Foarte frumos filmul si foarte clar mesajul transmis. E un film potrivit, motivant, numai bun ca sa incepem postul pastelui :)

Ai dreptate Teo, asa cred; nu am dat importanta replicii amintite de tine;
Iov incearca sa faca totul perfect si le atrage mereu atentia celor din jur ba ca parul nu e drept si atarna rufele, ba ca Anatolii vine murdar la Sf Liturghie etc. din dorinta lui sincera de a-i ajuta pe cei din jur, dar vede ca jertfa lui nu e primita, pe cand pe Anatolii, care face totul pe dos, Dumnezeu il asculta; iar Anatolii il atentioneaza cu blandete si cu dragoste pe Iov de pacatul care il paste; Iov intelege in final semnele si dragostea lui Anatolii pentru el, precum si sfintenia lui, si sfarseste prin a se smeri si a-l iubi. ce frumos!

tipologia din "Ostrov"
 

Este foarte interesanta tipologia din "Ostrov". Personajele sunt create pe tipologii. Este chiar o scara a simtirii duhovnicesti - Iov, staretul si Anatolie - cu toate ca numai Dumnezeu stie cati talanti a dat fiecaruia si cat i-a lucrat fiecare.

Staretul este "crestinul care cauta sa slujeasca la doi domni", slujeste din inima lui Dumnezeu, dar micile bucurii ale lumii isi gasesc si ele loc in viata lui. Iov este "crestinul care traieste totul cu mintea", care vrea sa faca totul perfect, in lipsa smereniei si rabdarii celui neputincios. Anatolie este "crestinul care traieste totul cu inima", care simte mai mult decat gandeste, desi gandirea profunda nu-i lipseste.

Fiecare dintre noi ne putem identifica cu unul dintre ei. Cine om fi ?

foarte frumos filmul, si plin de simbolism, mi-a placut mult.
si eu m-am intrebat de ce intrebarea despre cain si abel, sau clanta sau alte 'nebunii', si raspunsul vine prin privirea in ansamblu a comportamentului lui Anatolie pe tot parcursul filmului. El e un 'ghid' pentru ceilalti, chiar si el se intreaba 'de ce tocmai pe el l-a ales Dumnezeu sa-i calauzeasca pe frati? Tocmai el cu pacat atat de mare..'. Asta face el tot timpul, le arata cateodata mai subtil, cateodaa mai direct care e pacatul lor. In cazul Pr. Iov, cred ca e invidia si poate neputinta de a ierta, de asta ii joaca atatea sotii si il supara mai mult ca sa ii dovedeasca ca nu e in stare sa il ierte pentru fiecare 'nebunie' si pune la suflet, neiertand, neintelegand, invidiind.
M-am intrebat totusi de ce nu l-a intrebat despre fiul ratacitor si fiul care a slujit bine si corect, dar ar fi fost poate prea direct, sau ar fi un semn de mandrie din partea sa..

Domnule, noi cand privim un film, trebuie sa ne uitam exact asha cum a fost filmat, sa shtim ca noi facem parte din echipa aia de scenarishti shi regizori shi operatori care surprind pe pelicula spectacolul, ne facem ca nu observam cum sare imaginea de la un cadru la altul pe muzica shi ne facem ca nu shtim ca actorii se prefac cat mai bine shi cat mai veridic, cat mai siguri shi dezinvoltzi ca ei nu se prefac...

sau daca nu ar trebui sa fim atentzi mereu shi sa strigam, cadru, sau dunga roshie, sau sa observam cand se face trecerea intre cadre, cand se muta camera de pe un actor pe altul, cand se schimba sunetul, muzica, actorii cand ishi schimba tzinuta, cand se schimba atmosfera, vremea in film, shi asha vazandu-ne mereu in echipa care shtie ca ei acolo cu totzii se prefac, ca sa iasa cat mai frumoasa cartea de poveshti, pacaliciul asta de prostit copiii mari, aia rai care ii copiaza shi se aseamana mereu cu eroii aia negativi, aia tacticoshi mishto... care traiesc aventuri pline de subspans, de subintzeles, de subberstitzii, de puteri din alea suberbe...

caci altfel, daca te lashi toropit de vraja, ai sa crezi ca eshti chiar intr-o manastire shi ca stai de vorba cu nishte oameni reali, cu insushiri reale, cu capacitatzi shi cu fapte reale...

