Adevărat a înviat!

Trândăvia, în forma cea mai gravă, mai e numită, în limbajul asceților din vechime, akedia- starea de toropeală care pune stăpânire pe om în miezul zilelor caniculare de vară (în Egiptul părinților pustiei din secolele IV-V asta însemna valori termice greu de suportat). Dar nu e vorba doar de o toropeală fizică, un fel de variațiune a oboselii epuizante, ci mai ales de amorțirea sufletului și a minții, la care se adaugă ingredientul mortal al plictiselii extreme - nimic nu pare să te mai intereseze, lucrurile care mai ieri îți însuflețeau viața nu mai au nicio relevanță. În raport cu ceilalți se manifestă două tipuri de reacții extreme: fie îți vine a flecări inerțial ceasuri întregi cu prima/primul ieșit în cale, fie nu suporți în preajmă nici măcar persoanele din interiorul cercului tău afectiv. Consecința ultimă a acestei grave maladii duhovnicești este deznădejdea.

La akedie se ajunge, printre alte căi minore, tot printr-o pereche de contrarii fatidice: agenda prea încărcată, datorită grijii de multe sau agenda prea goală, adică nelucrarea, lenea voluntară, parazitismul social, divertisment excesiv etc. Ambele situații refuză uimirea ca leac duhovnicesc preventiv: în agenda supraîncărcată nu e loc pentru ea, iar în agenda goală e atât de mult loc încât se pierde în peisaj. Uimirea e cel mai bun medicament pentru uitare, în combinație cu trezvia.

Un fragment dintr-o rugăciune atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur spune așa: Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvirea și de nesimțirea cea împietrită.

Bucurii statornice, forever and ever....!

Cu bucurie revin ca să aduc un nou citat despre norocoasa situație a lipsei timp de a căuta în Scriptură pe diavol fiindcă nu e acolo, ci în inimă.
Despre căderea protopărinților (Adam și Eva) am răspuns atunci, dar acum completez cu versete că omul este diavolul.

14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.
23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.(Mc7,14-15.21-23)

De altfel, chiar tu remarci mai apoi, citându-l pe pr. academician Dumitru Stăniloae, ”că atât omul, cât și diavolul” (de parcă ar fi două persoane diferite!!!) au înclinat spre rău din propria voință.

Foarta buna postarea si precizarea/reamintirea celor ce purtam in noi, as zice intr-o camaruta a inimii, si ce trebuie sa tinem sub un strict control toata viata.
Deasemenea Iisus il numeste direct pe Iuda Iscarioteanul ca fiind diavol. În timpul acestei rugăciuni, El spune la un moment dat: “Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.” (Ioan 17: 12)

scrie foarte clar că Iuda era diavol, ciudat și înfricoșător cuvânt, posibil să fie singurul pasaj în care un om e numit diavol, ai zice că potrivnicul e mai rău decât omul, dar iată că sunt și oameni numiți așa.

Sfânta Evanghelie după Ioan
Cap. 6
70. Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!

Iuda a fost diavol după starea lui de spirit, nu după ființă, căci chiar dacă era trup şi suflet de om, prin felul lui de a fi a făcut lucrul, voia şi misiunea diavolului în viață, pornind de la materialismul şi hoțeala cu punga de bani şi terminând cu Trădarea şi, de parcă nu era de ajuns, şi cu sinuciderea. Pentru această atitudine sufletească diavolească, a ajuns şi el să fie numit diavol, deşi ființial vorbind era tot ca noi. Tot pe logica aceasta, oamenii cu virtuți şi fapte de suflet mare sunt numiți îngeri, chiar dacă ontologic lucrurile nu stau chiar aşa! Şi apoi şi îndumnezeirea omului este după har, dar NU după ființă.

Ne-a promis Domnul aşa: "Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer" - Matei 22:30
Şi iarăşi: "Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că <<Eu am zis: dumnezei sunteți?>>" - Ioan 10:34
După fiinţa noastră nu putem fi îngeri sau dumnezei, dar după har sau, pentru început, după asemănarea în purtare, da! Însă tot cu ajutorul Domnului, nu de unii singuri cu voia noastră.

