale Indiei se află şi alte sluţii în asemănare omenească, capete şi grumazi neavînd, iar ochii lor le sînt în spate, iar gurile în piept, încă şi alt neam de sluţii se află acolo în pustietăţi în asemănare omenească, care se cheamă Chinocefali, la care sînt capetele de cîine şi scrîşnire de dinţi înfricoşată.
Şi multe ca acelea sluţii se află în partea de sub cer, omenească asemănare avînd, care toţi din firea omenească, din strămoşul Noe ca şi noi au ieşit - spune dascălul Augustin apuseanul; care din vremea facerii turnului, podoaba chipului omenesc şi mintea şi-au pierdut, de mînia lui Dumnezeu tulburîndu-se şi s-au făcut nu desăvîrşit oameni, ci fiare jumătate şi înfiorări. Şi ce este de mirare? Cînd şi în cele de pe urmă vremi se fac deasemenea cu acelea, Nabucodonosor în bou, iar Tiridat în vier prefăcîndu-se, cînd a năpădit pe dînşii pedeapsa lui Dumnezeu."

Tot mă mir şi mă întreb dacă tu ai scris aici sau este vre-un varhicon care te ajută să te închipui ceva sfinţişor caraghios: nu satir, nu maimuţă, nu golum, nu păros, nu iety, nu centaur, nu hermafrodit, nu ţap unicorn, nu ciclop, nu vârcolac, nu bilă, nu piticanie, ci mai rău, mult mai rău, un caraghios făţarnic.

Deci nu prea cred că tu ai scris textul de mai sus cu atât mai mult cu cât nu-ţi dai seama că nu altora ci mai înainte celor care acuză cu viclenie ascunsă şi profit murdar le sună acest citat:

"i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască" (Apocalipsa 13,7).

şi mă refer la acuzaţiile tale preluate de la Sima şi Zelea sau alţi sfinţişori de mucava sau tot felul de lupi răi şi necredincioşi ascunşi sub haină de biserică şi care lovesc fără milă în prooroci şi în proorociile sfinte dăruite nou prin sfinţii de la Noul Ierusalim... de la Pucioasa.

Aşa că dragul meu, nu fi căldicel căci căldicel are trimitere şi la hronografele caldeilor care-ţi fură credinţa şi tot sporul duhovnicesc, ca să nu mă crezi că la OD se referă proorocia lui Agatanghel pe care Domnul ne-a tălmăcit-o corect prin preapăcătosul său prieten, adică eu. Ei luptau cu năravul având blândă mustrare şi sfat bun pentru nărăvit, deci e mare diferenţa între lupta cea bună încununată cu buna murire şi lupta cea rea încununată cu jertfe deşarte şi pline cu miros satanicesc de care ni s-a poruncit să ne îngreţoşăm duhovniceşte, adică să ne demamgnetiţăm prin răbdarea spinului, a învârtecuşului ăla care te dă pe dobogan de parcă te-ar înălţa: e mită, e ţeapă viceversa şi bucurie vicleană căci devi un mare jmecher viclean profitor, un fel de omidă care ajungând la momentul culminant capătă aripi de ceară la fel ca liliecii.

Sigur tu te-ai documentat indeajuns? Dupa mintea ta poate sa fie si carte de poezie...

"Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură."

Apocrifele au fost cartile neautentice care totusi erau semnate de pseudo-apostoli/pseudo-prooroci!
Cu toate astea, CEA MAI MARE PARTE DIN SFANTA TRADITIE, de la sarbatorile Maicii Domnului (Nasterea, Intrarea in Biserica, Adormirea), pana la vietile anumitor sfinti biblici (Bunica Maicii Domnului -Sf. Miriam-, Sf. Ana, Sf. Ioachim, Sf. si Dreptul Iosif, vietile apostolilor, s.a.m.d.) sunt preluate de catre Parinti DIN apocrife (de pilda Evanghelia lui Iacov). Si in afara de apocrife, in Istoria Bisericii au existat nenumarate scrieri, paralele textului biblic.

Hronografele si Sfanta Traditie sunt alcatuite de Sfintii Parinti si reprezinta informatiile preluate din alte surse (apocrife, istorice, revelatorii, s.a.), filtrate prin Scriptura si intarinte prin descoperiri dumnezeiesti. Daca esti ortodox si afirmi ca sunt "apocrife", fie esti paralel cu terminologia, fie ... nu esti ortodox. Oricum ai lua-o, afirmatia e o aberatie totala.

Mi-ai aratat informatiile colaterale cu privire la Turnul Babel. Parintele Celopa le pomenea si am si o filmare despre Serpii Maicii Domnului din Grecia, facuta de cei de la Sihastria, unde este citit fragmentul mentionat de tine.

Voi intari ceea ce Parintii au crezut si scris: elementele de mitologie au TOATE adevaruri in ele. De altfel se numesc "mitologie", "legende" din vremea "stralucitilor" liberi-cugetatori, atei, istorici comunisti si ceilalti de genul.

