sper sa nu ajungi shi dumneata aria... draga Margareta,

poi din ce scri dumneata vad ca pe parintele Pop Bistritzeanul, l-au pus sa accepte cei care au cercetat despre Verginica, hotararea lor, adica sa le promita sa-i asculte pe ei shi nu pe Dumnezeu, iar el sarmanul o fi acceptat dar cine shtie ce este in sufletul sau, caci nu potzi nega Adevarul, sufletul, iubirea... fara sa-tzi vatami conshtiintza... deci asha cum povesteshti pare ca de frica lumii sau cineshtie de ce s-au hotarat ca sa se lepede de ei, poate din pricina neverosimilitatzii, a indoielii, a necredintzei, caci e greu de priceput Scritura shi ca Domnul de acum 2000 de ani vorbea shi din vechiul Testament proorocea ca se va lua de la evrei shi va fi dat Ierusalimul altora, un popor sarman, ca vai de el,

deci nu vad altceva decat o hotarare luata intre anumitzi arhierei sau preotzi care au impus aceasta opinie, din frica consecintzelor sau de teama de oameni, de ce or sa spuna oamenii sau lumea, deci nu-i acuz, ca e foarte greu sa fi slujitor al Domnului, shi poate ca Domnul a lasat ca sa fie asha, shi din prea multa neshtiintza, necercetare a Cuvantului lui Dumnezeu, a ramas asha... ca shi cum ar fi fost nishte sectantzi...

Dar poate fi luata sfintzirea shi ungerea inapoi? Saul nu era unsul Domnului? Dar doar Domnul l-a Lepadat ungandu-l pe David, iar david nu shi-a ridicat calcaiul impotriva lui, caci uns al Domnului era, deci iata ca ungerea era respectata, dar omul nu se poate ridica impotrava unsului, mai mare shi la propriu shi la figurat, caci David n-a avut interesul maririi mincinoase, marirea desharta a gLumii.... caci ii vorbea din toata inima shi tot respectul caci il iubea pe Dumnezeu prin iubirea regelui Saul...

"O, domnul meu, o rege" ... sa judece Domnul intre noi shi voia lui sa fie... cat de frumos graia David catre Saul:

"au doara ai ieshit ca sa prinzi un caine mort, sau un purice, asha ca shi pentru a aduna prepelitze de pe dealuri?" (citat aproximativ shi parafrazat)

dar sa nu uitam ca viitorul rege David se smerea caci se vedea ca un purice... shi nu se lauda... iubindu-l pe calaul sau pentru Domnul caci Domnul il alesese Rege a lui Israil shi David a raspuns:
"17. Saul insa a cunoscut glasul lui David si a zis: "Al tau este glasul acesta, fiul meu?" Iar David a raspuns: "Al meu, o, domnul meu, o, rege!"

Al 7-lea Patriarh al Românilor
 

Dragă VSOVI, deoarece văd că tot n-ai înţeles ce-i cu al 7-lea patriarh, am să citez din blogul noulierusalimnip.wordpress.com un paragraf care poate va lămuri definitiv acest “mister”. Citez:

