Maria pai in religia ortodoxa se spune ca platim pacatele altora (ale rudelor pe care poate nici nu le cunoastem) si nu se crede in pre-existenta sufletului -am zis deja nu se pune problema in corp gen reinacrnare- si se mai considera ca sufletul nou e facut din energie a parintilor (pe care nu ii alegi tu) sau ceva in genul asta, oricum mi se pare total incorect sa platesti ce au facut altii sau sa te nasti cu anumite probleme sau in situatii f grele pe cand altii se nasc in conditii f bune. Eu in toate caut dreptatea si din cauza asta speram sa existe macar in catolicism o explicatie normala ca in alte religii (necrestine) nu am ce cauta. Daca nu am sa incerc sa gasesc macar la Protestanti....Eu stiam ca Sf Augustin sustinea ca existam inainte de a ne intrupa in corp fizic si in functie de cat de evoluati spiritual eram din alegera noastra, ducem o viata mai grea sau mai usoara pe pamant. Adica noi am fi internediari intre ingeri si demoni si in functie de apropierea spirituala a fiecaruia mai mult de inger sau mai mult de demon ni se da viata asta mai usoara sau mai grea.

sa intelegem, consuela, ca esti nemultumita de ortodoxie - fiind prea grea pentru tine - si esti in cautarea unei noi religii, mai usoara si mai "dreapta" pentru tine ?!

daca te deranjeaza asa tare ca poti plati pentru pacatele altora, de ce treci cu vederea ca poate si altii platesc pentru tine ?!....

si mai gandeste-te, consuela draga, ca de multe ori lucrurile nu sunt ce par a fi si ca nimic nu este intamplator pe lumea asta.

Mirela pe cuvantul meu daca pot sa iti inteleg logica ta.
Probabil ca tu gandesti cam asa: greseste X si platesc eu, dar nu-i nimic ca daca gresesc si eu plateste Y!
Pai atunci hai sa gresesc cat mai rau ca nu platesc eu, plateste Y!

"nimic nu este intamplator pe lumea asta."

stiu nu e nici o noutate, doar ca nu vad dreptatea in spatele succesiunilor astea!am zis eu ca lucrurile se succed intamplator?

Consuela draga,

Citeste te rog mai atent ce am scris ... am zis ca POTI plati pentru altii si ca POATE si altii platesc pentru tine. Incearca sa vezi lucrurile prin alta prisma : este un fel de ajutor pe care il dam altora si pe care altii ni-l dau noua.

Sau nu iti pasa de altii, decat sa iti fie tie bine ?!

Sa stii ca judecatile lui Dumnezeu sunt intotdeauna drepte, chiar daca unora nu li se par asa. Iar daca tu vrei sa te apropii de Dumnezeu prin logica, nu cred ca esti pe calea cea buna. Nu faci decat filozofie.

"POTI plati pentru altii si ca POATE si altii platesc pentru tine."
corect ar fi ca pacatele sa se plateasca individual.

Nu cautam decat dreptate, am zis-o de mai multe ori. Ma frapeaza faptul ca dreptatea e lasata de izbeliste ca si cand ar fi un fleac. Pt. mine e cel mai important lucru...asta o fi atitudinea crestin-ortodoxa?

Consuela,
Dispozitia aceasta a ta de a te certa cu Dumnezeu si cu Biserica nu este buna. Poate ca toti trecem prin perioade mai grele cand ne simtim nedreptatiti si nemangaiati. E greu! Dar solutia este tot Dumnezeu, rugaciunea, spovedania, sfatuirea cu duhovnicul si cu fratii intru Hristos. Si cand Dumnezeu ne cerceteaza din nou cu harul Sau, vom privi cele prin care am trecut ca pe niste incercari menite a ne curati. Si pana la urma ce sunt niste necazuri lumesti fata de fericirea vesnica? De care fericire fiecare dintre noi ne putem face partas, caci Dumnezeu nu cauta la fata omului si ne iubeste pe toti deopotriva. Depinde insa de noi sa ne deschidem lucrarii harului, sa avem o vointa buna si smerenie.

Cred ca aceasta stare de revolta care te stapaneste provine si din ignoranta si din faptul ca nu te afli impacata cu Dumnezeu (ai ceva pacate nepocaite! - te rog sa ma ierti ca ti-o spun, dar te tradezi prin aceasta atitudine vindicativa).

Mai inainte de a cauta la altii alinare, cerceteaza mai intai Biserica noastra ortodoxa. Sunt convins ca n-ai epuizat toate caile. Cunostintele tale teologice arata ca ti le-ai insusit de la babe, nu de la oameni duhovnicesti.

Si, daca imi mai permiti o sugestie, renunta la atitudinea juridica pe care o ai despre mantuire. Dumnezeu nu este contabil! Nu se uita atat la faptele omului, cat la efectul acestora, cat de mult ne-au transformat acele fapte. Mai importanta este starea in care se afla omul (sau care il caracterizeaza pe om) decat cum a ajuns sa dobandeasca acea stare.

Cineva spunea (am uitat unde am citit asta) ca oamenii sunt ca niste vase, care sunt acoperite in aceasta viata. La judecata se ridica valul si se va vedea ce contine fiecare vas. Judecata lui Dumnezeu va fi un fel de constatare. Fiecare isi va ocupa locul conform starii sale. Chinul din iad va fi mustrarea constiintei, regretul ca in aceasta viata am facut alegeri gresite neascultand de constiinta, pierzand astfel comuniunea cu Dumnezeu.

