Niciodată nu vei ști ce-i în capul unui animal. E de ajuns un moment de iritare și animalul îți poate ataca și desfigura copilul. Dacă nu mă crezi, internetul e plin de dovezi cu animale care și-au atacat stăpînii după foarte mulți ani de conviețuire armonioasă.

Mă îngrozesc cînd văd vecini care ies la plimbare cu dulăi cît vițelul, locuind împreună într-un apartament la bloc. Dar fiecare e responsabil pentru familia sa.

Mai ales ca un copil nu stie care sunt limitele, chiar daca ii explici sa nu faca cutare sau cutare.
Copiii au un talent special de a calca in strachini si daca supara animalul, ei bine..animalul tot animal este.

Eu am vazut o scena in care un copil a incercat sa ia o pisca in brate, dar fiind mic si stangaci, cred ca a strans-o mai tare si si-a luat o gheara peste nas.
Putea sa si-o ia in ochi.

Ia uite dom'le, am ajuns să discriminăm animalele.

Am gasit o solutie...dialectica. Conform cererii doamnei Max, nu dau sa manance pisicii in casa si evit sa o primesc in casa. Asta nu ma impiedica sa-i pun sa manance in curte. Numai ca... s-a aflat. In lumea pisiceasca. In ultimele zile, pisica doamnei Max, care e gri-petrol (pisica, vreau sa spun) vine insotita de o pisica neagra. Asta, nu stiu a cui e si daca e a cuiva. Apartine bunului Dumnezeu. In fine, intr-o zi, cand astea doua pisici erau la masa, am vazut in castanul din curte un motan care se uita fix la ele, cu coada balanta. Poate ca venea si pana acuma, dar acuma, castanul pierzandu-si podoaba de frunze, a devenit vizibil. In fine, s-a intamplat numai o data si, deocamdata, nu a mai revenit.

Sa fie o pedeapsa pentru faptul ca toata viata am luat in ras babele care hranesc multe pisici ? Lucrurile par sa evolueze incat sa fiu intr-o situatie asemenea lor...

Deviance! Let's report to Brussels! By definition, discrimination is against all UE laws & policy!
:)))))))))))))))))))))))))))

Eu si a mea hranim, la cot cu cateva babute si chiar si o bunaciune locala, pisicile blocului nostru si nu numai.

Si asta sper sa se intample :) e in planul nostru. Daca se va putea materializa, deja depinde si e voia Domnului.

Momentele de iritare nu se nasc din senin. Crede-ma ca un caine e ca si un copil, iar daca il ai de pui si il cresti de foarte mic, te cam prinzi din mers cum merg treburile. Sunt rase de caini care sunt mai predispusi la boli psihice (da, si cainii au asa ceva) decat alte rase. Dar asta nu inseamna ca sigur cainele tau/meu va ataca sau altele asemenea.
Oare stii ce-i in capul unui om? Ma egraba stii ce-i in capul unui aimal decat in capul unui om, dar asta e alta poveste. Comportamentul aimalelor depinde extrem de mult de comportamentul, personalitatea si ducatia stapanilor. Daca iti bati animalul, poti fi sigur ca, la un moment dat vei fi atacat sau cineva va fii atacat.
Al nostru nu e, si nu va fii chiar cat vitelul, dar e, in primul rand o rasa inteligenta si iubitoare de copii si in al doilea rand, cainele primeste si el o educatie, nu e lasat de capul lui sa faca ce il taie capul. Desi, sincer, cainele ne seamana in multe privinte; probabil a imprumutat/preluat lucruri din personalitatea noastra...
In fine, ma opresc aici cu discutia despre animale, deoarece, e clar ca parerile sunt oricum impartite si asa vor fi. Oricum nu ne vom convinge unii pe altii de nimic si ramanem tot cu conceptiile personale.

Eu cu pisica mea mai mereu ne "ciondanim", o intarat, o enervez, ea ma musca, ma zgârie, sunt jocurile noastre. Însă in ochi sau la nivelul fetei NICIODATA nu m-a atacat! S˜i de mii de ori când începea sa mârâie eu îmi loveam nasul de al ei, ne jucam etc. Mereu ghearele sau colt›ii le infigea în mâini, in picioare, dar niciodata la nivelul capului! Eu consider pisicile niste animale extrem de inteligente, cum am relatat si intr-un post anterior!

Cati ani ai ?

Pai voi sunteti haita lui.S-a integrat in "haita".