“Proorocie” despre patriarhii viitorului
“ În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui pe tronul dumnezeiesc un om de mare valoare, care îşi va iubi oile şi monahii şi monahiile…” (25-26 mai 1978.)
Cine citeşte această proorocie n-are cum să nu fie tentat să se mire de acurateţea cu care ea pare că s-a împlinit. Într-adevăr, exprimarea “În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui…” , deşi pare ambiguă, nu se poate referi decât la a 7-lea patriarh, căci dacă era vorba de al 6-lea, s-ar fi formulat simplu “În urma lui Iustin se va sui…”. Or, al 7 patriarh instalat în Biserică este Prea Fericitul Daniel, binecunoscut ca “un om de mare valoare” , a cărei rodnică activitate de Mitropolit al Moldovei l-a confirmat şi ca “un iubitor al turmei sale”. Surpriza însă apare atunci când coroborăm această proorocie cu o alta, cu acelaşi subiect, emisă în 29 aprilie/12 mai 1990. Aici se afirmă cu totul altceva: al 6-lea Patriarh este Teoctist! Într-adevăr, într-o enumerare a patriarhilor B.O.R, pe poziţiile 5 şi 6 apare, în această “proorocie”, acelaşi patriarh: Teoctist. Explicaţia este simplă, şi ea rezultă şi din explicitarea ce se face mai departe în corpul acetei “proorocii”: Se consideră că Teoctist a fost patriarh de 2 ori! Între cele două păstoriri ar fi fost perioada de scurtă retragere la Sinaia din anul 1990, când patriarhul Teoctist a vrut, într-adevăr, să se retragă din scaun, copleşit de răutatea unor spirite potrivnice, care profitau de acele vremuri tulburi, de mare instabilitate politică. Proorocia din 1990 prezintă aşadar următoarea listă de patriarhi. Cităm:
“Scoală-te din nou şi şezi în mijlocul bisericii! Iată, citeşte aici:
1. Miron
2. Nicodim
3. Iustinian (sic!) (corect era Justinian)
4. Iustin
5. Teoctist
6. Teoctist
7.
Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării” (29 aprilie/12 mai 1990)
Se nasc imediat câteva întrebări:
a. Cine e al 7-lea patriarh? Evident că, acum toată lumea ştie “cine a descoperit America”. Dar atunci, în 1990, o proorocie care se respectă ar fi spus şi numele celui de-al 7-lea Patriarh care urma să vină. Atunci, da!, credibilitatea ei ar fi câştigat o cotă impresionantă. Dar aşa… la poziţia 7 locul a rămas gol , deoarece nu se ştia cine urmează.
b. Ce se ascunde în aşezarea forţată a lui Teoctist de două ori în scaunul patriarhal? Este cunoscut că deşi Patriarhul Teoctist a vrut să se retragă, voinţa lui nu s-a materializat în nimic! B.O.R. nu a avut alt patriarh decât pe Teoctist în acea perioadă, chiar dacă el era în concediu de odihnă la Sinaia. Nimeni nu i-a luat locul nici măcar o zi! Pretenţia că pe tronul patriarhal au luat locul doi patriarhi cu acelaşi nume (Teoctist) care au ocupat poziţiile 5. şi 6. este ridicolă. Ea urmăreşte însă ceva: să auroleze poziţia a şaptea, în care liderii pucioşi aveau mari speranţe că va fi aşezat “omul lor”, arhiereul Irineu Bistriceanul. După cum se ştie, soarta le fu potrivnică, şi Irineu Bistriţeanul şi-a prelungit statutul de episcop-vicar până în zilele noastre.
c. Ce viitor i se prezice patriarhului de pe poziţia a 7-a?
Ei bine, ceea ce se spune despre acesta întrece toate aşteptările (deşi aici s-a aplicat la fix proverbul acela: “Nu-i pentru cel ce se potriveşte, ci pentru cel ce se nimereşte!”. Cităm din nou, ce i se “prooroceşte” în continuare lui Teoctist în 1990:
“ Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit să aşez prin tine pe cel de-al şaptelea uns. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. Peste el voi coborî legile Mele pe care Mi le-aţi stricat; cu el voi îndrepta iarăşi vremurile pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. (29 aprilie/12 mai 1990)
În încercarea de a decripta acest text, ajungem volens – nolens la nişte contradicţii inacceptabile.
Cei “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii” sunt oarecum aplicabili la puterea comunistă din Rusia, în care Revoluţia Bolşevică a răsturnat monarhia în anul 1917. Deşi, nu sunt nici măcar şaptezeci, ci şaptezeci şi doi (sau chiar 73 – căci proorocia are loc în 1990!”). Nu este aplicabilă interpretarea că este vorba de comunism în genere, adică la scara întregii planete, deoarece comunismul a continuat să reziste în lume foarte bine şi liniştit, până în zilele noastre, măcar în China şi în Cuba. Întrebarea care se pune imediat este: ce are comunismul din Rusia cu cel din România? (în afară de o origine comună) Nimic, îndată ce ele au evoluat diferit: în spaţii diferite şi în timpuri diferite şi în perioade diferite şi cu conducători diferiţi. Comunismul în România a durat “doar” 44 de ani, din 1945 până în 1989. Or, în această “proorocie” este vorba în mod clar despre România, deoarece se pretinde că “cel de-al şaptelea uns” va “îndrepta iarăşi vremurile” şi va “netezi cărările “ schimbate sub puterea “fiarei roşii” şi va “îndrepta calea vieţii “. Dar în nici un caz nu s-ar fi putut face acestea după “şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii”, ci abia după 44 de ani!
Dar ce să însemne oare “îndreptarea iarăşi a vremurilor”? Ea se referă la “stilul nou”, care a dus schimbarea zilelor în care se ţin sărbătorile din calendar.
S-au împlinit aceste “proorocii” înlănţuite ca un şirag de mărgele? Nu s-a împlinit niciuna.
Teoctist nu l-a mai “uns” pe Irineu Bistriţeanul cu “undelemnul sfinţeniei”, ca să ajungă direct patriarh (adică, fără alegeri – deşi îi era drag şi-l preţuia mult), pentru că însăşi procedura de alegere a patriarhului a suferit între timp schimbări importante, în care cuvântul de recomandare, sau propunerea, sau desemnarea neoficială ( prin “ungere”) a succesorului de către vechiul patriarh a fost înlocuită prin procedura democratică a alegerilor libere şi secrete. În aceste condiţii Irineu n-a avut nici cea mai mică şansă. Nici măcar nu a figurat printre candidaţi, pentru că nici n-a dorit s-o facă.”Toiagul şi crucea biruinţei” prin care urma să fie “uns” Irineu Bistriceanul, “întru care binevoise “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-au dovedit a fi nişte himere şi nişte minciuni fără nici o putere sau autoritate.
Stilul nou n-a fost schimbat cu cel vechi, aşa cum năzuiau în secret liderii pucioşi, iar “vremurile” au rămas tot “neîndreptate”.
“Netezirea cărărilor “ n-a mai devenit apanajul Patriarhului, ci a rămas tot la îndemâna politicienilor vremii, care le-au netezit cum au putut, sau mai degrabă cum au vrut, încât unele hopuri au ajuns dâmburi, iar altele hârtoape.
Şi acum, ne întoarcem la prima “proorocie”. Păi dacă Patriarhul Daniel este “un om de mare valoare, care îşi iubeşte oile, şi monahii şi monahiile”, de ce nu vin monahii şi monahiile de la “Mănăstirea Noul Ierusalim” la el, în dealul Patriarhiei, şi în virtutea acestei“proorocii, să-i sărute mâna , să-l recunoască drept Patriarh şi să i se supună ca nişte fii duhovniceşti? Aida, de! Asta chiar că e inacceptabil pentru îngâmfaţii de pucioşi, care se cred fiii duhovniceşti ai Celui Prea Înalt. Pezevenchii ăştia de monahi fără potcap şi monahii fără culion preferă să-l proclame fraudulos şi “în taină” ca Patriarh-fantomă al Bisericii-fantomă numită Noul Ierusalim, pe… Irineu Bistriceanul, pe care-l pomenesc la slujbe în panegirice, iar de Daniel nici nu vor să audă! Halal împlinire a “proorociei” lui Verginica! Başca, nici pe episcopul locului, Nifon Mihăiţă, nu-l recunosc aceşti “monahi” pezevenchi care vor musai “neatârnare”, deşi “mânăstirea” de la Pucioasa ar fi trebuit să i se supună lui Nifon întru totul spre ascultare, fiind în eparhia Sfinţiei Sale. Nu-i vorbă, că nici măcar stareţ n-au “călugării” de la Pucioasa, ca să-i conducă pe calea frumoasei ascultări, aşa că…unde nu-i cap, vai de picioare!