La Sfintii Parinti (si vezi in Vietile Sfintilor) au existat si exista monstrii nevazuti, serpi uriasi, balauri terestrii sau acvatici (care sunt ascunsi astazi, au fost prezenti in antichitate si vor reveni la Judecata). Si pe picturile din bisericile vechi apar la scena judecatii astfel de dragoni si dinozaurii, dar si alte soiuri de animale uriase sau hidoase. Sunt catalogate drept taine, iar durerea este ca Sf. Parinti au fost cenzurati din punctul asta de vedere. Cu alte cuvinte, Biserica - astazi - exclude toate aceste aspecte.

Pentru cei credinciosi, in vietile sfintilor apar marturii cum ca anumiti pustnici si asceti AU VAZUT astfel de creaturi. Pentru cei credinciosi inca exista Hronograful tradus in ruseste de Sf. Dimitrie al Rostovului (deci nu de vreun eretic). Pentru ceilalati sunt basme, fantasme, la fel ca cele din Vechiul Testament cu oameni purtati de ingeri, teleportari, pesti uriasi care inghit oameni, vrajitori, serpi transformati in toiege si toiege transformate in serpi, s.a.m.d.

Uiti din nou ce spun Sf. Parinti: Grecii au luat de la Moise!!! (astronomie, elemente religioase, istorice, s.a.m.d.)

Dragul meu,

or fi luat doar ceea ce au vrut ei, grecii, ce le-a folosit lor şi vicleniilor lor, dar cum crezi tu că oameni strălucitori în logică şi în gândire n-au priceput ei logica din ceea ce a scris Moise în scripturi, în Facerea?

Deci nu au luat nicidecum ce scrie în scripturi ci ce a fost de folos idolilor şi 'zeilor' pentru a păcălii o gLume întreagă pe care a încercat s-o cucerească şi s-o supună folosindu-se de toate mijloacele şi mitele, prin violatori ca Agamemnon şi vicleni ca Ulise şi criminali superstiţioşi ca Ahile şi toţi ceilaţi regi greci care şi-au transformat mândria deşartă şi păcătuirile spurcate în acte foarte eroice (v. Legendele Olimpului, care sunt o batjocură adusă lui Dumnezeu, dreptăţii Lui şi la adresa sfinţeniei batjocurind întregul neam omenesc băgâdnu-l în idolatrie şi hulă fără limite) şi culminând cu Alexandru Macedon care a supus toată gLumea prin legea sabiei şi a suliţei şi a vicleniei răutăţii.

Cum Adevărul şi logica din cartea Facerii a lui Dumnezeu prin Moise nu are nimic în comun cu logica gânditorilor greci sau egipteni rezultă foarte clar că grecii nu au luat de la Moise în sensul că l-au crezut şi apoi l-au ascultat pe Dumnezeu ci că tot ce au luat ei din Scriptură nu au luat cu bună credinţă ci au luat spre a-l contrazice şi a-i demonstra prin tot felul de viclene şi absurde demonstraţii că se înşală şi că minte, deci aşa au luat ei neştiind că pe ei înşişi s-au înşelat şi surpat!

Cei ce au luat cu adevărat cunoaştere de la Moise şi de la Solomon spre credinţă şi înţelepciune au fost dacii, geto-dacii şi dacii liberi, căci Zalmoxis nu era decât un om înţelept care a călătorit în Grecia şi mai departe şi a ajuns şi a stat pe la curţile slăvitului rege Solomon ca să se înţelepţească şi apoi aducând învăţătura bine înţeleasă de el în Dacia au preîncreştinat poporul geto-dac pregătindu-l pentru încreştinarea de mai târziu venită prin Apostolii trimişi de Dumnezeu, popor drept, smerit şi curajos care a întemeiat primul stat creştin de răsărit prin Menumorout, cu credinţă apropiată de ortodoxismul de mai târziu lepădând eresurile apusene şi vicleniile şi interesele lăcomiilor Bizantine şi fanariote de mai târziu.

Pierdere de timp fraţilor, pierdere de timp. Acum două zile, am discutat cu un părinte de la o mănăstire problema aceasta legată de teoria PP şi teoria PS. A început să-mi zâmbească, spunându-mi că ar trebui să mă preocupe alte probleme mult mai importante decât acestea, repectiv păcatele mele, legătura mea cu Hristos şi cu aproapele meu, ce fac eu să fiu plăcut lui Hristos şi cum slujesc aproapelui. Apoi a continuat ideea că poţi crede în oricare din cele două teorii, asta cu nimic nu-ţi va împiedica mântuirea, căci nicăieri nu ai să găsesâşti o aseamenea condiţie necesară mântuirii. Într-un cuvând mi-a dat de înţeles că mă preocupă lucruri deşarte. În final mi-a amintit de Columb şi călătoria lui în jurul Pământului şi de faptul că Mântuitorul s-a întrupat pe Pământ şi nu pe o altă planetă şi că Pământul din punct de vedere duhovnicesc este centrul universului. Apoi mi-a lăsat libertatea de a trage o concluzie, fără a încerca să mă convingă care din cele două teorii sunt adevărate...

ps: deşi am dorit să păstrez anonimatul părintelui, doresc să precizez că este un părinte tânăr foarte ducumentat, un trăitor al rugăciunii şi al vieţii de mănăstire

De asemenea fiecare poate crede în orice doreşte fără însă de a apela la jigniri şi judecăţi pesonale inutile de care vom da seama la judecată.

