Nu, le-am aru cat pt ca m-am simtit vinovata, si totodata nedemna,'nevrednica sa ma mai aproprii de biserica si de Dumnezeu. Ispita de-a dreapta cum se zice.

Cea mai mare temere a mea vizavi de relatiacu el nu e sa ma paraseasca, ci sa nu ma sileasca cumva, sa ma santajeze, sa ma despart de Dumnezeu si de biserica, mai ales. ( el crede ca Dzeu nu are nici o legatura cu biserica, mai ales cu a noastra, etc, nu dezvolt acum erezia lui personala, care seamana oarecum cu a unui eretic celebru, cel care zicea ca orict am fi de pacatosi Dumnezeu ne va ierta neconditiona pe toti, deci in concluzie nu crede nici macar ca ce scrie in sf Evanghelie ar fi cu adevarat cuvintele lui Hristos, si nici ca El ecu adevarat fiul lui Dumnezeu). In fine, sper pt binele lui sa ma insel si /sau sa nu creada asta sau sa-si dea seama ca se insala el.

Probabil asa si-ar justifica si Iuda gestul final.

Si obtii mai mult? Adica ai un procent stabilit din vanzari?

Pai n-a reusit deja sa faca asta cand te-a obligat sa faci avort?
Nu te obliga, intr-un fel, sa faci asta, cand te obliga si accepti concubinajul?

Corect! Intr-adevar!

Asta a fost acum 7 ani. Nu am realizat atunci gravitatea faptei si consecintele ( si am sperat ca in timp le voi ispasi). Se pare ca el nici acum i nca. Logica lui e daca ai facut-o odata de ce sa n-o mai faci?

Nu am un procent stabilit din vanzari, dar sefa mea e o buna econoama si stie exact cat isi permit sa imi dea. In alte parti e mare tzeapa cu procentul. Adica, ti se promite, dar conditionat de anumite targeturi, tu iti faci niste calcule, si apoi constati ca nu se potrivesc si iei fix praful de pe toba:-) . Nu stiu cat de legal acst mod de plata, de aceea nu prea am vazut reglementat in nici un contract treaba asta. Asa ca ramane la libera intelegere ( adica daca nu ti s da, n-ai cui sa te plangi:-)dc nu e prevazut in nici un contract; chiar daca si tu ai muncit mai multe ore decat scria in contract, "spaga"ta, cum poti dovedi???). E cam ca in concubinaj, aceeasi promiscuitate:-) .

Io de aici trag concluzia ca te chinui cu el tocmai ca sa-ti ispsesti pedeapsa... Sper sa gresesc.
Logica lui e tampita, imi cer scuze de limbaj; daca asta e logica lui si nu se potriveste cu ta, atunci de ce, Doamne, iarta-ma, te mai complici cu el?
Cu chestia asta ca, "cum zice el e bine si asa trebuie sa faci" o sa ajungi rau de tot, pentru ca tu, practic, degeaba te opui la mofturile lui, ca, atata timp cat esti cu el, esti obligata sa faci cum zice el.

Daca, Doamne fereste, ramai insarcinata (se poate si cu pastile uneori) si te pune sa faci avort, ce faci, avortezi? pentru ca asa ti-a zis el sau iti vezi de viata ta cu copilul?
Stiu femei care au fost parasite din motivul asta au care au parasit ele la ranul lor pe niste nemernici care le-a impus avortul; pentru ele, tot respectul; si de bine, de rau, muritoare de foame nu sunt, ca au stiut unde sa ceara ajutorul si au invatat pe parcurs ce si cum...
Mi-e groaza numai cand ma gandesc la astfel de barbati si la femeile care avorteaza.
Oi fi io semi atee, dar cu avortul nu sunt de acord si n-o sa fiu niciodata, indiferent de conditii.

Din pacate logicamultora ca nu e pacat sa avortezi atunci cand nu-i poti oferi copilulului un trai decent. Si nici atunci cand mai ai deja unul sau mai multi copii si le-ai afecfa si lor bunastarea. Eu insa se pare am dezvoltat o psihoza legata de avort, si ma tem ca e intrinseca, dupa cum o simt, nu e in fluentata de biserica sau de religie. Adica nu pare a fi o chestie de care cineva m-ar putea convinge in cele din urma ca e bine s-o fac, ca e ok. Si eu sa fiu impacata cu ea. E o chestie car te face sa te simti exact ca Iuda, atata doarca nu esti mort de-a binelea ci un fel de zombi. Ma rog, poate doar pe mine, altii/ele n-au absolut nici o treaba, nici o mustrare.

Pe de alta parte, cel putin o data m-am gandit ca poate daca traiam bine cu barbatu, cu sau fara acte/cununie, poate nu mi-as mai fi adus aminte de Dumnezeu...