În prealabil postat de cezar_ioan (Post 506866)

Am dat aici pe topic mai multe citate din cartea "Viaţa lăuntrică" de Sfântul Teofan Zăvorâtul.
În capitolul respectiv, sfântul nu precizează ce om a spus aceste cuvinte. Le recomandă însă, ca exemplu de gânduri care pot veni la rugăciune şi nu numai, propunînd să le notăm, atunci când ele ne apar în minte.
Sunt aşadar extrase dintr-un jurnal personal.
Nu e exclus să fie chiar jurnalul sfântului.

Cine însă a spus acele cuvinte, nu ne spune...

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 483405)

Dreapta credinta se reduce oare la un sir de propozitii adevarate sau false ?
Este credinta dreapta un sir de propozitii logice ... ?
Mai degraba, credinta nu are de-a face cu logica, fiind cu totul diferita de logica omeneasca, de care insa e drept ca uneori se serveste precum mesterul de un instrument oarecare. O expunere a credintei de la semen la semen foloseste fireste si logica, macar in unele dezbateri, insa nu se poticneste in aceasta. Nu se rezuma la ea.
Logica inimii nu e modelabila pe computer.
Jertfa nu decurge logic. Darul nu e o deductie, ci un zvacnet de dragoste. Daruirea vine cu vuiet, deseori, sau in soapta. Nu ca o concluzie a unui rationament.
Cantecul nu e nici adevarat nici fals, ci frumos sau urat... Asemenea si poezia.
Misca pe cel ce resimte.

De fapt, adevarul dreptei credinte imi pare ca este precum un organism viu ale carui organe intercorelate intim sunt idei revelate, sentimente curate si pline de dragoste, fapte bune de milostivire, buna-voire fata de aproapele, recunostinta s.a.m.d. Toate laolalta. Sudate, impreunate, intim presupunindu-se si chemindu-se una pe alta.

Dreapta credinta: mod unitar de a fi omeneste, iar nu culegere de afirmatii considerate valide. O vietuire a indragostirii, iar nu o norma impusa. Viata de credinta nu e normativa, ci optionala in deplina libertate a nazuintei spre plinatatea fiintarii omenesti. Ca urmare, nici nu-i sade bine credintei sa/l repete pe "trebuie". Ci, mai degraba, verbul ei este "vreau", ori poate "doresc", ori si mai bine "slava!" si, in cazuri de extrema lucididtate, "vai mie, Doamne, vai mie..."... In definitiv, roade ale lui "Fie! Sa fie!" in mintea mereu prea-ncuiata a omului.
Ganduri inmugurite din ramul Revelatiei, mustind de dragostea de Dumnezeu si de aproapele si de constiinta nimicniciei, a nepriceperii totale de raspuns inaintei Fetei lui Dumnezeu, ton de indragostit: aceasta e credinta dreapta, precum ne invata Biserica lui Hristos. Oare nu asa o cunoastem, nu asa o traim?

Dreapta credinta se vede din roadele ei. Iar roadele ei nu pot fi decat roadele Duhului. Duh Care ne conduce la tot Adevarul. Care este Iubire. Jertfelnica. Hristos Domnul! AMIN+

În prealabil postat de leonte (Post 509096)

O singura precizare la Jertfa nu decurge logic.
Jertfa nu se regaseste in ratiunea egoismului si a mandriei, dar este foarte logica si fireasca in argumentele smereniei.