Este dureros când asişti la judecăţi împotriva sfinţilor părinţi...noi cei care nici măcar nu am ajuns la nivelul de la care eu ai început să lupte şi să biruie lumea. Ore ce minte poate dea curs unor asemenea gânduri?

In multe privinte, parerile sustinute de colegul LgMihail, indesobi privind "vechea stiinta" si cosmologia mistica, sunt corecte. (Cu toata fosta mea controversa aprinsa cu grupul sau, obiectivistul indarjit din mine castiga intotdeauna. :) In conscinta, trebuie sa recunosc adevarul).
De ce? Va invit la o explicatie foarte simpla, si al carui suport biblico-patristic, si mai mult, logic, sper sa va fie evident: omul era, in ansamblu, ca specie, desi cazut, inca o fiinta proaspata, cu simturile, mai ales cel duhovnicesc, relativ intacte. Ce se "vedea" (inclusiv in sensul acestui verb folosit de Carlos Castaneda) atunci era bine/corect vazut. Deci vechea stiinta/teorie, dar si practica mai ales in Extremul Orient, cu cele patru sau cinci "elemente"/stihii, era reala. De la unii din Sfintii Parinti, mai ales acela care i-a rusinat pe eretici cu minunea caramidei, pana la marii initiati din Tao si Shamanism, toti credeau in ele. Erau toti aceia nebuni? Mai degraba ideologii burghezi si occidentali ai teomahiei contemporane sunt nebuni.
Cred ca unul din scopurile oculte ale rabufnelii infernale numita generic, "revolutii burgheze/comuniste", este exact ingroparea/ocultarea/restrangerea la "initiatii" lor blestemati a vechii cunoasteri, si impunerea prin persuasiune mediatica (si uneori prin razboi economic sau invatamant corupt) a uneia "de tip nou", false. (Si ma refer la acea parte care poate fi transformata in arma).
Pe de alta parte, cea mai mare parte a stiintei contemeporane NU este o scorneala malefica, ci pur si simplu rezultatul speculatiiilor justificate si/sau impletite cu metoda trial&error. Asa ca, atat colegii DragosP, AlinB, Eugen7 dar si LgMihail, au, in anumite parti dreptate. Cred ca ambele tipuri de cunoastere merita sa mearga impreuna.

Pisicuţule negru băgat sub stema regală şi acum sub frăţietatea comunicatorilor pe messenger, că parcă avatarul tău ar fi trei copii ce se ţin de mână în cerc... vă daţi voi între voi dreptate unii altora?

...Păi tu împreună cu ceilalţi simpatici mă faceţi mereu să zâmbesc când citesc şi constat cum vă documentaţi voi pe la părinţi monahi tineri şi cum credeţi apoi cu ardoare în teoriile venite din tot felul de scorneli satanice ştiinţifice absurde cum sunt teoriile geocentrismului sau ale heliocentrismului, şi apoi văd cum nici mai mult nici mai puţin ci persistaţi în minciunile lor ca să susţineţi şi voi că sfinţii părinţi au susţinut şi ei aşa ca voi vreuna din teorii sau unii din voi chiar daţi şi citate din scriptură în care pricepeţi voi că prin rotocol e vorba de sfera pământului sau prin rotundul pământului credeţi că gata aţi găsit că au dreptate explicaţioniştii gLumii şi că e clar, rotund = sferă, şi iată că aţi reuşit să împăcaţi capra cu varza, ştiinţa cu credinţa şi cu scriptura.

Nu vă mai munciţi dejabba, ci căutaţi să pricepeţi de ce e o prostie imensă şi absurdă şi heliocentrismul şi geocentrismul şi mai căutaţi să pricepeţi despre ce pământ vorbesc sfinţii că se află în centrul universului din moment ce în ceruri nu mai sunt pământuri?

Vă spun eu ca să vă liniştiţi, e vorba de pământul cel sfânt al făgăduinţei, făgăduinţa Lui Dumnezeu făcută oamenilor credincioşi.

'Pământ sunt şi în pământ mă voi întoarece', căci satana se târăşte pe pământ şi mâncă pământ la fel ca la început, ca dovadă sunt ultimele alegeri.

Si daca nu stiau sa scrie sau sa citeasca sau nu stiau teorema lui Pitagora sau integrale sau legea gravitatiei, despre viteza luminii sau astronomie, asta le stirbeste duhovnicia?