O alta imagine sugestiva a judecatii ne-o da Sf. Isaac Sirul, care spune ca harul lui Dumnezeu este perceput de cei drepti ca o lumina care-i bucura negrait de mult, in timp ce pentru cei rai (cu vointa rea!) harul este ca un fluviu de foc care-i chinuieste. Asadar aceeasi iubire a lui Dumnezeu este pentru unii motiv de bucurie, iar pentru altii motiv de intristare. Dumnezeu este ca un parinte care strange la pieptul sau pe cei doi copii ai sai. Unul se simte fericit (ca in rai, ca acasa) in aceasta imbratisare, celalalt (razvratitul!) sufera si vrea sa se smulga din acea imbratisare.
Tot ce a facut Dumnezeu a fost bun si avea (potential) aceeasi finalitate: fericirea vesnica. Numai alegerea gresita a fiintelor rationale (ingeri si oameni) a introdus raul - care nu are un fundament metafizic - in lume.

Obsesia aceasta a ta cu "de ce sa platesc eu pentru pacatele altora" nu este buna. Nu exista o teorie crestina care sa explice in detaliu anumite mecanisme, pentru ca revelatia divina nu este suficient de generoasa pe aceasta tema. Daca ar fi fost ceva necesar pentru mantuire, ni s-ar fi spus mai mult.
As avea cateva observatii de facut. Noi nu mostenim de la parintii nostri (si nici de la Adam) vreo vina, ci o predispozitie. Daca stramosii cuiva au fost betivi, atunci acea persoana trebuie sa aiba mare grija si sa se pazeasca, pentru ca si el a mostenit o slabiciune fata de acest viciu. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, se poate pazi sa nu savarseasca si el acelasi pacat.
In privinta trasaturilor trupesti mostenirea genetica de la stramosi este evidenta, nu poate fi negata (Daca stramosii cuiva au nasul mare, foarte probabil ca si acel om va avea nasul mare). Sunt parinti duhovnicesti care merg mai departe si spun ca exista si o mostenire duhovniceasca. De exemplu, daca stramosii au fost oameni credinciosi, atunci se transmite un fel de predispozitie (usurinta) de a primi mai usor credinta crestina. Inseamna oare ca cei care de zeci de generatii au fost pagani nu pot deveni crestini? Bineinteles ca nu, dar le va fi mai greu. Trebuie sa invinga in ei predispozitia pe care o au pentru o viata traita in paganatate.

Este nedrept Dumnezeu? Nu! Noi nu cunoastem judecatile Lui. Dar stim sigur ca este "bun si iubitor de oameni" si ca "celui ce i se va da mult, mult i se va cere". Sluga care a primit doar 1 talant (fata de cei cu 2 si 5 talanti) n-a fost pedepsita pentru aceasta (i.e. ca avea 1 talant), ci ca nu l-a pus in lucrare, nu l-a inmultit.

In loc sa cercetam judecatile lui Dumnezeu ("De ce X are ceva si eu nu am!"), mai bine ne-am supune voii Sale, lasand loc harului divin sa ne transforme si sa ne umple.
Cineva a intrebat un parinte daca in rai va fi invidie intre cei mantuiti. La aceasta intrebare raspunsul este, desigur, nu. Interesant a fost insa raspunsul parintelui. El a spus in felul urmator: "Omul se aseamana cu un vas. Cu cat mai mult se spiritualizeaza omul, cu atat vasul sau se face mai incapator. Dumnezeu umple acest vas cu varf, caci darul sau este fara de sfarsit (inepuizabil). Ar putea cineva sa-i ceara socoteala lui Dumnezeu ca a primit mai putin, cand Dumnezeu a umplut cu varf toate vasele?" (A nu se interpreta literal aceasta pilda)

Am inteles ce spui, dar nu era vorba ca trec eu prin vreo perioada rea era vorba ca vreau sa aflu raspunsul la niste intrebari generale nu neaparat exclusiv referitoare la mine dar care ma includ automat si pe mine...
In toate caut dreptea nu neaparat legat de religie , tocmai speram ca D-zeu sa faca dreptate.
O persoana care se naste oropsita din start nu prea mai are alternative si se inraieste (cel mai probabil, presupunand ca nu e sfant) si asa pierde si viata asta si pe cealalta. Iar altul care are avantaje din start are pt ce sa-i multumeasca lui D-zeu si poate f bine sa castige si acici si dincolo.
Din cauza asta am intrebat de pre-existenta sufletelor sa gasesc vreo argumentatie logica, nu ma refer la reincarnare si nici la mine insami am mai zis,ci la modul general. Trebuie sa stiu ceva despre D-zeu si e ceva esential (e corect sau nu ) inainte de a crede orbeste in el.

Consuela,
Eu nu stiu daca ti-as mai putea spune ceva folositor. Cred insa ca ti-ar face foarte bine o convorbire cu un om duhovnicesc, eventual un calugar. Uneori simplul contact cu un purtator al Duhului constituie un raspuns la intrebarile/indoielile care ne framanta. Blandetea, pacea, intelepciunea pe care le gasim la acesti oameni (asa de putini, ce-i drept!) ne pot influenta mai mult decat citirea a zeci de carti. Un teolog spunea: "Sfintii sunt cea mai buna talcuire a Evangheliei".

Doamne ajuta!