Și cu felia unsă și cu slănina-n pod, nu așa, Florinache?
Nu merge puișor, nu merge.

Acum daca facem figuri de stil nu-i nici o suparare, dar haideti sa discutam la modul practic, concret!

Cred ca si dumneavoastra stiti cat de greu este in ziua de azi sa te descurci cu cheltuielile casei si cu asigurarea celor necesare unui trai decent!

Și cu ținutul unui copil în facultate și altul la liceu.
Și ce?

Bun - deci tot doi copii, cum am spus si eu!

Of, Doamne!
Florin, problema e că așa cum privești tu lucrurile, Domnul nici nu mai intră în viața ta. Dacă ar fi gândit așa bunicii și străbunicii noștri, cred că nu am mai fi ajuns să trăim azi. Crezi că pe vremea lor era mai ușor? Ei au trecut prin foamete, războaie... Noi avem confort, problema e că ne-am obișnuit cu el și nu-i mai dăm drumul, parcă n-am supraviețui altfel.

Cum să-și crească acei soți cu venituri mici copiii? Prin mila Domnului! Știu caz concret de familie care a primit în dar! un apartament. Aveau 4 copii (acum au 5), dar strigă la Maica Domnului zi de zi - nu pentru apartament, ci pentru tot ajutorul! Și asta e una dintre minunile care știu că s-a întâmplat cu ei (și sigur sunt mult mai multe, că doar trăiesc cu Dumnezeu!)

Pe copii îi faci pentru că ți-i dăruiește Dumnezeu. Și nu-i faci ca să aibă acces la educație, asistență medicală etc, ci îi faci ca să se mântuiască (adică să îi formezi ca oameni credincioși, nu care să pună pe primul loc pe Dumnezeu). Educația vine mai pe urmă, e un mijloc, nu un scop. Și ajută Domnul, nicio grijă!

Legat de post - repet, cazurile punctuale se discută la duhovnic, nu facem noi normă aici - dacă are muncă fizică grea dăm dezlegare. Ce înseamnă greu? Ce e pentru cineva greu, pentru altcineva e foarte greu etc. Dar ideea de bază e că nu doar cu pâine se hrănește omul... dar, vezi, trebuie să ne schimbăm viziunea, să visăm un pic mai sus decât cele pământești.

Legat de relaxare - știi că se zice să ne rugăm totdeauna, neîncetat, de fapt să avem în noi duhul rugăciunii. Și atunci, dacă asta e important pentru noi, ajungem, la un moment dat, să mai selectăm din activitățile de "timp liber" (sună foarte artificial pentru un creștin chiar și ideea de timp liber, că noi trebuie să avem o continuitate în tot ce facem, duhovnicește vorbind) sau să le facem cu un alt gând, nu așa - am făcut ce a trebuit - biserică, curățenie în casă, acum pot să mă relaxeeeez. Înțelegi, Florin, că eu vorbesc de schimbare de atitudine, nu contează foarte mult CE faci? (nu spun că nu avem nevoie de pauză de la muncă, dar e important să nu pierdem reperul permanent - gândul la Hristos și la viața cu El)

E rau ca umanitatea isi face viata mai usoara decat a stramosilor nostri?

Ok, o familie cu copii numerosi care a avut o sansa. Dar cate alte familii sunt, doar in Romania, unde se ajunge la interventia protectiei copilului din lipsa de conditii decente macar?

In lumea de azi, educatia este de aur. Nu doar ca este un mijloc, este o prioritate.

Nu, normal că nu, depinde doar preţul pe care eşti dispus să-l plăteşti.
Eu nu cred că există vreo familie care trăieşte cu faţa spre Dumnezeu care să fie în situaţia expusă de tine.
Nu educaţia dragul meu, nu educaţia. Ci dragostea, credinţa şi nădejdea.

N-am zis ca este singura prioritate. Dar nu trebuie luata ca un lucru secundar.

În fața scopului mântuirii, toate celelalte devin secundare și, repet, doar mijloace.

Pt. Mihailc, Allexa si eventual si Ovidiu

Vorbim aici despre bigotism, deci de depasirea unor limite.
Eu as vrea sa pun din nou aceeasi intrebare pe care am mai pus-o si nimeni nu are curajul sa raspunda la ea:

Sunteti casatoriti? Aveti copii? Aveti serviciu?
Cate ore din zi petreceti in biserica si respectiv acasa in rugaciune?
Cate zile pe an postiti?

Raspunsurile la aceste intrebari ne-ar ajuta sa definim bigotismul si mai ales sa-i invatam concret pe altii pe care tot ii criticam. Puterea exemplului si nu vorbe jignitoare.

Anumite lucruri nu trebuie uitate ci respectate.
Preotul nostru ne spune mereu acest lucru si ne cere sa respectam sanatatea noastra, casnicia, serviciul si pe semenii nostri.

Daca Florinv s-a referit la limita normalului eu vin si va intreb altceva:

1. La cate slujbe in saptamana trebuie sa participam? Caci in afara de duminica mai sunt si alte slujbe in biserica!
2. Cate ore trebuie sa stam in biserica? La noi se sta de exemplu si 6-7 ore. Plus mai este si drumul.
In afara de slujbe in biserica sunt multe de facut: parastase, rugaciuni, curat, impodobit brad/desfacut, slujbe speciale, spovedit, repetitii la strana etc.
3. La astea se mai adauga si timp de petrecut cu finii (tot de la Dumnezeu este) si rugaciuni acasa, citit carti ortodoxe si informat.
Nu mai vorbesc despre renuntari de ordin material care trebuie sa fie de comun acord, ca nu poti sa faci numai ce vrei tu intr-o familie.

Si da, bigotismul este definit in general de cei din afara. Noi poate nu ne dam seama. Dar cei din jurul nostru da.

De aia spun, veniti si spuneti concret aici cum faceti voi, daca la voi functioneaza mai bine.