Of, of, mai, mai Oaie...

1. Adica? Mi-ai raspuns la nu stiu care intrebare cu o nelamurire si mai mare?
Despre care arma vorbesti si in ce context.

2. De ce m-am nascut? Eu nu pot sa stiu. Numai Dumnezeu stie si parintii mei.

3. Da, te protejeaza, dar nu le inlatura. Adica depinde. Poate daca vreun preot bun, cu har iti face o slujba desoebita.

4. La spovedanie nu esti singurul implicat. Trebuie sa te ajute si preotul.

5. Sa te fereasca Dumnezeu sa-ti pierzi un copil, sau pe cineva foarte drag.
Sunt oameni care sunt foarte traumatizati de astfel de pierderi nu mai judeca si simt ca noi ce obisnuiti. Pentru ei pierderea aia este ceva de neexplicat si de neinteles. Poti sa-ti pierzi si mintile.
Ba da, uite ca se poate darama in anumite situatii. Nu mai stii.
Pentru el exista numai faptul ca i-a luat fiica. Punct.
Unii sunt mai tari si nu ajung asa traumatizati. Sau se manifesta altfel.

6. Sunt oameni care asa gandesc. Fiecare aom are sensibilitatile lor. Trebuie sa stii sa lucrezi cu ei. Daca stii poti sa-i castigi si sa faci ceva deosebit cu ei. Daca nu stii poti sa-i pierzi si sa faci mult rau.
E valabil pentru preoti, pentru duhovnici, pentru profesori de religie, manuale etc.

7.Oh, oaie.
Parintele Galeriu iti simtea durerea si ce ai nevoie.
Se ruga cu tine personal, cu fiecare om in parte, profund. Dupa slujba.
Puteai vorbi cu el. Te sfatuia. Te ajuta si la propriu, cu ce putea.
Nu dadea cu bata nici la propriu, nici la figurat, nici cu vorba.
Cam asa vad eu credinta, asa cum era si o facea El.

Spovadania + Impartasania.Cine este mai tare Hristos ? Cine ?
Ca sa te mantuiesti.Ori mantuirea nu se poate face in purpura si vison.
Fierul sa caleste in foc.

Good, pentru nici nu trebuie.Daca le inlatura, crucea ta unde mai este?
Tu ce mai cari pentru mantuire ?

Sa ce ? Sa te traga de limba ?
Am pierdut pe cineva drag.Stiu cum este sa pierzi pe cineva drag.
In martie, anul asta mi s-a intamplat.Dar n-am dat vina pe Dumnezeu.
N-am cartit.Mi l-am facut pe Domnul aliat, nu dusman.Si m-a ajutat.
Mi-a dat linistea si pacea Lui.
Poti.Dar daca alergi la Dumnezeu, nu-ti mai pierzi mintile.Vine Hristos si
ia el din nou durerea ta si-o poarta El, pentru tine.Iar tie iti raman resturi
din aceea durere.Ehe durere in sine este o mare taina.

Dar Dumnezeu intelege si nu-i pune la socoteala cuvintele spuse la durere.

Sensibilitati, oh da, sigur.Dar de aici si pana la partidul babelor bocitoare
e mare diferenta.Pai ce, toata ziua cu batista si mucii la nas, asta este
crestinul ?
Cand e vreme de plans se plange, cand e vreme de bucurie se bucura.

Asta tine de pedagogie.Fiecare cu ale sale.
Mie personal, imi place metoda spartana.Advarul in fata, barbateste.
Exemplu:
"Dragul tatii ai avut in neamul tau un cretin care a facut tot cei mai rau in viata
si nu si-a spovedit pacatele si nici parere de rau a avut,
si acum la tine s-au spart toate in cap.Asta e. Nu exista garantia fericirii in
aceasta viata, insa daca alergi la Hristos exista garantia mantuirii.Alearga si
tu in directia de unde ai garantii.Hai la spovedanie si la impartasanie ca sunt
multe de facut".
Si gata.Nu ne mai ascundem dupa cires.

Offf, am tot citit mesajele voastre si m-am ingrozit. Daca as fi stiut eu inainte sa am copii ca pt binele lor trebuie sa ne spovedim .... Acum imi dau seama ca poate nici parintii nostri nu au facut-o ....

DA ,de acord cu tine!
Totul spartan,fara ocolisuri.

Ce mi s-a intamplat mie in ultimul an si jumatate, ma refer aici la partea rea, nu o doresc nici dusmanilor.

Eu nu m-am gandit inainte de casatorie ca nu ma casatoresc cu el pt ca nu are casa lui sau niste bani pusi deoparte.