Am încheiat citatul.
Aşa că, dragă VSOVI, ne trebuie cap ca să nu dăm cu piciorul în ţepuşe, cum bine zici.
Maria Margareta
maargaareetaa@gmail.com

Domnule nici n-are sens sa combat orbirea rauvoitoare a articolelor respective ci doar am sa arat lumina din textele proorociei Domnului:

“În urma lui Iustin şi în urma lui, se va sui…”

aici e vorba ca v-a urma shi ca v-a merge pe urma lui, spre deschiderile spre dialogurile panecumeniste, cu catolicii shi protestantzii shi ereticii shi asta este urma lui Iustin, pe care cu Intzelepciune shi buna paza shi iubire de monahi shi monahii a dus-o patriarhul al 5-lea cu cele doua perioade ale sale... iar in final v-a unge, poi ce va unge? poi v-a unge IV. MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI atunci cand l-a ales pe Bartolomeu Anania, atunci cand l-a uns shi l-a ashezat in scaunul de mitropolit chiar Patriarhul Teoctist cu mainile Domnului, shi acesta, impreuna cu arhiereii Pop Bistritzeanul shi Vasile, sunt cei ce au reindreptat calea shi au scos poporul din panecumenismul eretic shi apostat shi l-au reindreptat spre calea Domnului... fiind singurul care a imbracat haina razbunarii Domnului in dezabaterile sfantului sinod privind cazul Corneanu... "Ia aminte, că Eu aleg din nou Ierusalimul şi mă voi îmbrăca în mantia răzbunării"

