Da, da, si totusi nu numai situatiile exceptionale de viata, nu doar "excentricitatea simptomelor" ne ajuta sa intelegem problema din topic, ci dimpotriva, zic eu, in situatiile mai putin spectaculoase avem sanse mai mari sa deslusim importanta si mersul lucrurilor dezbatute.

Daca e degeaba sau nu, nu noi decidem. Spovedania e una, credinta si smerenia e cu totul altceva. Dumnezeu oranduieste in felul Lui, nu dupa sablonul nostru. Multi dintre cei care isi recapata sanatatea in mod miraculos, Il descopera pe Dumnezeu si dupa 20 de ani, (sau poate chiar mai mult), cand in sfarsit li se deschid ochii si inteleg ce se intampla in jurul lor. Dumnezeu are multa rabdare si nu se formalizeaza ca la banca - daca nu ai buletin si nu iti ipotechezi casa, nu primesti credit... Si... mai ales, desi cu totii Il stim "acolo sus", El este dintotdeauna in inima noastra, si "de acolo" face minuni...

Depinde de sensibilizarea individuala,mie una nu-mi miroase a plata divina cand vine vb de o raceala sau o durere de burta,ci doar niste banale disfunctionalitati care au legatura cu proasta grija pe care o avem pt propria sanatate!
Nespalatul mainilor in locuri publice,o dieta precara,lipsa miscarii in aer liber...

Este perfect logic ca dupa ce ai venit in contact cu o persoana bolnava de gripa,sa ai toate sansele sa dezvolti si tu boala!Nu este nimic supranatural!!!

" De asemenea, atât bolnavii cât si rudele lor, trebuie sa fie spovediti din copilarie, sa se roage cu mare evlavie si sa posteasca dupa putere, pentru a fi miluiti si vindecati de Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Fara aceste conditii obligatorii - credinta dreapta, spovedanie generala, rugaciune multa cu lacrimi si post, împacare cu toti si parasirea definitiva a pacatelor mari, de moarte, din partea celor bolnavi si a rudelor lor - Sfântul Maslu si rugaciunile de vindecare si de izgonire a duhurilor rele nu-si ating pe deplin scopul, iar bolnavii se întorc acasa doar usurati.
Timpul cel mai potrivit pentru savârsirea Sfântului Maslu este perioada postului, atât în cele patru posturi, cât si în zilele de miercuri si vineri. În aceste zile, crestinii care participa la Sfântul Maslu trebuie sa posteasca pâna seara, sa se roage mai mult si sa-si marturiseasca mai întâi pacatele la duhovnic.

În cazuri grele de boala si primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate savârsi în orice zi, ori de câte ori este nevoie, în casele celor suferinzi, dupa ce mai întâi bolnavii sunt spovediti din copilarie si împacati cu toti, spre a lor alinare si iertare, ca sa nu plece la Hristos fara aceasta Sfânta Taina. La urma, cei grav bolnavi trebuie împartasiti cu Trupul si Sângele Domnului, ca sa fie pe deplin pregatiti pentru marea calatorie la cer. Aceasta este cea mai buna si cea mai completa pregatire pentru moarte, pe care o ofera Biserica Ortodoxa fiilor ei pe pamânt. Adica, Spovedania, Sfântul Maslu si Sfânta Împartasanie.

Deci, prima conditie obligatorie a oricarei vindecari miraculoase în Biserica lui Hristos este credinta tare si statornica în harul si mila lui Dumnezeu. Fara acestea, Sfântul Maslu nu vindeca deplin.

Observam, de asemenea, ca Mântuitorul a întrebat pe cel ce si-a adus copilul bolnav ca sa fie vindecat: “Câta vreme este de când i-a iesit aceasta? Si tatal a raspuns: Din pruncie”. (Marcu 9, 21) Adica mai întâi Domnul l-a marturisit pe cel bolnav si apoi l-a vindecat, stiind ca o boala veche, sufleteasca sau trupeasca, mai greu se vindeca.

A doua conditie obligatorie pentru cel ce vine la Sfântul Maslu si doreste sa se vindece este ca mai întâi sa-si marturiseasca toate pacatele si sa le paraseasca, apoi sa ceara sanatate si iertare. "


http://biserica.org/ro/viataduhovnic...oral/maslu.htm

He, he!... Vezi, tocmai aici e buba. Ca gandim asa transant. Pai, un accident mortal de masina nu are si el explicatii, "perfect logic"? Are, nu-i asa? Putem explica totul, in amanunt.

Atentie, Yasmina, la modul de a gandi problema aceasta cu bolile.
Multi pica in capcana de a confunda senzationalul cu Dumnezeirea, cand, dimpotriva, Hristos a trait umil printre noi si inca mai traieste imbracat tot in umilinta si mare, nespusa discretie...

Oare lipsa miscarii, care conduce la obezitate sau diverse forme de tulburari ale circulatiei, apoi simplele miscari ale mainii cand fumeaza omul, acolo, o tigara: nu sunt expresii ale unor miscari duhovnicesti ascunse?
Simla durere de cap nu e deloc chiar simpla. Si faptul ca noi explicam stiintific o afectiune sau alta, grava sau usoara, repet (asa cum ziceam intr-o postare anterioara): nu are nici o legatura cu abordarea duhovniceasca a etiologiei bolilor.
In fine, nu stiu de ce m-am apucat sa scriu atat pe un subiect care de fapt se dezvolta singur in noi, pe masura ce studiem si cugetam singuri. Imi cer iertare ca am facut pe profesorul. Stiu ca poti intelege singura mai bine decat mine, daca voiesti.
Domnul fie cu tine, cu noi toti!

