Duhul rautatii incearca sa puna stapanire pe mintea noastra, pentru a ne putea dirija dupa placul sau. Intrucat omul, primind gandurile demonilor, devine un adevarat instrument al acelora. Vointa sa devine vointa ispititorului.
Respingand gandurile rele, ne ferim de fapt de alunecarea in sclavia demonica.

Consider ca principala arma impotriva gandurilor pacatoasea este rugaciune mintii. Avnd pururea numele lui IIsus in mintea noastra vom reusi sa deosebim si duhurile si sa departam orice momeala de la vicleanul diavol.

Harul si mintea curata
 

Cultiva gandurile bune si indeparteaza gandurile rele.

Gandurile bune atrag harul.

Cand harul se pogoara, gandurile parca se evapora.

Cei avansati se straduiesc sa pastreze aceasta stare pura a mintii,
de aceea spun ca indeparteaza orice gand, fie bun, fie rau.

Asa se deprind cu Dumnezeu.

Cel incepator trebuie sa cultive ganduri bune,
pana cand Dumnezeu isi arata mila si ii trimite harul.

Daca isi aduna mintea prin rugaciuni simple, harul este atras mai repede.

Atunci greutatea gandului este ridicata de la el.

Rugaciunea neincetata, evident e pavaza cea mai puternica.
Apoi orice lucrare care te castiga macar o vreme: citirea psalmilor, a oricaror texte ziditoare de suflet, participarea la slujbe, miluinta (o vorba buna, macar, unui om necajit), postul.
Si cultivarea relatiilor de apropiere sufleteasca (si practica) cu oameni pozitivi, cumsecade, iubitori de Dumnezeu dupa puterile lor.
Era sa omit: Spovedanie, Maslu, si ASCULTARE (pe care, eu sarmanul, acum nu o am - rugati-va pentru mine, va rog, mare nevoie am de duhovnic.)
Toate ma ajuta sa nu dau piept cu gandurile rele. Caci sunt slab, deocamdata, de aceea am ales calea lucrarii recomandate pentru incepatori.

Dumnezeu sa ne intareasca!

Bine ar fi sa cunoastem originea gandurilor care ne vin in minte. Insa, neavand discernamant duhovnicesc, vom inghiti ganduri diavolesti cu nemiluita.
Sunt foarte folositoare cuvintele Parintelui Rafail Noica:

"Zice omul ca mi-a venit un gand: ce-nseamna – ganditi-va toti – ce inseamna: Mi-a venit un gand?… De unde? Ce este acest gand care mi-a venit? Parintele Sofronie tot asa spune undeva… fiecare gand este un duh. Astea care ne-au venit….

Avem si noi ganduri, si noi suntem duh, dar gandurile noastre sunt mai asa… mai socoteli de-ale noastre, dar cand iti vine un gand, o idee, o viziune cateodata, asta-i un duh, daca duhul este Dumnezeu sau de la Dumnezeu… este duh de viata, daca un gand care-ti vine te deznadajduieste sau iti provoaca necredinta, sau te zgaltaie intr-un fel sau altul din asezarea ta, intr-o panica sau o groaza fara iesire sau intr-un intuneric, gandul asta era de la un duh strain lui Dumnezeu, duh ucigas.

Si daca vreti, testul filocalic, discernamantul duhovnicesc, discernerea duhurilor pe linia asta vine: nu ce-mi propune gandul, ci ce efect are asupra sufletului meu. Noi nu suntem obisnuiti cu asta – ne vine un gand si noi suntem obisnuiti din copilaria noastra, din scolirea noastra, sa macinam cu gandul nostru tot ce ne vine.

Daca o sa vedem odata, -si-o sa vedem odata… – cate ganduri dracesti n-am macinat noi in vremea noastra, cred c-o sa ne uimim cum a reusit Dumnezeu sa ne tina in viata, pentru ca fiecare din alea pe care le-am macinat cu gandul nostru, fara sa stim originea gandului, dar macinand materia gandului – care daca este draceasca este neaparat deznadajduitoare si mortala, in multe, multe feluri. Cand o sa vedem cum ne-a pazit Dumnezeu, cred c-o sa ramanem intr-adevar uimiti.

Parte din cultura filocalica, o parte, cea mai importanta, duhovnicia, este nu analiza materiei gandurilor, ci prin rugaciune, a dibui originea gandului. Iar acuma, incep sa ma departez de la intrebare si poate asteptam pe cealalta… dar am vrut sa va impartasesc si lucrul asta – important e sa stiti originea gandului si tot ce e de la Dumnezeu, gandul Dumnezeiesc vine intotdeauna c-o oarecare pace, chiar daca este un gand care te osandeste, iti da ori o pace, ori o nadejde, ori ceva prin care te mantuiesti.