deci iata ca ce a zis Domnul sunt lucruri care s-au implinit la fix, demne de crezare, iar ce spun talmacii lumeshti e pleava... shi nu-tzi trebuie cineshtie ce ca sa citeshti shi sa vezi shi sa pricepi ca sa urmezi, caci foarte clar a vorbit Hristos-Dumnezeu prin proorocii Sai pentru zilele acestea...

“ Ia aminte, că trebuie să stai încă o dată pe scaunul bisericii, că te-am găsit potrivit să aşez prin tine pe cel de-al şaptelea uns. Ia aminte bine, că s-au împlinit cei şaptezeci de ani de sub puterea fiarei roşii. Acum Eu aşez din nou Ierusalimul. Te-am adus a doua oară pe scaunul bisericii să-Mi pot aşeza vremurile aşa cum erau până la domnia fiarei roşii. Şi Îmi voi unge prin tine cu untdelemnul sfinţeniei pe cel de-al şaptelea uns. Acela este de la Mine; întru acela binevoiesc. Peste el voi coborî legile Mele pe care Mi le-aţi stricat; cu el voi îndrepta iarăşi vremurile pe care Mi le-aţi schimbat; şi cu el voi netezi cărările şi voi îndrepta calea vieţii, ca să vină spre Mine poporul Meu cel orbit de nelegiuiri. Ia aminte, că ţi-l voi face cunoscut. Iată toiagul şi crucea biruinţei. Păstrează-le pentru ungerea acestui slujitor al Meu. Amin, amin, amin. (29 aprilie/12 mai 1990)"

deci cronologia corecta este:
1. Miron
2. Nicodim
3. Iustinian (sic!) (corect era Justinian)
4. Iustin
5. a)Teoctist b)Teoctist
6. Daniel (shi sunt texte nenumarate in care i se adreseaza pe numele sau, Daniele...)
7. este vorba despre cineva care v-a fi al 7-lea Patriarh shi inca nu a fost ales de Sinod...

caci patriarhul Daniel nu poate fi al 7-lea decat printr-o speculatzie aberanta... ca doar nu potzi sa urmezi tu dupa tine, ci doar revi in scaunul Patriarhal, asha cum s-a intamplat, shi iata ca a facut ce i-a cerut Domnul, l-a ashezat shi a refacut mitropolia IV. MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI impartzind Mitropolia Ardealului in doua.... dupa Voia lui Dumnezeu ca sa refaca lucrurile Sale cum au fost inainte de fiara roshie... shi ca sa-i reintoarca pe oameni, pe popor la poruncile Sale...

Deci Maria Margareta, nu mai manca otrava celor mincinoshi.... ca iata ca tzi-am aratat ca s-a implinit exact, in punct shi virgula, fara nici o posibilitate de tagada!

iar al 7-lea uns nu-i exclus sa fie actualul mitropolit al Moldovei, care prin Bartolome Anania, nu a candidat la functzia Patriarhala ca sa ajunga primul in ordinea succesorala, shi pe care l-a dezvaluit Patriarhul Teoctist in testamentul Sau... caci Domnul i l-a facut cunoscut... deci iata ca e foarte adevarat. Deci nu shtiu exact care v-a fi al 7-lea patriarh: Arhiereul Pop Bistritzeanul ori actualul Mitropolit al Moldovei, pe care il dorea Patriarhul Teoctist ca urmash al Sau shi care v-a reindrepta poporul la Caile Domnului.

"Invatza-Voi pe cei fara de lege caile Tale shi cei necredincioshi la Tine se vor intoarce" unde Voi este vitza sadita prin sf proorocitza Virginica

poate ne dam seama cum a aparut fiara roshie cu 70 de ani in urma fatza de 2 martie 2006:

http://ro.wikipedia.org/wiki/1935
[COLOR=#1f5e83]http://ro.wikipedia.org/wiki/1936[/COLOR]

sau cu 70 de ani fatza de 1990:

http://ro.wikipedia.org/wiki/1919
http://ro.wikipedia.org/wiki/1920

Dragul meu Vsovi,ce se intampla cu tine? :2:

cu tine ce se intampla ca insinuezi cu lacrimi ca ar fi ceva... deci cu tine ce se intampla?

