da, mi-a placut f. mult zicerea asta...

am sa incep spunand clar ca nu imi plac lalaielile ortodoxe. am citit ce a scris si C. Stoica. Din nefericire pentru BOR a cam mintit.

Revenind la cele intamplate. Este un calgugar, este staret, a depus juramant, a pacatuit. Din punct de vedere ortodox a gresit.

Din punct de vedere uman nu a comis nici o crima.

Acum, tot din punct de vedere religios stiu ca suntem invatati sa iertam. Apoi a gresit fata de noi sau a gresit fata de juramantul lui cu Dzeu. Suntem noi indreptatiti sa il judecam? Avem noi aceasta putere? Judecata?

Tot din punct de vedre religios banuiesc nimeni nu este lipsit de pacat. Exista si o pilda referitoare la acest lucru: "cine este fara de pacat sa arunce primul piatra!"

Draga Ory, citind cuvintele tale, vad in fata mea o mama, care nu ar vrea sa-si vada copilul suferind din vina altuia. Nici o mama nu vrea asa ceva.

Oamenii pot barfii, pot judeca, dar nu pot face Legea lui Dumnezeu. Ei doar o pot urma sau daca o refuza, trebuie sa fie pregatiti sa suporte ei si urmasii lor consecintele. Si in acest sens, ne putem supara pe oameni cat vrem, dar ce obtinem...
nimic, caci nu e in puterea oamenilor sa schimbe Legea dupa cum le convine lor.
Putem opta si pentru minciuna: "nu, nu sufera nimeni daca gresim, nici noi, nici urmasii nostri", dar iarasi intreb la ce bun.

Daca luam exemplul unei femei oarecare, care pentru bani s-a prostituat, cine sa suporte consecintele? Dupa cum spui, nimeni, caci exista viata si moartea in acceptiunea ta. Asa este, dar viata nu dureaza cat moartea, e mult mai lunga, timp suficient sa umplem cu pacate nu numai viata noastra, dar si a generatiei copiilor nostri, si a generatiei copiilor copiilor nostri, pana la a 4 generatie, pentru ca atat de mult uraste Dumnezeu pacatul, neascultarea de El, alegerea minciunii in locul adevarului. Cu Dumnezeu nu ne putem tocmi. Si atunci ce e de facut? Dumnezeu, pentru ca ne cunoaste si ne iubeste, ne-a dat posibilitatea de a ne spovedi, pentru ca pacatele noastre sa fie sterse aici pe pamant si in cer. Cu o conditie: sa nu repetam greseala.

O situatie similara o intalnim la cei doi calugari, care incalca votul depus. Nu imi permit sa-i judec eu. Dumnezeu ne-a spus sa nu juram, dar da sa fie DA, iar nu sa fie NU. Ispite sunt peste tot si omul e supus greselii. Omul, nu Dumnezeu. Deci nu conceptiile sunt absurde, ci noi suntem niste pacatosi si incalcam propriul nostru cuvant, cu consecinta ca umbra pacatelor noastre ajunge sa -i atinga si pe altii nevinovati.

In loc sa ne revoltam impotriva Legii, mai bine sa cautam sa nu gresim; si daca am gresit sa cautam degraba sa ne indreptam. Nu Dumnezeu este cel nemilos cu noi si ai nostri, ci noi cu noi insine si ai nostri.
Cu taota dragostea, Anca

aveti grija: cine judeca pacatele altora,in primul randeste antihrist,caci se aseaza in locul Mantuitorului si in al doilea rand, Domnul ii va da si lui aceleasi ispite ca sa il smereasca. Dumnezeu n-are nici un suflet de pierdut.

Pacatul savirsit in aceasta situatie nu este nici mai mare si nici mai mic, el este acelasi indiferent cine-l savirseste. La judecata vom fi cu totii egali in fata Lui Dumnezeu . Multi nu inteleg ca orinduielile noastre lumesti sint valabile numai aici in asta lume trecatoare .

