Sanatate, MihailC!
Sa te ajute Dumnezeu sa treci cu bine peste asta si sa te intareasca!

.. în sfârşit, a venit şi vestea bună: Domnul nu te-a lăsat să ne părăseşti. Ba, mai mult, ţi-a dat şi câţiva prieteni în plus.
Hmm, delia, delia, inima mea ştiu că e de piatră şi totuşi mesajul tău a reuşit să o străpungă. Probabil e o fisură pe undeva ..:18:
Mihailc, Domnul să te aibe în paza Sa, să-ţi dea sănătate şi pace sufletească, să te poţi bucura în linişte împreună cu toţi prietenii tăi!
Delia31, Domnul se-ndură de-o inimă bună! Mă bucur că exişti.

Doamne ajuta, bine ai revenit printre noi! Cam ceva de genul asta ma gandeam sa scriu si eu : ca din asemenea experiente dramatice trebuie sa invatam ca "azi esti, maine nu mai esti", si trebuie sa fim mai cu bagare de seama. Nu neaparat ca pana acum ne-am fi facut de cap, dar poate unii gresim si ca ne lasam afectati si traumatizati si ne facem griji peste masura - cam ce a zis si doctorul :). Apoi poate o asemenea experienta ar trebui sa ne apropie mai mult de Dumnezeu, sa ne faca sa-i simtim prezenta. Ce se putea intampla, in cel mai rau caz? Sa ne ia la El, nu? Din pacate insa ma tem ca eu una in situatia asta, si poate multi altii, nu am fi asa curajosi, si cel mai probabil m-ar incerca din plin frica "iadului". Dar poate si asta face parte din incercare si din lupta pe care trebuie s-o ducem si din lectia pe care trebuie s-o invatam. Poate cand te faci bine ne povestesti si noua cate ceva (despre cum e cand esti asa aproape), daca nu te deranjeaza sau nu ti-e frica sa-ti amintesti, sau nu sunt chestii prea intime, si daca iti da voie doctorul sau duhovnicul. Si da, sa stii, din pacate doctorul are dreptate, de tine depinde sa te faci bine. Dumnezeu iti intinde o mana, trebuie insa sa te lupti sa te agati de ea si sa ramai agatat in furtuna. Nu mai am loc sa scriu mmult

Am ciuntit si inghesuit citatul, am maltratat limba romana, si ttot n-am reusit sa scriu tot ce voiam :). Mai voiam sa zic ca e ok ce a zis dr, in sensul ca sa nu te agiti si sa-ti faci griji si probleme inutile pt toata lumea, si sa fii egoist in ce priveste integritatea ta fizica si psihica si spirituala (bine, nu cum au facut altii de-ai nostri, sa considere ca bolnavi fiind au numai drepturi si nici o obligatie si sa traga pe ai lor :), insa probabil cei care fac asta cred ca li se cuvine oricum, si cand nu sunt bolnavi :)). Scuze de paranteza. Multa sanatate si pace sufleteasca sa-ti dea Dumnezeu, si ai grija de tine! Doamne ajuta!

Prietene,fa-ne si noua hatarul si protejaza-te mai mult caci esti ultima noastra speranta pe topicul despre icoane :)

Lasand gluma la o parte,te rugam insistent sa nu-ti mai soliciti inima intr-atat pt ca nu-i de gluma cu emotiile si stressul!
Un parinte m-a sfatuit odata ca decat sa ma doboare emotiile si grijile pt altii,mai bine sa ma tin tare si puternica si prin atitudinea asta voi reusi mai mult in ce-mi propun sa-i ajut decat daca as fi doborata la propriu,fizic de atata durere!
Probabil ca stia si dansul efectul emotiilor negative asupra anumitelor organe!

Domnul sa te tina sanatos pana la adanci batraneti sa impartasesti si altora din ce cunosti!
Numai bine iar Arhanghelul Mihail sa-ti stea de veghe la picioare(nu la capatai).

Sa-mi fie cu iertare, e si o vorba in popor despre cel care moare de grija altora :) (nu eu am zis-o, ci intelepciunea populara, aia buna, nu asta de-acum, moderna, decazuta). Sunt curioasa daca problemele au avut o cauza fizica (artere calcificate, arterioscleroza) sau una functionala (exces de adrenalina -de la emotii, socuri, oboseala, etc, nu de la bungi-jumping :))

Poporul o zice și p'aia cu "dacă dai, n-ai" dar nu înseamnă că-i și corectă dpdv duhovnicesc.

Sanatate Mihail! Dumnezeu sa te ajute sa iti revii cat mai curand!

Dragii mei, o să vă cer în primul rând iertare pentru că nu am posibilitatea acum să scriu răspunsuri personale, deşi sunt conştient că intervenţiile voastre ar merita cu prisosinţă asemenea răspunsuri.

Aduc doxologie din toată fiinţa mea Domnului, nu doar pentru că am supravieţuit fizic situaţiei limită de joia trecută, ci mai ales datorită faptului că, în mila Lui nesfârşită, mi-a arătat cu această ocazie, pe care ezit acum să o caracterizez ca nefericită, zorii unei altfel de vieţi. În mod paradoxal, este exact ceea ce mi-am dorit, este acea modificare substanţială a fiinţei, despre care până acum am vorbit mai mult decât am experimentat. Din această cauză, şi nu numai, am numit această experienţă şoc metanoetic.
Desigur, sunt conştient că abia acum începe greul şi adevărata luptă, fiindcă dracii nu sunt sub nicio formă de acord cu asemenea salturi de nivel ontologic. Mai ştiu că am de echilibrat teoria cu practica, de înlăturat multe frâne ale învierii numite patimi, pe scurt, am treabă multă cu mine însumi.

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune. Mi-a spus ceva de care ar trebui să ţinem cont cu toţii. Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

Vouă, tuturor, mulţumiri şi metanie de recunoştinţă de la cel care a primit atâta iubire de la voi!

Mihai

Mi-au dat lacrimile citind tot ce este postat aici! Sa dea Dumnezeu sa reusim sa iubim asa cum vrea El!