Va marturisesc ca ma aflu in incurcatura: aud des expresii gen "plata divina" sau "l-a pedepsit Dumnezeu" (pentru unul bolnav, mort, jefuit, nebun etc.) si ma mir in sinea mea: cum, oare Domnul Milei aduce raul in viata noastra? El ne da noua bolile, violurile, catastrofele aviatice, taifunurile, avorturile spontane, infarcturile si toate cele nenorociri?...
Eu credeam ca Domnul, cel mult, ingaduie (prin suspendarea actiunii protectoare a harului - de aceea noi ne si rugam pentru a fi ocrotiti, de pilda sub Sfantul Acoperamant) unele incercari sau chiar deznodaminte tragice. Dar ca ar da Domnul napaste, ca ne-ar rasplati astfel, mira-m-as... Oare chiar varsa Domnul grindina prin satele din Baragan? Oare Domnul e autorul ciumei si molimei? Oare Domnul ii innebuneste pe oameni? Mira-m-as... De fapt, nu, pur si simplu nu pot sa cred asa ceva.
Totusi, cata vreme cred ca intalnim cu totii astfel de expresii in fiece zi, pe strada, intre semeni, chiar printre confrati: cum vedeti voi chestiunea?
Bolile si necazurile vin de la Dumnezeu? Sunt (ras)plata divina pentru pacatele noastre?

P.S. Cuviosul Paisie Aghioritul mentioneaza des intrarea omului sub actiunea legilor duhovnicesti (aici se inscriu si situatiile de boala, accidentele, feluritele incercari). Cum vedeti aceasta?

Asa este, Yasmina.

Cred ca am mai povestit, la mine in biserica este un om handicapat, ca la 40 de ani, cred ca are o semipareza, nu poate nici sa vorbeasca si se misca greu. E nelipsit duminicile, vine de dimineata, face inconjurul bisericii, primeste cativa banuti, cu care isi ia lumanari si prescura. Apoi face semne cuiva sa scrie un pomelnic, pe care il da la altar, tot cu banii primiti de la lume, apoi sta pana la sfarsitul slujbei. Cand vine persoana cu tava, el mai da un leu, adica exact suma pe care o dau si oamenii intregi. Se bucura daca primeste vreun pachetel si isi imparte bucuros pomana cu altii. Odata l-a intrebat parintele, la miruit, glumet, daca a primit multe pachete, vazandu-l cu punguta plina. Omul nostru a scos din plasa cel mai mare pachet si i l-a intins preotului. Are o fata tare luminoasa si le face cu mana celor pe care ii cunoaste si se bucura cand primeste cate ceva, desi nu poate scoate decat niste sunete nearticulate. Fericit omul acela! Tot aici este si un orb, si el nelipsit de la biserica. Sta si el la strana si canta cu insufletire si participa la toate slujbele, e foarte ravnitor. In rest, barbat voinic, cu fata luminoasa, nu cerseste, cere doar ajutorul cuiva pentru a trece strada. Si acela alt fericit!

Vai ce impresionant,asa de tare m-a induiosat aceasta poveste...
Imi este tare,tare dor de Romania,pana la lacrimi...

Mi-au dat lacrimile intr-un loc public,asa cum m-a surprins aceasta poveste intr-un restaurant luandu-mi linistita pranzul.
Cred ca plang de disperare,caci desi am mai multe decat oamenii aceia ,nici macar nu le calc pe urme,si trebuie sa fie foarte trist...

Ana Maria, tu chiar ii consideri fericiti?...
Ai da fericirea ta pe-a lor?....

Cred ca tocmai aici se face diferenta intre oameni, fie ei si de aceiasi religie. Trebuie retinut ca nu toti iudeii L-au rastignit pe Hristos, ci doar cei care cunosteau bine legile scrise.
Nu raspund ca sa fac polemica si nu mai revin asupra acestui aspect. Eu nu vorbesc din carti, ci din viata. Din viata mea. Peste ani, vei intelege, probabil cum stau lucrurile. Deocamdata nu poti fi in locul celor care habar nu au ce e spovedania, dar vor sa traiasca si pentru asta se roaga cu lacrimi, din toata fiinta lor. Iar Dumnezeu, care ne iubeste la fel pe toti, (fie ei albi sau negri, catolici sau ortodocsi, simpatizanti ai unui "pardid" sau a unui amarat ce se crede "guru"...), ne mai da o sansa. Daca o face pentru ca stie ca intr-o zi cel acum la necaz, se va trezi cu adevarat si Il va cauta, asta nu pot eu sa stiu. Cert este ca spovedania "muribundului", nu aduce certitudini asupra indreptarii, in cazul in care Dumnezeu il ridica din patul mortii... Ea este extrem de importanta pentru mantuire, dar pentru insanatosire, sunt atat de multe exceptii incat e inutil sa mai vorbim. Daca intrebi un sectant o sa ramai uimita de cate vei auzi. Parerile noastre in aceasta privinta sunt subiective. Pana la urma tot Dumnezeu vindeca, spovediti sau nespovediti. Iar sansa vindecarii, zic eu ca aduce de la sine obligatia unei spovediri, dar nu la fiecare ii vine mintea la cap in anii tineretii...