raspuns
 

Cea mai inalta Taina a pocaintei care duce la mantuire...

E capitală, nu importantă, Cristina !

Asa este! :)

Ce inseamna cat mai des? in fiecare saptamana, asa cum se vehicula ?
putem lua un exemplu: un om mananca dintr-o mancare specifica unei tari indepartate si o apreciaza foarte mult si de fiecare data cand are ocazia sa manance din ea se bucura foarte mult si este din ce in ce mai sanatos. Dar ocaziile se inmultesc si omul ajunge sa manance in fiecare zi aceeasi mancare. Astfel ca nu mai e atent la ce mananca si chiar arunca din mancare , gandindu-se sa incerce altceva.

Fratilor, cu smerenie sa cugetam...daca ne-am impartasi foarte des, am mai aprecia noi Sfanta Impartasanie? Nu am ajunge sa o consideram un lucru obisnuit, banal si sa consideram ca nu mai avem nevoie de pregatire inainte?
Nu e de gluma cu Tainele Bisericilor, fratilor...daca marii duhovnici nu accepta ca mireanul sa se impartaseasca des, inseamna ca stiu ei ce stiu. Acum am ajuns sa nu mai tinem cont nici de Parintii Bisericii care apara invatatura Sfintei Scripturi? Noi vrem sa ajungem sa ne impartasim mai des decat preotul? Pai noi slujim la altar sau el?

spune cineva ca vremurile o cer...intr-adevar sunt vremuri tulburi...dar stim noi oare ce sa facem cu puterea care ni se da prin aceasta Taina?

Fara smerenie nu putem cere nimic de la Dumnezeu.

Comparaţia este foarte departe de a fi perfectă, fiindcă Sf Împărtăşanie nu este o mâncare obişnuită. Este Cristos. Poţi să te saturi ori chiar să te plictiseşti de o mâncare obişnuită, dar nu poţi să te saturi ori să te plictiseşti de Cristos.

Există, desigur, acest pericol. Este de datoria Bisericii şi, cu precădere, a preoţilor să amintească mereu că Sf Împărtăşanie se face spre beneficiu sufletesc şi trupesc numai în stare de Har Sfinţitor. Care, odată pierdut prin păcatul de moarte, se poate redobândi numai într-un singur fel: prin Taina Spovezii.

În ceea ce mă priveşte pe mine personal, consider că practica împărtăşirii săptămânale mi-a folosit foarte mult. Şi că a fost exact invers decât spuneţi: cu cât mă împărtăşeam mai des, cu atât simţeam nevoia să mă împărtăşesc şi mai des. Nu vă gândiţi la chestii înalte, duhovniceşti: e o senzaţie de foame aproape fizică. Cine nu a cunoscut-o, nu o înţelege, aşa cum nu aş fi înţeles-o nici eu pe vremea când mă împărtăşeam cel mult din An în Paşti.

Pe de altă parte, ar fi o extrapolare ilicită să susţin că această practică, dacă mi-a folosit mie, înseamnă că foloseşte oricui ar face asta. Fiecare să întrebe trei persoane despre acest lucru: pe Dumnezeu, pe preot şi pe el însuşi (propria conştiinţă).

Sfanta Impartasanie- unirea cu Hristos- e viata.

Unora le este de folos sa se impartaseasca mai des, altora mai rar. Sa nu uitam ca Euharistia are rolul de a ne face asemeni lui Hristos. Ea nu trebuie sa fie o impartasire pentru amintire, ci o impartasire pentru a avea parte de mai multa viata.

Parintele Teofil Roman a spus un lucru interesant: im-partasirea cu Trupul Lui Hristos este partasia-impreuna unii cu altii, din moment ce Trupul Lui este Biserica, deci chiar noi insine, noi ortodocsii.

Refuzand partasia cu ceilalti prin Trupul Lui Hristos, ne separam practic, temporar, de Biserica. Atunci impartasirea continua, de fiecare data, la fiecare Liturghie capata sens si ar trebui sa fie scopul nostru saptamanal. Cu putina vointa, se poate gasi duhovnicul in fiecare saptamana pentru dezlegare - daca si acesta este constient de importanta comuniunii continue a noastra in Iisus Hristos. Si noi ar trebui sa intelegem ca pentru curatirea noastra de pacate se jertfeste nevazut Hristos, saptamanal, chemandu-ne sa fim Biserica Sa, adica Trupul al carui Cap este El Insusi.

Ma gandeam ieri, cat de incostienti suntem vizavi de moartea care ne pandeste. Avem senzatia ca putem astepta urmatorul post ca sa ne mai impartasim o data, insa cine ne garanteaza ca il vom apuca? Cum ii zicea acelui om caruia i-a rodit tarina: Nebunule! In noaptea asta vor cere de la tine sufletul tau. Iar noaptea aceasta s-ar putea sa fie oricand, indiferent daca e post sau nu. Ieri s-a spovedit un batran de 85 de ani, care mergea cu un cadru ajutator, marturisindu-si pacate din tinerete. A iesit afara plangand... I-am sugerat sa se spovedeasca mai des, sa nu mai astepte nu stiu cat...

Mi-am propus sa ma spovedesc saptamanal, chiar daca am de mers la o manastire in afara orasului pentru asta. Sa vedem daca voi reusi, dar vad ca nu este atat de greu.

De mai multă putere în lupta cu ispitele, patimile şi cele nefolositoare ! Ea e "combustibilul" vital mersului înainte pe calea pocăinţei şi vital mântuirii noastre !