Muzica şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii

Toţi Sfinţii Părinţi pledează pentru o cântare frumoasă, duhovnicească, izvorâtă din adâncul sufletului, executată cu bună cuviinţă, numai cu vocea umană, renunţând la „zgomotul“ instrumentelor în favoarea câştigului duhovnicesc, fiind executată „cu o singură gură şi o singură inimă“, cu multă simţire, nesilindu-se firea spre răcnire.

Dacă noua religie (creştinismul) s-a înfiripat la început în mediul evreiesc al Templului, era firesc să se folosească de muzica sau de cântările iudaice, evitând instrumentele sau dansurile, pe care Biserica creştină de atunci, dar şi de mai târziu le-a exclus din cultul ei, recomandând prin excelenţă cântarea vocală, recomandare pe care o vom găsi la majoritatea Sfinţilor Părinţi creştini.

Celebre sunt Canoanele 15 şi 59 ale sinodului local din Laodiceea din secolul al IV-lea, precum şi Canonul 75 al Sinodului Trulan din 691. Primul recomandă poporului drept-credincios, care participă la cântarea în biserică, să asculte de psalţii sau cântăreţii canonici, care erau desemnaţi special să conducă organizat cântarea; al doilea interzicea întrebuinţarea imnurilor particulare în biserică, aceasta din grija de a nu se infesta cântarea şi imnografia creştină cu creaţii, conţinând idei păgâne sau eretice; al treilea recomanda celor ce se află în biserică pentru a cânta „să nu se folosească de strigăte netocmite, silind firea spre răcnire, nici să adauge ceva în afară de cele ce sunt rânduite de Biserică şi care nu-i sunt potrivite, nici cuviincioase, ci cu multă luare aminte şi smerenie să aducă laude lui Dumnezeu, Cel ce veghează asupra celor ascunse, căci Sfântul Cuvânt a învăţat pe fiii lui Israel să fie cucernici“.

„Şi textul, şi melodia trebuie să predispună la rugăciune…“

„Nu orice compoziţie muzicală merită calificativul liturgică sau bisericească. Nu orice muzică profană se potriveşte cu spaţiul eclezial“, zicea regretatul preot, profesor, compozitor şi dirijor sibian, Gheorghe Şoima (1911-1985), într-o carte intitulată „Funcţiunile muzicii liturgice“ (Sibiu, 1945).

Biserica creştină a refuzat şi a respins întotdeauna efectele de tip teatral, spectaculoase şi, în general, orice cântare care nu concordă cu atmosfera de religiozitate, de reculegere în smerenie, de rugăciune a cultului ortodox. Sfinţii Părinţi - răsăriteni şi apuseni - au luat permanent atitudine împotriva cântării nepotrivite, pernicioase, teatrale şi mai ales împotriva acelei muzici sau melodii care nu concordă cu frumuseţea şi doctrina textului liturgic, nemaivorbind de prozodie, adică de potrivirea ideii textului cu accentele tonice şi ritmice ale unei melodii, aşa încât să ne placă deopotrivă şi una, şi alta, adică şi textul, şi melodia, în aceeaşi măsură, căci altfel, îi dăm dreptate Fericitului Augustin, care spunea că „dacă îmi place mai mult muzica decât conţinutul, este deja un păcat“.

Deci şi textul, şi melodia trebuie să predispună la rugăciune.

In Templul iudaic se canta cu instrumente. Inca de la Sfintirea Templului, din timpul lui Solomon:
2 Paralipomena 5:11-13 După ce au ieşit preoţii din Sfânta, căci toţi preoţii care se aflau acolo se sfinţiseră, fără să se ţină seamă de rând, şi când toţi leviţii care erau cântăreţi, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor şi fraţii lor - îmbrăcaţi în vison, şi cu chimbale, chitare şi harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului şi împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi care trâmbiţau din trâmbiţe Şi îndată ce aceia care sunau din trâmbiţe şi cei care cântau, uniţi într-un singur glas ca să slăvească şi să laude pe Domnul, au făcut să răsune trâmbiţele, chitarele şi celelalte instrumente muzicale, şi au slăvit pe Domnul, zicând: "Căci El este bun, că în veac este mila Lui!", atunci templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui

Și continuă: ”De altfel, Noul Testament relatează în multe locuri că primii creştini, fie acasă, fie în adunările comune, foloseau cântarea religioasă. Fundamentele sunt şi îndemnurile marelui Apostol Pavel către creştinii din diverse comunităţi: „Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti“ sau „cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti“ (Efeseni 5, 19 şi Coloseni 3, 16). ”


Aștept referințe din NT și din Tradiția Bisericii.

dar daca NT nu interzice instrumentele nu inseamna implicit ca a continuat obiceiul evreiesc?