Acum trebuie sa reflectam la situatia demonizatului din predica de astazi in lumina faptului ca:

1. Omul este drac
2. Demonizatul din predica de azi il mai are in plus si pe demon. Asta ce-o mai fi? Fereasca DUmnezeu!
3. Demonul este o extensie a diavolului, o manifestare a lui neexplicata de Iisus? Iisus il scoate, sau ii scoate(legiune)dar esenta/fiinta omului viu(diavolul) ramane? Dupa moarte, asa cum precizeaza Peter este cu totul alta poveste. Asta este clar.

4. Demonul este scos prin post si rugaciune ( Iisus). Omul se reintoarce la chipul si asemanarea lui Dumnezeu - normalitate - dupa care ce? Ramane cu harul lui Dumnezeu? Nu mai este diavol sau se poate "reinfecta"?

Văd că e un singur pasaj unde un om cu prenume-identificabil în timp e numit diavol în Noul Testament, nici măcar cei care făceau vrăji sau idoli, sau fariseii, cărturarii, saducheii, persecutorii romani, persecutorii închinători la idoli, perceptorii fiscali care jecmăneau sub autoritatea Romei, nu erau numiți diavol.
Deci Iuda o fi fost diavol că a intrat în el sau avea o fire înclinată spre rău.

Unul chiar era potrivnic Iuda Iscarioteanul, mă întreb dacă a scos demoni și a făcut minuni când au fost trimiși prima dată la propovăduire în Matei.

1.
Cum sa nu, Hristos i-a băgat pe toti în aceeași "oala" spunând:
" Ioan 8:44 NTR
Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii."

Deci din asa tata ce altceva se poate naște?

2.
Cu siguranță Iuda a scos demoni, a iertat păcate, a vindecat boli și a redat mobilitatea handicapaților.

Eu personal nu cred ca s a spânzurat ci s a căit și daca a fost iertat de Hristos și a continuat activitatea apostolica sau poate s-a apucat de ceea ce stia sa faca mai bine, adica BUSINESS! El este cea mai buna intruchipare a miliardarilor de succes din ziua de azi, cu o inteligenta si energie axata pe mamona iesita din comun, un adevarat arhietip...din nou, părerea mea, din studiile și observatiile mele.

Aici era vorba de o categorisire generică, la Iuda era o individualizare către o persoană chiar dacă în primă fază Iisus nu spune numele celui care e diavol.

Dacă ar fi continuat activitatea apostolică s-ar fi scris undeva despre, chiar și ca un lider eretic, gnostic șamd, dacă era afacerist nu arunca banii pe jos.

Dacă ar fi avut veleități bișnițărești nu-l urma pe Iisus care trăia în modestie, nu cred că ar fi dormit pe unde apuca, cu mâncare puțină, mereu pe drumuri. Iuda practic e un găinar care și-a vândut maestrul care l-a învățat tot ce știa în ultimii 3 ani din viață.

Fara puterea Dumnezeiasca care temporar le-a acordat-o ucenicilor inainte de a-i trimite o perioada in lume sa faca tot ce a facut si El toata invatatura Lui ar fi intrat pe o ureche si iesea pe cealalta.

Tu numesti contabilitatea si gestionarea Trezoreriei bișnițăreala si in mare parte ai dreptate insa asta este esenta lumii afacerilor INFIERATA in termeni socialisti de pe vremea lui Ceausescu. Cumperi ieftin si vinzi scump. Sa intelegem ca dupa tine, in afara de Biserica si Bugetari toti sunt niste bisnitari si gainari ordinari:))

Fereasca Dumnezeu ca Biserica sa faca vreodata bisnita.:))

Eu tind sa cred ce a afirmat si Mantuitorul:

Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac"

Iuda nu stia ca Iisus va fi crucificat sau omorat. Daca stia nu l-ar fi tradat. In afara de El nici unul dintre ucenici nu stia ce judecata urmeaza. Numai Fiul lui Dumnezeu stia.