Da alynnna pui bine problema si spui daca am avea mai multa simplitate am privi si am primi altfel sentimentul curat al celui de langa tine. Numai ca aceasta asa zisa simplitate se dobandeste greu atata timp cat mintea si sufletul sunt tulburate de patimi si pacate pe care de multe ori nu le constientizam la timp, asa de bine sunt infipte in eul nostru, in fiinta noastra. Simplitatea se naste , se insuseste prin munca si lupta continuua, ea izvoraste din smerenia cea ea la randu-i izvoraste din pocainta noastra. Aceasta simplitate, naturalete, curatie a noastra nu-i chiar asa simplu de dobandit si cel mai greu poate, de pastrat, de mentinut in firea , in eul nostru.

Pai toate acestea ni le-a lasat Bunul Dumnezeu sa ne bucuram de ele ,draga Monica. Sa ne umplem sufletul cu ele. De multe ori trecem pe langa ele, nepasatori si reci, pentru ca firea noastra am indepartat-o de la firescul ei iar bucuriei, iubirii in general, i-am dat altfel de hrana ce-n fapt le-a otravit de tot.Esti poate din putinii oameni care mai sti a te bucura de o luna plina, de o floare, de o raza de soare, de parfumul primaverii si al altor cele pe langa care trecem grabiti intru castigul nostru cel de toate zilele. Sensurile bucuriei s-au schimbat intru cele de indelungata folosinta si -n top la moda actuala. Surogatele intretin de fapt iubirea si falsa bucurie.

F. corect. Asa poate se va vedea ca Romania este o tara crestina. Pt.ca pana in prezent lucrul acesta nu este prea vizibil.

Iubirea te face sa alergi, sa nu te mai opresti. Iubirea aceasta este: a va lua picioarele la spinare. Iubirea care ne lasa sa stagnam nu este adevarata iubire.

in general oamenii fug de 'simpla iubire',de o imbratisare sincera,de o strangere de mana,de un zambet ,o imbarbatare ,o floare,...lumea cauta iubire intortocheata,alearga dupa ceva ,care defapt numai iubire nu e!iar daca vrei sa-i oferi unui om putin din iubirea ta simpla,sa-i dezvalui tainele iubirii desavarsite ,o sa te considere nebun!

monica, mai sunt oameni care cauta iubirea curata. Si nu doar cauta, ci si daruiesc o astfel de iubire. Asa ca mai sunt si alti nebuni. Iar adevarata fericire aici este intalnita. Deci, sa strigam neincetat: fa-ne Doamne pe toti nebuni in acest sens.

„Văzându-mă zăcând fără de glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla şi nu voi mai vorbi cu voi”.

Dragostea este în acelaşi timp şi o reamintire a morţii noastre. Când moare un prieten sau un membru al familiei, acest eveniment ne impresionează în mod deosebit, înţelegând sau reamintindu-ne că viaţa este trecătoare şi de neîntors. Însă moartea scoate în evidenţă posibilităţile deosebite pe care viaţa ni le oferă, constituind un imbold pentru a ne arunca înainte mai cu curaj, în pofida primejdiilor care poate se întrevăd la orizont. Unii oameni, e posibil ca cei mai mulţi dintre ei, să nu ajungă niciodată să aibă parte de o iubire profundă, până când înţeleg la moartea cuiva drag marea valoare a prieteniei şi a dăruirii. Probabil că n-am putea niciodată să iubim cu pasiune dacă n-am şti că vom muri.

:|

Alynnna, eu nu-i iubesc mai mult pe cei de langa mine pentu ca stiu ca voi muri. Ii iubesc si doresc sa fiu vesnic cu ei. Iar atunci cand iubesti cu adevarat, moartea nu mai are putere.

A iubi din toata inima necesita adunarea omului in sine insusi si intoarcerea mintii in inima.

Nu poti sa iubesti daca nu-L ai pe Dumnezeu in suflet e imposibil. Acesta e cazul meu si pot sa va spun ca viata mea nu are nici un sens. Daca nu ar exista iad dupa moarte as vrea sa mor pentru ca zilele mele sunt un chin ma tortureaza gandurile rele si nu pot sa le inving, viata mea e un calvar. Cand Dumnezeu era cu mine nu L-am iubit, acum cand nu-L mai am as vrea sa fie cu mine dar nu pot sa ma las de ganduri rele au devenit automatisme m-am deprins cu ele desi nu am nimic cu nimeni, in sensul ca nu am nimic impotriva binelui si nu-mi doresc raul si totusi se repeta zilnic.Sunt pe treapta a 11 dupa cum spune Cleopa. E evident Dumnezeu e iubire, e viata, e adevar, trebuie laudat, binecuvantat El e esenta vietii dar cand sunt la cursuri sau cand invat nu le pot controla, mintea mea se reduce la 10 cuvinte. De opt ani se petrece fenomenul acum s+a inrautatit si am ajuns si eu dupa 8 ani la spovedit, la psiholog si va scriu si voua, cred ca va sperie confesiunea, pe mine nu ma sperie nimic sunt moarta