Singurul criteriu al calitatii sufletesti este sinceritatea. Omul poate deveni om ,doar cand are in viata un scop, fara el suntem doar naufragiati. Un om care nu cauta nimic nu se deosebeste cu nimic de cei ce traiesc in pacat. Cautarea mea e mantuirea, oricat de grea ar fi ea.:)

Alynna, daca tu asta vrei cu adevarat si cu sincer devotament, vei reusi, pentru ca Dumnezeu nu intoarce fata de la binecredinciosii lui! ;)

vorbe..vorbe..vorbe vorbiti ca unii care nu ati cunoscut deloc pacatul!aveti mila...toti am fost tineri si ispitele sunt atat de mari atunci cand esti tanar frumos si ai lumea la picioare...Si sincer ma indoiesc ca exista barbati(poate unu-doi sporadic la mia de locuitori) care sa se bucure din prima(ca-n filmele indiene,sa cante eventual iubitei de bucurie,sa sara in sus intr-un moment ca cel relatat de cosmin.Hai sa fim sinceri cati dintre voi in primul rand ati fost vreodata intr-o situatie asemanatoare?Barbatilor....curajosi si animati de sentimente alese!eu personal nu am intalnit pana sa-l cunosc pe sotul meu un tip care macar sa nu se sperie la auzul cuv."copil"de fapt pe nimeni nu interesa cum gandesc,sa-si uneasca cineva destinul cu mine asa din senin nici atat desi eu m-as fi maritat bucuroasa cu oricine de dragul de a fi maritata(ca asa sunt fetele)si credeti-ma chiar nu sunt o sperietoare.de teoretizat toti teoretizam bine.Fiti sinceri sim recunoasteti ca va sperie responsabilitatile...ei bine altfel stAU LUCRURILE CU FEMEILE ELE ISI DORESC SA FIE OCROTITE,sa fie mame,sa se simta in siguranta,intr-adevar barbatul sa fie capul femeii sa o ia de mana si sa o conduca la altar..cam asta isi doreste fiecare fata..sincer nu cunosc nici macar una care sa fi avut fericita experienta.si cunosc multe fete cuminti,unele chiar frumoase si machiate si desmachiate si miss-uri si cocosate.Sincer eu inteleg situatia celor doi tineri,drama lor, insa tot raulspre bine,cosmin cred ca s-a maturizat atat cat sqa inteleaga ca trtebuie sa repare ceea ce a stricat(mai ales daca o iubeste pe tanara)cerand-o "batraneste"de nevasta.Si daca si ea are un dram de intelepciune poate accepta..mai stii?Mie imi plac tare mult happy-end-urile!Keep in touch..

sincer daca barbatul face presiuni asupra femeii intr-o situatie atat de delicata femeia respectiva devine agresiva dupa avort..e de inteles,nu?e de inteles atitudinea ei,cu rabdare insa poti muta muntii din loc si cred ca ar alina-o sincerele tale pareri de rau,lacrimile etc.Eu am iertat multe si nu-mi pare rau ca am avut puterea aceasta dobandita atunci prin rugaciune.V-ati intrebat vreodata de ce atatea femei carieriste?pentru ca sunt neimplinite ca femei,ca mame,ca sotii.si sincer cred ca asta m-ar fi asteptat si pe mine..e o mare problema cu barbatii seriosi sunt inexistenti..sunt la mare moda barbatii care nu-si onoreaza promisiunile,care dau bir cu fugitii care se plictisesc repede,care seamana confuzie!Va reconoasteti vreunul in descrierea mea..e un exercitiu de sinceritate!deja la 28 de ani standardele mele erau mult prea ridicate (in sensul ca vroiam alaturi de mine un om care sa nu fi fost angajat intr-o alta relatie,un om bland, educat,care sa aiba aproximativ aceleasi defecte ca si mine sa ni le toleram sAU sa ne aliem impotriva lor impreuna)si ma vedeam deja singura inconjurata de pisici.,.sau de elevii mei(pentru asta ma reorientasem spre cariera de dascal fiindca aveam nevoie de afectiunes pe care barbatii nu prea stiu sa o daruiasca sau nu au timp de dulcegarii..Barbatii adevarati sunt pe cale de disparitie.S.O.S.fiti adevarati!fiti barbati cu faptele!vorba lui Mirean:vreau dovezi ca ganditi asa frumos domnilor barbati,e oare cu putinta?Mint toate femeile pe care eu le-am cunoscut si care se plang de superficialitatea voastra?