dar nimic, absolut nimic nu e adevarat decat faptul ca tu prin televizor, defapt te uitzi spre locul unde a indreptat aparatul acel regizor ascuns cu intreaga sa echipa in spatele camerei de luat vederi shi de zgomote... ei stau cu totzii in spatele tunelului, caci din fatza, vine lumina fratzilor Lumiere... dar adevarata Lumina vine din alta parte... de la luminitza de la capatul tunelului, doar ca tunelul trece printr-o mare foarte greu de traversat shi printr-o padure cu copaci arzand, iar hainele patate cu petrol, cu pacura, tzi se pot aprinde shi ai sa ramai cu nishte zdrentze toate gaurite shi deshirate pana la urma... pana la sfarshitul campaniei de filmari shi vizionari nocturne.

deci daca v-a placut filmul inseamna ca v-a inshelat foarte bine, caci omului aia-i place cel mai mult: sa fie inshelat, fiindca omul urandu-se ii face placere cand cineva ishi bate joc de el insushi, fiindca shi el este obijnuit sa-shi bata mereu joc de el insushi... shi vede ca este shi la moda... deci i se pare chiar firesc... fie sa carteasca... fie sa se distreze, asha inshelat, uitand de sine complet... uitandu-se ca el este defapt in patima shi pe aia o traieshte... de regula e pierdut in lacomia ce vine de la finalul cu Happy End... dar la capat nu va fi nici o luminitza, ci va fi ceva infiorator, ceva urat, rece, tern shi urat, va fi senzatzia groaznica lasata de minciuna... shi minciuna devenind un drog... incepe sa-tzi placa... shi daca itzi place te uitzi mult, shi daca te uitzi mult, incepi iar sa visezi shi sa ashteptzi luminitza de la capatul tunelului... dar v-am zis ca aia nu e luminitza, ci totzi acolo se prefac cat mai bine ca nu se prefac... dar ei sigur cu totzii se prefac, caci ei urmaresc sa traiasca scenariul, urmaresc sa para cat mai bine ca e real, dar nu e real, ci in mod real ei se prefac, filmeaza, construiesc o poveste, o carte de poveshti cu o linie roshie, cu o actziune cu un sens... uneori, ca alteori, altul e sensul, dar problema este ca sensul nu scuza mijloacele, caci fiecare scena, fiecare amamnunt ce se vede conteaza, caci omul vede shi crede absolut tot ce se desfashoara acolo, shi sufletul traieshte shi se insamantzeaza mai ales cu ce trece neobservat... iar neobservate trec toate faradelegile shi pacatele care se depun pe suflet.... toate se vad shi se depun....

deci cand privim un film, ar trebui sa stam pregatitzi ca s-ar putea sa nu mai ieshim vii din tunel, ci intretimp, de vraja sa nu ne dam seama cand am fost omoratzi shi iarashi ni s-a furat rasplata... cand am pacatuit shi cand ne-am lepadat, ori cand am crezut ca actorul acela chiar a facut acele lucruri minunate... dar unora nu le pasa, ca e fain sa te lashi purtat in lumea poveshtilor inshelatoare care te veshtejesc mereu...

vsovi, cred ca esti prea sever cu filmul.
nu tot ce e pe ecran e nociv, cum nu tot ce e pe internet e nociv.
nu suntem toti facuti pentru a fi pustnici sa nu avem contact cu tehnologia, cu filmul.. daca filmul respectiv a reusit sa puna pe ganduri cativa oameni sa treaca mai mult pe la biserica si sa se gandeasca mai mult la pacatele lor si la Dumnezeu, tot e bine.
asa poate oricine sa spuna ca o carte scrisa e o inselatorie, o poveste la fel, e doar ceva scornit din imagiatia omului, si stim foarte bine ca imaginatia e nociva,nu? cum oare poate omul sa scrie ceva bun? singura noastra lectura ar trebui sa fie Sfanta Scriptura pe logica asta...

nu cred ca acesta e mesajul filmului...dar oricum ma bucur ca ai vazut filmul

imi pare tare rau pentru ca nu am avut rabdare sa citesc tot ce ai scris...dar mai ales imi pare rau ca nu ai simtit filmul...

cand o sa cresti mare o sa intelegi de ce iubim ortodoxia...

il poti copia de pe site-ul www.arhiva ortodoxa