Cei şapte patriarhi erau doar 6...
 

Dragă VSOVI,
Vezi ce se întâmplă dacă nu eşti atent? Dacă citeai de două ori ultima mea postare ai fi observat că acea “cronologie” , prezentată ca o “proorocie” nu-mi aparţinea mie, ci “Cuvântului dat de Dumnezeul de la Pucioasa”. Aşadar pucioşii prooroceau aşa despre patriarhii României:
1. Miron
2. Nicodim
3. Iustinian
4. Iustin
5. Teoctist
6. Teoctist
7.
Iar din context reiese clar că al 7 lea urma să fie Irineu Bistriceanul. Aşa sperau pucioşii din toată inima la acea dată: 29 aprilie/12 mai 1990. De ieşit însă, a ieşit Daniel la următoarele alegeri.
Dumneata observi corect că lucrurile au stat cu totul altfel, şi le aşezi aşa cum trebuie:
1.Miron
2. Nicodim
3. Iustinian
4. Iustin
5. a)Teoctist b)Teoctist
6. Daniel (shi sunt texte nenumarate in care i se adreseaza pe numele sau, Daniele...)
7. este vorba despre cineva care v-a fi al 7-lea Patriarh shi inca nu a fost ales de Sinod...
După aceea, tragi concluzia :
“Deci Maria Margareta, nu mai manca otrava celor mincinoshi.... ca iata ca tzi-am aratat ca s-a implinit exact, in punct shi virgula, fara nici o posibilitate de tagada!”
Păi, frate VSOVI, dă-mi voie să mă apăr! Ce s-a împlinit, mă rog, dacă cele două liste sunt radical diferite? Dacă listele ar fi fost la fel, da, însă dacă observi matale cu atenţie, la poziţia 6, una s-a proorocit la Pucioasa, şi alta a ieşit la vot! Repet, “proorocia” care pretinde aberaţia că Teoctist ar fi păstorit de două ori nu-mi aparţine şi nici nu sunt de acord cu ea, deci nici vorbă ca să mănânc otrava celor mincinoşi. Cred că ţi-ai dat seama acum cine sunt mincinoşii: ăia pe care îi lauzi frăţia ta.

Divagaţiile despre Mitropolia Transilvaniei şi despre unşii ei nu-şi au rostul aici, deoarece textul vorbeşte doar despre patriarhi, nu şi despre mitropoliţi.
Observaţia dumitale că (citez) “sunt texte nenumarate in care i se adreseaza pe numele sau, Daniele...” (referindu-te la patriarhul Daniel) este complet greşită. Până în prezent, niciodată “Cuvântul Dumnezeului de la Pucioasa” nu i s-a adresat Patriarhului Daniel. Textele pe care le-ai văzut frăţia ta (şi nu sunt deloc puţine) adresate “păstorului Daniel” sunt adresate de fapt lui Dănciucă Gheorghe, zis “nea’Mişu”, zis “păstorul Daniel”. Este vorba de un pucios de nădejde din comuna Măneşti - Dâmboviţa (acum, un biet pensionar foarte înaintat în vârstă şi foarte bolnav), mâna dreaptă pentru “mama Gigi”, alături de “păstorul Cristea” (cealaltă mână dreaptă, că a avut două, şi cu a ei, trei). Fără a fi preot, îndeplinea o funcţie echivalentă cu cea de “pastor” la protestanţi. Lui şi numai lui i s-a adresat Cuvântul de la Pucioasa cu apelativul Daniel ( care de altfel, era un pseudonim, adică un nume mincinos)
Să auzim şi de bine!
Maria Margareta

Acestia sunt eretici?????????

Caruselul ereziilor
 

Răspuns pentru tigerAvalo9:
Pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com vei găsi răspuns şi la această întrebare, în special dacă citeşti articolele:

60.Actualitatea la NIP: Alte învăţături eretice
63. Caruselul ereziilor
80. Liderii pucioşi născocesc noi porunci contradictorii

Maria Margareta