hai sa nu dam cu roshii in toti barbatzii acum. esential e sa nu trecem prin aceasta viatza ca gasca prin apa, sa invatam ceva din greselile noastre. si nu cred ca vreun sfant a ajuns asa - la sfintenie - fara pacate. si ei au gresit dar au iesit biruitori prin rabdare, perseverentza si iubire. voi care ati citit vietile sfintilor stiti despre ce vorbesc.
cosmin e o decizie grea pe care numai tu o poti lua. ca tu stii situatia voastra. noi nu putem decat sa dam cu presupusu si sa ne rugam pt voi :)
si decizia pe care o vei lua implica maturitate si evolutia ta spirituala.
sa nu iti inchipui ca noi nu ne-am panicat vreodata. toti patim asta. dar viata nu e pe tava. trebuie sa ii facem fatza. iar deznadejdea nu e o solutie, nici lupta cu morile de vant. duceti-va la duhovnic amandoi de mana, rugati-va si inima sa va bata la unison si totul va fi bine.

Maine dimineta plec in tara si nu stiu ce o sa ma astepte acolo.Imi este teama sa nu gasesc o alta fata decat cea pe care am sarutat-o ultima data.Da ,stiu ca suna ca din gura unei femei , dar am obosit atat de tare sa ma mai lupt cu toata situatia asta.Ma simt atat de mizerabil pt tot ce se intampla nici macar nu mai ma bucur ca ma duc acasa si asteptam de atata timp data de 15 ... De data asta nu ma mai asteapta la aeroport...

Intervin, vreau numai sa imi spun parerea, nu sa judec pe nimeni
Atata timp cat tu ai plecat din tara, ai inchiriat apartamentul si ea a fost obligata sa se mute intr-un mediu in care nu are siguranta, este explicabil sa iti spuna ca isi doreste un barbat care "stie ce vrea"(sa ii fie mereu alaturi). Pe langa faptul ca ai plecat la mama ta in momentul in care ea avea mai multa nevoie de tine ca oricand, in prezent, fiind student in afara, nu reprezinti stabilitatea pe care ea o cauta cu infrigurare. Chiar tu ai spus ca a trait intr-un mediu dezbinat si are traume. Ea are nevoie de tine aici in tara, de aia in perioada in care esti plecat se schimba radical.

Poate daca ai lua-o cu tine la Viena ar fi mai bine. Incercati, luptati!

Planurile de viitor sunau cam asa: Termin in 4 luni de zile ce am de facut aici dupa care imi gasesc un job bun si ne mutam impreuna aici! voi vinde ap din buc si voi cumpara unul aici!Cand noi am aflat rezultatul eram impreuna la Cta!nu am plecat eu ci ea a trebuit sa plece urgent ca avea o problema la munca.Inainte de asta ne-am framantat si am mers la doctori sa o consulte!Chiar in stadiul asta de lasitate pe care l-ai dedus nu sunt.Cand am plecat am facut un compromis impreuna : vom trage tare ca in maxim 2 ani sa putem fi din nou impreuna! si nu cred ca este exagerat de mult 2 ani! sunt atatea neveste de navigatori care toata casnicia si-o traiesc asa si nu recurg multe la desfranare!

Imi cer scuze, am inteles eu gresit. Nicidecum nu te judecam(oricum nu o fac) ca ai decis sa mergi in Viena, as fi procedat la fel in locul tau daca aveam oportunitatea. Dar precum tu ai mai zis, ea are traume. Si ai mai zis ca foarte greu spune ce vrea si ce simte. 2 ani trec repede; se pare ca iti trebuie mai multa rabdare. numai bine!