Pacatul savirsit in aceasta situatie nu este nici mai mare si nici mai mic, el este acelasi indiferent cine-l savirseste. La judecata vom fi cu totii egali in fata Lui Dumnezeu . Multi nu inteleg ca orinduielile noastre lumesti sint valabile numai aici in asta lume trecatoare . Observatia ta este pe deplin corecta si pertinenta.

ce sa avem grija?! ce afirmatzie dubioasa e asta? sa tragem si noi un semnal de alarma? si sa amenintzam cu necuratul? si sa mintim ca Domnul ne da aceleashi ispite? si ca nu ne-ar pune sa shedem langa el daca l-am asculta/urma? singurul lucru corect si adevarat este ca da, asha cred si eu ca este ca: "Dumnezeu n-are nici un suflet de pierdut." Ce e asta de care vrei sa ne pazeshti?, blestemul sau frica tronului, sau taierea justitziei? :(
Aha, vrei sa zici sa nu ne lasam dushi in ispita de a pretinde ca meritam mai multe decat s-ar cuveni? Sau ca ni se pare ca stim mai bine si mai multe decat suntem in stare sa facem? Asta parca ar fi altceva... poi da: "... si nu ne duce pe noi in ispita si ne pazeshte de cel rau..." dar stimate crista felul cum ne ceri acest lucru este cel putzin ridicol si ocult... hai treaca mearga... dar justitzia si judecata nu este un lucru neaparat rau, si oricum e vorba mai mult despre cei ce au autoritatea si posibilitatea si functzia justitziara ca noi ceilaltzi care judecam toate ziua pe toate alea ce rau facem? intr-un cuvant barfim... sigur ca nu-i prea frumos... dar ce fac unii e frumos? Lasa-ne-mpace cu atatea :( ocultisme pe seama noastra, ca bine a zis ory, dar si ancah... oricum sunt mai deshtepte ca mine, na ca le-am pus pe un scaun de judecata mai mare ca al meu... greshesc crista? poi daca zic mai bine ca mine ceea ce zic, si am invatzat destule si de la ele?... acuma parca vad ca incepe schimbul de scaune intre creshtini... :D

am depashit un pic si am divagat si parca imi pare rau, dar tot am postat, ca-s prea suparat pe unii zvoneri si raspandaci... mai ales pe aia care JUDECA ... na, sa nu zici ca nu tzi-am preluat ideea. :)

Iarta-l Mirene ca ti-a gresit,... se mai intimpla!:)
Ai facut si tu niste poze sa ne trimiti si noua?
...iar daca ai vazut ca era ocupat de ce nu te-ai dus la alti calugari care sa-ti povesteasca ei ce te interesa PE TINE.

Sa nu uitam sa iertam!

Tocmai am vazut la televizor,la stirile locale urmatorul caz:Un parinte calugar de la o manastire din orasul meu ,ieri duminica,s-a imbatat si urcat la volan a lovit o femeie cu masina (nu grav) ,apoi a intrat intr-un copac sau nu mai stiu eu ce.La politie i s-a descoperit o alcoolemie destul de ridicata.Parintele a spus si niste cuvinte si...cam atat.Cand l-am vazut pe parinte in imagini la stirile pe scurt prima data imi parea cunoscut si nu stiam de unde sa-l iau.Apoi mi-am amintit:era unul din parintii de la manastirea unde merg eu sa ma spovedesc.Pe parinte l-am admirat dintotdeauna,il stiu din vedere,chiar ma si impartasit.Acum ,in ciuda celor intamplate,am aceasi parere despre el pe care o aveam si mai inainte.Chiar daca a facut aceasta , vazandu-l nu m-am putut gandi decat la mine ca si eu cad , insa mai des ca dumnealui.Bineteles ca m-am intristat ca a cazut in ispita asta dar pe de alta parte mi-a fost de incurajare ca orice om poate sa greseasca si orice om poate sa se ridice imediat.M-am gandit si la "Vietele Sfintelor care mai inaite au fost desfranate" a Benedictei Ward, mai cu seama la Sfanta Maria,nepoata avvei Avvram care crescuta de acesta in pustie inca de la 7 ani a cazut in desfranare cu un calugar atunci cand ajunse in jur de 20 si ceva de ani si de deznadejde a fugit in oras si petrecea intr-un bordel.Dar unchiul sau n-a lasat-o , s-a dus la ea imbracat in haine de mirean ,acoperit pe fata si pana la urma aceea a devenit Sfanta Maria,nepoata avvei Avram.

Nu am facut poze pentru ca nu am avut aparatul la mine. M-as fi dus la alti calugari, dar el era singurul "la vedere". De altfel, pe chiliile lor scrie "Nu deranjati", lucru de inteles pentru calugari...

Nu este vorba de iertare aici. Este vorba de impresia pe care astfel de oameni, imbracati in rasa monahala, o fac asupra oamenilor care vin la manastire. In fond ei fac imaginea Bisericii! Si se mai intreaba unii de ce sunt calugarii mediatizati intens cand o dau in bara...