pentru rafael
 

Nu sunt un expert dar citeste ce am scris mai sus.

Legat de intamplarea povestita de tine rezulta ca pentru oameni si pentru mintea lor conteaza cum moare un om iar mai marii BISERICILOR sustin sus si tar(prin Canoane)ca daca nu e asa cum zic ei atunci toti oamenii care le stau impotriva ard in Iad.
Aici ei gresesc crezand ca sunt mai presus de Dumnezeu (ex.daca ei dau Anatema asupra cuiva acela se duce in Iad fara doar si poate)deci ei au mai multa logica decat Dumnezeu de unde rezulta ca suntjudecatori mai mari decat Dumnezeu insusi;ca sa un mai zic de faptul ca daca ei cer ceva de la Dumnezeu(bun sau rau in opinia lor),Acesta le indeplineste totul in cel mai scurt timp.

Eu unul stiu asa:
-Dumnezeu este Singurul si Supremul judecator,iar judecata lui este mai presus de firea umana.
-Mantuirea toata a Lui este si numai El o face celor pe care el ii stie.

Legat de doamna respectiva ca ea nu vrea sa renunte la urna cu cenuse e o problema personala a dansei maimult nu vreau sa ma exprim;iar in ceea ca priveste inmormantarea crestineasca e doar o problema de ritual nu de mantuire(care tine exclusiv de Dumnezeu)
DAR ESTE FOARTE INDICAT CA ATAT MAMA CAT SI COPILUL SA FIE AJUTAFI CAT SE POATE DE MULT ATAT FIZIC CAT MAI ALES SPIRITUAL si sa nu ne mai impiedicam de formalitati.

Faptul ca cineva a fost incinerat nu inseamna ca va fi lipsit de judecata de Apoi, de suferinta sau bucuria vesnica. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nu este epuizat, il poate readuce la viata vesnica pe om, indiferent daca a fost incinerat sau nu.

Tanarul vaduvei din Nain nu a fost incinerat. Mantuitorul se atinge de trupul sau si nu de cenusa acestuia spre a-l readuce la viata.

Noi continuam sa-i ingropam pe cei adormiti si din respect. In Molitfelnic, la Slujba Inmormantarii se face precizarea: "veniti sa dam mortului sarutarea cea mai de pe urma..."

Daca se va ajunge sa se practice si la noi incinerarea, ar trebui modificat textul din Molitfelnic. Atlfel ce sa sarut? Nu stiu nici daca s-ar mai stropi cu untdelemn si vin cenusa.

Cat priveste faptul ca o doamna nu a ingropat cenusa, e contrar invataturii din Scriptura: "pamant esti si in pamant vei merge".

Asa este, important este sa fi ingropat. Fie ca esti cenusa, fie ca esti corp, tot pamant vei ajunge

Dar ce Costel, nu poti sa saruti mortul si sa-l stropesti inainte de a-l incinera?
Eu zic ca se poate.
Deasemenea :
"pamant esti si in pamant vei merge" poate fi vazuta ca fiind si apa in care daca vrei arunci cenusa, si raftul pe care o pui intr-o urna, tot ce ne inconjoara este "pamint" nu numai tarina

Biserica ii considera adormiti pe cei morti . Iar cimitirul este loc de dormit, sau dormitor. Daca cineva vrea sa-l arda pe cel despre care crede ca doarme, dovedeste ca-l dusmaneste de moarte.

În familia mea a izbucnit un scandal pe această temă. Un unchi de-al meu a murit. Înainte de moartea sa, a dorit să fie incinerat şi a lăsat dispoziţii exprese soţiei sale. Ea s-a îngrijit de cel mort după cum a dorit acela: l-a incinerat. Rudele "de sânge" ale celui care murise s-au supărat îngrozitor, inamiciţia dintre ei şi văduvă durând până astăzi.

Întrebare: a fost sau nu a fost de datoria văduvei să îşi incinereze soţul ?

Cred ca era firesc sa-i respecte aceasta dorinta,chiar si in cazul in care nu a fost de acord cu aceasta.Cu siguranta s-ar fi simtit vinovata daca ar fi procedat altfel.

Crestineste judecand, raspunsul e limpede: intrucat aici e vorba de savarsirea unui pacat, nu era datoare sa-si incinereze sotul. Trebuia sa aiba in vedere mai intai voia lui Dumnezeu, apoi pe cea a sotului.
Dumnezeu sa se milostiveasca de el!

Da, insa singura VOIE disponibila atunci era a sotului nu a lui Dumnezeu. Ce te faci cu mortul daca trebuie sa astepti 1000 de ani pina ce Dumnezeu vorbeste din nou?

Dumnezeu putea foarte bine vorbi prin gura celui care urma sa "adoarma" si si-a dorit sa fie incinerat

Nu cumva inamicitia asta mocnea de mult intre ei si vaduva (de pe vremea cand nu era vaduva)si acum a explodat doar?Pentru ca mie cel putin nu mi se pare firesc sa aibe o asa reactie faptul ca a ascultat ultima dorinta a sotului.
Deci parerea mea este ca e f bine ca l-a incinerat! ( si eu am un unchi incinerat si e ingropat, a fost pusa urna cu cenusa intr-un sicriu - si vaduva lui primise oarecare "reclamatii" pentru incinerare dar discutiile au luat sfarsit dupa inmormantare si nu au ramas resentimente)