Ei bine, un motiv (sau mai multe) tot ai avut pentru care l-ai luat de barbat, de acolo trebuie sa pornesti :)

Pana la urma prietena mea tot nu stie ce isi doreste, asa ca ne-am inteles sa nu ne mai vedem sau sa ne mai scriem, decat daca avem neboie de ajutor unul de la celalalt.
Sincer am vrut sa ma despart de ea, dar nu as fi facut decat la fel ca ceilalti, care dupa ce s-au folosit de ea au parasit-o.
Asa ca m-am hotarat ca sa lupt pentru ea, probabil tre sa ii dovedesc Domnului ca pot sa o iubesc in continuare.
Poate e o prostie ce fac dar daca ma despart de ea acum m-as simti ca si un las, ca unul care nu a facut tot ce a putut pentru cea pe care o iubeste...

Mda... Si veti avea mare nevoie unul de altul.
Stii cati dintre naivi isi spun asta? Cam toti aia pe care ii parasesc ele.

E fix ceea ce are nevoie Dumnezeu.
O curiozitate personala: cum ai sa lupti?
Da, da. Tie iti suna a discurs motivational, dar crede-ma in realitate este o forma de a te agata de ceva ce ai pierdut si nu vrei sa accepti.

Stiu, am fost ironic. Si ironia o vei vedea ca rautate. Stii ce o sa te trezeasca? Timpul. Sau in cazul fericit o lovitura dura din partea ei. Pe cele usoare le vei accepta. Sfatul meu sincer este sa treci peste. Daca nu ai sa iti faci rau singur. Dar nu ai sa asculti sfatul meu asa ca... roaga-te mult la Dumnezeu.

Poi o sa lupt cum m-a sfatuit duhovnicul adica: rugaciune catre Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ajute sa caut Imparatia Cerurilor si apoi toate mi se v-or adauga.

Nu vad ca o rautate nici unul dintre sfaturile de aici, stiu ca toate sunt date nu din rautate

Daca din aceste "lupte" de cucerire soldate cu refuzuri , esecuri , fustrari , raniri , ne duc la concluzia ca suntem cam prapaditi si trebuie sa progresam , alergam la Domnul si Maica Domnului in Sf Biserica spre a fi imbunati cred ca ajungem la lupta cea buna in final.Cam asa am patit si eu la tinerete.