"Omilii la Psalmi", Sfântul Ioan Gură de Aur: https://www.scribd.com/document/2217...ilii-La-Psalmi

Psalmul 150
[...] Amintește de toate instrumetele de cântare şi poruncește ca prin toate să fie adusă cântare, înflăcărând inima lor şi trezindu-i. Aşa cum iudeilor le porunceşte să aducă laudă prin toate instrumentele muzicale, aşa ne porunceşte nouă să îl lăudăm pe Dumnezeu prin toate mădularele noastre, prin ochi, prin limbă, prin auz şi prin mâini. Ceea ce arată şi Pavel zicând: ”Să înfățişați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu ca închinarea voastră cea duhovnicească”. Căci şi ochiul laudă când nu priveşte la cele neîngăduite, şi limba, când cântă psalmi, şi auzul, când nu primeşte cântecele rele, nici clevetiri ale aproapelui, şi cugetul, când nu unelteşte vicleşuguri, ci revarsă numai dragoste, şi picioarele, când nu aleargă la rău, ci spre rânduirea faptelor bune, şi mâinile, când nu se-ntind la răpire, la lăcomie, şi la lovituri, ci spre milă şi spre ajutorarea celor nedreptățiți. Atunci omul devine alăută bine acordată, aducând lui Dumnezeu o cântare duhovnicească plină de armonie. Și instrumentele acelea le-a îngăduit pentru slăbiciunea lor, ca să-i îmblânzească spre dragoste şi armonie şi să trezească mintea lor să facă cele de folos cu plăcere, vrând să-i aducă la multă sârguință printr-o astfel de călăuzire a sufletului. Dumnezeu, cunoscând trândăvirea şi nepăsarea lor, a meşteşugit prin această înțeleaptă metodă să-i trezească pe ei amestecând la osteneala râvnei lor plăcerea cântării. Ce înseamnă chimvale de strigare sau de înțelegere? Numeşte astfel psalmii înşişi. Căci nu sunau în chimvale sau alăute aşa simplu sau în orice alte instrumente, fie chimvale, fie trâmbițe, fie alăute, ci arătau mai cu seamă înțelesurile acestor psalmi. Și această osteneală şi trudă erau un câştig pentru ei.

P.S. Pregătește-te temeinic și la următoarea adunare să le citești fraților (”bine informați”!) acestă tâlcuire a Psalmului 150. Vezi și Sf. Vasile cel Mare sau Sf. Maxim Mărturisitorul (Filocalia 2). Ce zici, te bagi?
Acum înțelegi de ce tâlcuirea Bibliei nu este la îndemâna oricui? Ba mai mult, să ajungi să predici este moarte curată.

Hai să-ți vând un pont: atâta timp cât nu sunt folosite instrumente muzicale în timpul actului liturgic nu este atât de grav. În afara lăcașurilor de cult pot folosi și jocuri de lumini, e treaba lor. Însă sunt și cazuri în care adunările au loc în biserici și atunci problema se schimbă. Dovadă, hotărârea BOR care interzice acivitățile culturale în interiorul bisericilor, filmările etc Lucruri elementare pe care, din păcate, nu le-ai înțeles, deși ți le-am pus pe tavă. Nu mai da asemenea referințe pentru că devii mai ridicol decât protestanții, ci mai bine invoca motivația de mai sus. Nu poți să faci parte din Biserică și în același timp să-ți faci propiile legi.

Nu e corect sa urmam doar referintele din Noul Testament.
Ar insemna sa parasim inchinarea la moaste. Singura referinta pentru ea exista in Vechiul Testament.
Vechiul Testament este insa si el inspirat.
Ceea ce Noul Testament nu spune ca a incetat, poate fi continuat.
Noul Testament nu afirma ca inchinarea cu instrumentele a incetat sau ar trebui sa inceteze.

Asta de unde e, de la satana citire?
A propovădui Evanghelia este sarcina fiecarui crestin.

Imi place cand cineva imi ridica mingea la fileu. Am subliniat si eu parerea mea.

Nu pot ajunge la Adunare duminica ,merg la Liturghie in alta localitate si ca sa ajung acolo e mai complicat. E mai simplu sa fii credincios obisnuit decat ostas al Domnului. Ca ostas mai trebuie sa mergi si dupa masa de la 15 sau 16, o ora sau doua inainte de Vecernie. In biserica unde am activat multi ani nu se canta din instrumente, doar din gura . Cred ca in Adunari unde sunt tineri se canta din instrumente.
Eu nu mai apuc sa merg decat la cateva Adunari mari pe an, cum e si cea de la Ighel din care am prezentat cuvantarea par Nicu Pavel.

Intenționam să postez cuvântarea Sf. Vasile cel Mare sau a Sf. Maxim Mărturisitorul, dar în cazul de față nu mai are niciun sens.