Am fost impreuna 5 luni, dupa care am ramas insarcinata, cu gemeni. Am facut nunta, am nascut si la doua luni dupa au inceput necazurile: sotul meu a fost arestat. Sa te trezesti la aproape 30 de ani cu doi copii de doua luni, cu sotul arestat si sa mai afli si ca era plin de datorii pe la banci si CAR-uri, nu e chiar usor .... Stam in apartamentul de 38 mp, cumparat de mine, inainte de casatorie, cu rata la banca. A trebuit sa caut avo at, sa-i mai achit din datorii ... Si lui acum i-au dat vreo 7 ani de inchisoare.

Cunoscandu-mi socrii, tind sa cred ca au avut multe pacate la viata lor, pt care acum trag ambii lor copii.

Nu imi consider sotul o povara, desi pt multi asa pare. Sunt alaturi de el si ma rog zilnic sa vina cat mai repede inapoi acasa la noi.

I-a dat puscarie ca nu si-a putut plati ratele ?

Nu stiam de ce in State,tinerii care au de gand sa se casatoreasca ,pe langa analizele medicale pe care le fac ambii sa se incredinteze ca nu se casatoresc spre boala cu unul/una cu boli sexuale,mai faceau si un raport de credite.
Iar acel raport arata situatia ta personala,financiara.
Normal ca daca ii cereai asta barbatului cu care te intalneai inainte de casatorie,puteai sa excluzi partea asta nasoala din viata ta.

Nu stau sa judec,dar cine te ajuta acum cu 2 copii mici?Ca nici la serviciu nu poti merge daca au cateva luni.
Acum cand ai mai mare nevoie de sotul tau,nu este langa tine pt ca are un viciu major.
Ori asa sa faci copii dar sa nu fii un parinte pt ei,cu sprijin si daruire,mai bine fara...

Nu, a avut ceva probleme la serviciu si pt asta l-au arestat. A fost omul nepotrivit la locul nepotrivit.

Oricum, sunt sigura ca toate astea ni se trag din greselile nostre si ale stramosilor. In familia mea, toti verisorii (10 la numar), au avut probleme in casnicie. Fie au divortat (5), fie nu au putut avea copii (3), deci eram sigura ca eu, cea mai mica dintre ei, singura ramasa necasatorita acum 3 ani , urma sa am necazuri. Si iata, mi s-a dovedit presentimentul meu.

"""Nu stau sa judec,dar cine te ajuta acum cu 2 copii mici?Ca nici la serviciu nu poti merge daca au cateva luni.
Acum cand ai mai mare nevoie de sotul tau,nu este langa tine pt ca are un viciu major.
Ori asa sa faci copii dar sa nu fii un parinte pt ei,cu sprijin si daruire,mai bine fara..""""

Acum copiii au 1 an si 7 luni si i-am dus in weekend la parintii mei in provincie; eu locuiesc in Bucuresti.

Dupa ce s-a intamplat cu sotul meu, cand aveau baietii doua luni, a venit mama (pensionara) sa stea cu noi. Dupa 3 luni, sotul meu a fost arestat la domiciliu si a stat cu noi. Eu ieseam cu copiii afara, eu faceam cumparaturi ... Mama s-a dus inapoi la tata, acsa la ea.

In august anul trecut, cand copiii aveau 11 luni m-am intors la serviciu, seara veneam intr-un suflet acasa, sa scot copiii afara. In noimebrie, chiar de ziua lui, sotul meu a primit condamnarea definitiva, 7 ani, din care speram sa faca mult mai putin. Atunci a venit mama din nou la noi. Iar saptamana trecuta i-am dus la parintii mei, pt ca e si pacat sa nu stea afara, in curte, mamei deja ii era tare greu in apartament. Ii voi da acolo la cresa la toamna, pt un an, apoi, cand vor implinii 3 ani, vreau sa-i iau acsa si sa-i dau aici la gradinita. Sper sa ma pot descurca singura cu ei. Acum erau prea mici ca sa stau doar eu cu ei, sa-i duc aici la cresa ...

Vedem ce ne rezerva viitorul.

Sotul meu mai are un copil de 14 ani, dintr-o relatie anterioara care sta cu mama lui, in alta tara.

Ce ironie: pe acela l-a crescut pana la 6 ani cand a plecat din tara, iar cu ai mei nu poate sta in primii ani ...

Am stiut de la inceput de existenta celuilalt, chiar au venit in tara cand eram eu inca insarcinata, mai vorbim pe net, le-au trimis niste hainute celor mici. Nu am nimic de impartit nici cu copilul, nici cu mama lui, Doamne Fereste.

Imi pare rau !
Nici nu mai luati in considerare comentariul meu de mai sus,am crezut initial ca sotul dvs a fost arestat in urma creditelor neplatite.
Cu Dumnezeu inainte,ce sa faceti ???