Gandurile, cele pe care trebuie sa le dispretuim zic, nu se infricoseaza de ele, sunt ganduri care ne aduc frica, intuneric, necredinta, indoielnicie din aia care te “panicheaza”, te terorizeaza, toate astea daca le depistati si mai ales duhovnicii, daca prin rugaciune le depistati, nu este vorba de a discuta cu ele: le lepezi cu dispret. Lumea intunericului nu trebuie sa fie lumea care ne infricoseaza, fiindca Dumnezeu este prea atotputernic, dar trebuie sa fie o lume cu care n-avem nimic de-a face – dispret total".

Lupta cu gandurile, din experienta mea si din ce am citit, o vad asa: in trei trepte. In prima treapta nu poti opri gandurile rele sa patrunda in minte, in schimb le poti opri sa patrunda in inima. Deci pui strajer la intrarea in inima si nu lasi sa-si faca cuib decat gandurile bune. Acestea cu cat se aduna mai multe cu atat incalzesc inima si o pregatesc sa primeasca pe Datatorul celor bune. Restul gandurilor nu lasi sa patrunda in inima, dar e posibil sa nu le poti alunga si din minte. Adica tu le alungi pe usa, ele intra pe geam si tot asa. Dar nu patrund in camara ta cea tainica. Asta e lupta nevazuta. Cand harul se salasluieste in inima ta, atunci ai ajuns la treapta a doua. Harul va fi atunci sursa principala a gandurilor tale, dar mintea inca este luptata. Cel rau nu se lasa inca, incearca totul pana la ultima batalie. In treapta a treia harul va prelua si mintea, daca acela se preda total lui Hristos. E jertfa de sine. Aceasta e treapta in care apare vederea dumnezeiasca si pacea inimii. "Pacea Mea o dau voua."
Har, smerenie si jertfa de sine.

"Nici un incepator nu poate alunga vreodata vreun gand, daca nu-l alunga Dumnezeu. Caci numai cei puternici pot razboi si alunga gandurile. Dar si acestia nu de la ei alunga gandurile, ci impreuna cu Dumnezeu poarta razboiul impotriva lor, ca unii ce au imbracat toate armele Lui.

Iar tu, venind gandurile, cheama pe Domnul Iisus, des si cu staruinta si vor fugi. Caci nerabdand caldura inimii izvorata din rugaciune, fug ca arse de foc. Bate pe cei ce te razboiesc cu numele lui Iisus, zice Scararul, fiindca Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toata rautatea" (Sfantul Grigorie Sinaitul).

Parintele Rafail ne roaga mereu: tine legatura cu "satelitul" Doamne! Un gand inceput cu "Doamne!...", o actiune insotita de "Doamne!...". Si Semnul Crucii ca bun inceput in toate. Si ca multumire finala.

Sfantul Simeon Metafrastul spune ca "trebuie sa pazim sufletul si sa-l pastram neinsotit cu gandurile intinate si rele. Caci precum trupul, impreunandu-se cu alt trup se spurca de necuratie, asa si sufletul se strica unindu-se cu gandurile rele si intinate, conglasuind si invoindu-se cu ele.

Dar nu numai cu cele ale rautatii si curviei, ci si cu ale fiecarui pacat, ca de pilda cu ale necredintei, vicleniei, slavei desarte, maniei, pizmei si certei. Aceasta inseamna a ne curati pe noi insine de toata intinaciunea trupului si a duhului.

Caci cugeta ca in adancul sufletului se gaseste si stricaciune si curvie, lucrandu-se prin lucruri necuviincioase. Si precum, dupa marele Apostol, pe cel ce strica biserica lui Dumnezeu, care este trupul, si Dumnezeu il strica. Asa si cel ce strica sufletul si mintea, prin aceea ca consimte si se invoieste cu cele necuviincioase, e vinovat osandei.

Drept aceea se cuvine ca precum pazim trupul de pacatul vazut, asa sa pazim si sufletul de gandurile necuviincioase, fiindca e mireasa lui Hristos. Ca v-am logodit, zice, unui barbat, ca sa va infatisez fecioara curata lui Hristos. Si iarasi asculta Scriptura zicand: Cu toata paza, pazeste inima ta, ca din aceasta sunt iesirile vietii. Si iarasi afla ca dumnezeiasca Scriptura invata ca gandurile viclene despart de Dumnezeu".

Citatul acela,Costel,al Sfantului Teofan Izvoratul e foarte foarte foarte corect,superb.
Cine vrea sa scape de aceste ganduri,sa aiba putere impotriva gandurilor rele sa faca exact ce a zis Sfantul Teofan Izvoratul.Ajuta,merge,functioneaza.
Doamne ajuta!