1. Cred ca acesta ar trebui sa fie ultimul argument pentru o convertire. Daca cineva intalneste niste indieni minunati nu ar trebui sa se converteasca la hinduism doar pentru asta, ci sa si caute adevarul. Chiar daca inaintasii lor au murit pentur credinta lor, cand au fost obligati de musulmani sa se converteasca. Alegerea ar trebui sa fie in primul rand bazata pe ratiune (cautarea adevaratei credinte si analizarea dovezilor) si mai putin pe un impuls pietist de moment.
2. Din nefericire "pescuitul" asta aduce a prozelitism catolic, desigur, probabil a fost insotit si de indemnul sa faceti cum va indeamna constiinta/inima, nu un prozelitism agresiv.
3. Cum stim si la Schisma, catolicii au ales sa-l urmeze pe Papa, restul patriarhatelor pe Hristos. Se poate spune ca si acei episcopi au ales mai mult sa moara pentru vicar, din ceea ce ati explicat.

Da ma, nu am scoala tampeli care sa inghita orice aberatie pe post de produs intelept al unei inteligente superioare.
Recunosc, vinovat.

Ti-au mai scris si altii inaintea mea, doi mai exact, in diverse forme, aceeasi idee.

Nu e vina niciunuia dintre noi daca tu n-ai fost capabil sa pricepi unde dai cu bata in balta pretinzand ca stropii sunt opera de arta.

Da ma, cand cineva nu e de acord cu aberatiile tale vandute pe post de cea ma pura ortodoxie, trebuie sa fie protestanti, alfel nu e nici o alta explicatie, tu din start fiind micul Papa infailibil deci posibilitatea de a gresi e total exclusa. :24:

Pai trebuie sa-ti aduc aminte ca omul a intrebat ceva:

iar tu i-ai dat initial raspuns STUPID

Si dupa ce ti s-a atras atentia ca ai calcat in strachini, ai dat-o la intors, facandu-o si mai lata, precizand ca "argumentul este doar pentru ortodocsi".

Pai nene, aia de care vorbeste Wryetui clar nu sunt ortodocsi, aia sunt ATEI, cum le demonstrezi tu ca esti ala adevarat cu minuni adevarate, dintre sute de religii, facand trimitere pentru autenticitatea miracolelor ortodoxe, la dogma ortodoxa care EVIDENT nu este si a lor?

Wryetui n-a intrebat de miracole in dreptul lui ci ca raspuns la "argumentul" tau in care ai aruncat cu miracolele ca si cu grauntzele la gaini.

Pricepusi acuma de ce esti CUMPLIT de penibil?

Iar asa zisa lista a ta de argumente impotriva minunilor romano-catolice e la fel de plina de penibil, ca in afara de bilocatie si stigmate impotriva carora ai adus un argument singular si stupid, restul e varza, sunt aspecte care chiar tu ai recunoscut ca se regasesc si in ortodoxie.

Eu nu sustin ca ar fi adevarate - ca sunt sigur ca tare mult ti-ar mai place sa crezi asta, cum crezi si alte lucruri stupide, dar nu m-as avanta ca eroul sa argumentez ca sunt false daca as avea sacul (unii pot citi capul) asa gol ca tine.

Catalin, ai zis ca in Ortodoxie avem treaba cu cercetarea duhurilor sa vedem daca sunt de la Dumnezeu sau nu. Corect, dar, de ce nu ar fi minunile cu Maica Domnului romano-catolice corecte? Pana la urma fac oamenii sa creada mai mult in Hristos si in Dumnezeu...

Argumentarea cu "religia mea e corecta pentru ca religia mea spune ca e corecta" nu prea merge cu ateii...

Omul care este dornic de mantuire va cauta calea spre mantuire pana o va gasi. Exista multi oameni dornici de mantuire care au venit la ortodoxie de la alte religii mult maai permisive. Cand omul face un pas spre Dumnezeu, face si Dumnezeu zece spre el si-i trimite oamenii de care are nevoie spre a-l povatui. Dar, daca omul nu cauta mantuirea, ce sa-i mai trimita si de ce?

