În prealabil postat de rafael (Post 194813)

Mirela, citind mesajul tau m-a socat raceala si lipsa de iubire cu care vorbeai despre sotul tau. Inteleg ca nu a fost o casatorie din dragoste...Nu-i nimic. Indrazneste sa ceri iubire pentru sotul tau de la Cel care este Iubire. Tu nu il poti ajuta pe sotul tau daca nu il iubesti. Crezi ca el nu simte asta? Poate ca furia lui vine de aici. Toti avem nevoie sa fim iubiti, iar daca nu avem parte de iubire de la cel care ar trebui sa ne fie cel mai aproape, e foarte trist. Iubirea vindeca totul. Daruind vei dobandi!

În prealabil postat de mihaelamir (Post 194321)

Draga Mirela, revad in ceea ce povestesti scene din viata mea cotidiana. Avem varste apropiate si experiente tulburator de asemanatoare. Eu am ajuns de mult la o concluzie singuratatea este un lux in comparatie cu o viata in companie, dar traita permanent pe marginea prapastiei. Va deveni din ce in ce mai rau, mai ales ca are sustinerea mamei sale! Poate iti va parea exagerat ceea ce iti spun, dar vorbesc in urma experientei : persoanele acestea trebuie izolate pentru a nu mai face rau altora. TE VEI IMBOLNAVI TRUPESTE SI SUFLETESTE! Iti va face mult rau, sa nu crezi ca se teme de tine daca il ameninti! Nu, lucrul asta ii sporeste furia impotriva ta si ma rog sa nu explodeze. Crede-ma ca in momentele acelea nu mai ai timp sa faci figuri de carate pt ca nu iti vor ajunge mainile ca sa iti aperi corpul.El acum mocneste. Nu stiu cum te mai prinde somnul langa el.
Desparte-te pana nu mai acumuleaza nervi. Oricum iti va face rau! Barbatul roman este educat sa se creada stapan peste orice si peste oricine! Nu te gandi ca lui Dumnezeu nu ii place daca pleci pe un alt drum singura. Daca ramaii langa el nu inseamna martiriu pt ca nu il convertesti (spui ca si el il slaveste pe Domnul). Pacat este sa ramaii si acumulezi ura pentru ca haideti sa recunoastem toti "sfintii" de pe acest forum:nici unul din noi nu intorce si celalalt obraz daca primeste o palma si nici nu il iubeste mai mult pe cel care i-a dat-o, ca de-ar fi asa lumea ar fi un rai.
Alege singuratatea, cauta prietenia simpla a unor persoane cu acelasi caracter ca si tine,du-te ca voluntar intr-un orfelinat, ia un copil de suflet (sunt atatia care au nevoie de un parinte) da un sens vietii tale si te vei simti implinita.
Fa-ti bagajele si pleaca, goleste-ti mintea, nu te gandi la consecinte. Te vei gandi de maine. Nu o sa iti vina sa crezi cat de usurata te vei simti vad vei inchide usa in urma ta.
Curaj! Dumnezeu ii iubeste pe cei curajosi!

În prealabil postat de VLCMirela (Post 34159)

castig bani buni, slava Domnului. Iar el castiga la negru, mai putin decat mine

În prealabil postat de caliyo (Post 194973)

Nu mai dati sfaturi pt. ca problema a fost expusa pe forum acum 2 ani, iar initiatoarea nu a mai intervenit de atunci. Asa ca nu are nici un sens.

În prealabil postat de Florin-Ionut (Post 194976)

Sunt tz cazuri care seamana cu situatia ei. Multzam oricum.

În prealabil postat de VLCMirela (Post 33703)

Eu sunt noua pe acest forum.
Am mai citit discutiile voastre dar nu am avut idei ce sa va spun, pentru ca nu prea stiu ce sfaturi sa dau la altii, mai rau e ca nu stiu nici pentru mine.
Sunt casatorita de 2 ani cu o persoana care are crize de nervi. Am 35 de ani acum si m-am cam ferit de barbati avand o parere foparte proasta despre ei, dar am zis sa fiu si eu ca toata lumea conform religiei, casatorita cu un ortodox care spune el ca e religios. Merge la biserica e de un egoism feroce ii e teama pentru sufletul lui si ii pasa excesiv de propria persoana si de mama lui si cam atat.
La cea mai mica chestie ce nu ii convine face un aderavat show si ii trece greu. Nici cu ma-sa la care tine cel mai mult nu se poate controla la furii, tipa si tranteste. Mai mult nu face dar e suficient sa iti ridice tensiunea. Partea rea e ca nu ii trece decat foarte greu. Daca vorbesc cu el si nu zic ca el face urat in sensul ca tranteste si are o privire de zici ca ii ies ochii, cred ca e posedat de draci. Daca nu raspund tipa tot asa se abtine tot timpul sa nu ma bata, cred ca ma uraste rau in anumite momente.Se spovedeste si impartaseste desi eu cred ca nu merita impartasania, il pacaleste cumva pe preot ca altii sunt de vina nu el la tot ce face.
E panicat de teama sa nu fie parasit.
Inainte nu avea astfel de crize dar mai nou are stari din astea de furii.
Loveste in obiecte, se culca foarte tarziu noaptea ca lucreaza la calculator si este un pachet de nervi, mai are si ticuri. Inainte nu avea ticuri dar de la un timp zice el ca de la stres si oboseala, ca asa avea mereu dar mi se pare ca se ascundea sa nu vad eu, cand ma uitam la el nu mai facea de teama sa nu il parasesc.
Asta inainte de casatorie.
M-am casatorit cu el pentru dadea dovada ca e credincios, tine posturi, nu e betiv sau afameiat, cum erau toti colegii mei de care am fugit ca de necuratul, dar vad ca si asta e lupul in piele de oaie cu furiile. Noi stam cu parintii lui si mama lui da mereu vina pe mine ca eu sunt de vina ca din cauza mea se inerveaza dar si cu ea si cu toata lumea face la fel, normal ca ea tine cu el fiind fii-su. Vad ca mi-am incurcat viata urat ca dupa casatorie si-a dat arama pe fata, parea chiar foarte pasiv si in banca lui dar de fapt e crizat. Nu prea a avut prietene fete zicand ca e pacat, decat una care l-a parasit si de atunci cam uraste spita femeie.
Ce sa fac? Mi-e teama sa am vreodata vreun copil cu un isteric.