Cine cauta mantuirea e suficient sa vada o singura data lumina Sfintei Invieri, minune care se petrece doar la rugaciunile ortodocsilor. Sigur, ca, daca suntem ortodocsi, avem o mare responsabilitate fata de credinta noastra. Treaba noastra nu e sa ne batem cu pumnii in piept, ci sa traim ortodoxia asa cum ne-au fost lasata: cu posturi intregi (neciuntite), cu rugaciuni si cu respectarea poruncilor evanghelice.

O credinta in care mandria este la loc de cinste nu poate fi pe placul lui Dumnezeu. Dupa roadele ei cunoastem daca o credinta este adevarata sau nu. Sa urmarim ce fel de valori promoveaza. Daca Iisus a venit in lume bland si smerit, e clar ca smerenia ii este placuta lui Dumnezeu. Un crestin ortodox care se roaga curat are acces la fericirea vesnica si se poate convinge inca din aceasta viata ca aceasta fericire exista.

Sa citim despre experienta lui Motovilov traita prin rugaciunile Sfantului Serafim de Sarov. In zilele noastre, exista Vietile Sfintilor, carti care ii ajuta pe cei care vor sa fie ajutati. Ortodoxia seduce, asadar, prin profunzimea si delicatetea ei. Mantuirea, fiind, o comoara de mare pret, nu se arunca pe toate drumurile pentru a fi calcata in picioare. Ortodoxia exte chmata sa vindece sufletele si trupurile ale tuturor celor ce cauta vindecare.

Care medic alearga prin lume sa-i caute pe toti bolnavii ca sa-i vindece? Nici ortodoxia nu mantuieste pe nimeni cu forta. Nici pe cei din gradina ei, nici pe cei dinafara.

Cum pot sa-l conving pe un om care uraste apa, de exemplu, sa vina la cursuri de inot?

Pronia, mila lui Dumnezeu. Păstorul şi oile Sale.
 

Ce să-i mai trimită?
Har!
De ce?
Ca să caute mântuirea!
Pentru că Păstorul are grijă de oaia rătăcită, care nu ştie să îşi poarte singură de grijă. Dacă ştia, nu mai era nevoie de Păstor.

Noi nu ştiam să ne rugăm. Noi nu ştiam să trăim. Ştiam doar să murim.
Totul a venit de la Tatăl prin Fiul. Şi rugăciunea şi viaţa.

Nu noi L-am căutat şi ales pe Hristos, ci El ne-a ales pe noi.
Nu noi ne rugăm Domnului, ci El ne face pe noi capabili de rugăciune.
Nu omul, ci Dumnezeu e Începutul şi Sfârşitul. "Ale Tale dintru ale Tale..." şi "Slavă lui Dumnezeu pentru toate".

Totul vine de la El, de la Părintele nostru. Chiar şi atunci când avem impresia că noi am făcut ceva cât de mic.
În realitate, nu putem face nimic, nici măcar să Îl căutăm.

Împreună lucrarea (sinergia) de care facem caz în Biserică este şi aceasta tot un dar al Domnului.
El începe să pulseze în noi, de-l bineprimim, doar după ce a venit de Sus.
Şi vine mereu, slavă Domnului!

Nimeni nu poate face sa creada pe nimeni ,pentru ca nu exista har .
Doar harul poate convinge caci este plin de blandete si ingtelepciune .
Nici macar apostolii nu au cuvantat catre multime,pana ce nu au avut har.
Asa ca nu te inhama la o treaba prea mare, ci cunoaste-ti masura !
E bine sa fii cat mai natural si rational daca tot nu vorbesti prin har.
Iar daca deja ai harul lui Hristos ,atunci nu mai ai nevoie sa intrebi cum sa dovedesti ca ,credinta in Hrisots e singura adevarata ,caci harul insusi ti-o va spune
Deci pana la a curata pe altii,si in acelasi timp cu acest proces , curata-te mai intai pe tine .Care este calea? Smerenia . Caci impotriva omului smerit ,nimeni nu ridica sabia .
In ce ar consta smerenia ? Sa recunosti ca nici tu nu esti credincios,pentru ca astfel vei ajunge ca si ei si ii vei intelege. Cine crede despre sine ca este credincios,deja e pe un drum gresit, caci nu stie ce inseamna acel lucru .
A fi credincios cu adevarat , a aduce roada ,numai prin har este posibil

Medicul Iisus Hristos. Şi cei pe care i-a trimis el, creştinii, şi în special episcopii.

"Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh." - Cuvântul Domnului.

https://www.youtube.com/watch?v=ZS3thuSHUYg

Bine, asta este pentru tine, in ceea ce-i priveste pe ei, cel mai bine este sa nu-ti irosesti timpul si sa te ocupi cu altceva pentru ca in general ateii sunt grei de cap. :71:

Ba, să mă ierţi frate, dar cred că adevărul e tocmai invers: ateii sunt uşurei de cap. Sunt foarte isteţi, rapizi în a scorni cele mai savante contraargumente la orice firimitură de adevăr. Necazul celui captiv în întuneric şi dispus să îşi petreacă întreaga viaţă aşa (întrucât deocamdată are mulţime de avantaje indiscutabile din vieţuirea în temniţă), este că se plimbă cu mare uşurinţă la suprafaţa lucrurilor, patinează artistic pe gheaţa bine întreţinută a facilului de orice gen.
Ateul din om, ateul de pretutindeni (implicit din mine însumi, pe ăsta îl cunosc destul de bine) este un sistem de procesare deosebit de complex şi de încântat de complexitatea şi eficienţa sa infantilă. El nu are nevoie de altceva decât de noi prilejuri ca să se afirme, fără a bănui o clipă că e pe partea cealaltă a lucrurilor, răsturnat în toate.

Aşadar ateii nu sunt incapabili de a pricepe cele ale vieţii de credinţă, ci dimpotrivă, pricep foarte uşor însă
nu primesc. Ar trebui să renunţe la jucăria lor preferată: mintea slobodă, rătăcită, petrecăreaţă. Şi ce copil renunţă de bună voie la o jucărie care îi aduce atâtea şi atâtea plăceri amuzante?

Doar când mintea omului e priponită cu lestul greu al inimii, doar când suferinţa dăruită de har alipeşte zburdalnicul joc de talazurile adâncurilor, doar atunci mintea începe să lepede zâmbetul tâmp şi masca beţivelor apucături (că toate sunt beţie şi curvie la omul necredincios) şi să întrezărească o cu totul altă abordare şi o altă ordine a lucrurilor, privind prin cardio-lentila fiinţării. Ori prin vitraliile propriei nimicnicii.

Oaia minţii trebuie păstorită mai blând sau mai aspru (ciobanii au şi câini, au şi bâtă) înspre ţarcul inimii. Însă până ajunge acolo, oiţa atee zburdă şi behăie nestingherită, ţopăind adeseori ca o capră ori, când fierbinţeala beţiei şi curviei a ajuns la cote înalte, făcînd pe însuşi ţapul.

Ateul, aşadar, nu e greu de cap. E uşor ca un balon fără nacelă care pluteşte vesel şi făr de griji prin tării, purtat de vânturi calde ori mai reci hai-hui peste mări şi ţări. Dar ştim de la Jules Verne că, pentru a nu fi înghiţiţi de mare, navigatorii vor trebui în cele din urmă să se lepede de orice greutate, de orice lest rămas între timp fără folos, chiar de orice bănuţ pitit prin buzunare.
Şi ce va da omul, atunci, în bezna furtunii şi în buza colţilor de rechini ori a stâncilor, ca să îşi salveze sufletul?
Răspunsul e scris în toate cărţile bune. Adică în sufletul celor care au supravieţuit, (ca) prin minune.

Tocmai ca de istetime nu-i banui. Un ateu istet nu ar ramane ateu in urma unui asemenea argument, chiar daca nu i se ofera un raspuns satisfacator, ci ar fi un agnostic care spune ca este posibil ca Dumnezeu sa existe dar nu stiu daca exista o cale prin care sa-l pot cunoaste.

O varianta a acestui argument este asa : Toti suntem atei. Eu doar merg cu un zeu mai departe. ( cred ca Dawkins a spus asta ). Ceea ce e o prostie pentru ca ateismul inseamna rejectarea ideii de divinitate, nu rejectarea anumitor idei despre divinitate. Oricine crede in orice zeu nu este ateu.