|
Metania
De-aș putea să
-mi plec gândirea Puțin mai jos de orice gând Mi s-ar întoarce-n trup iubirea Și mintea-n inimă plângând De-aș putea să-mi plec privirea Puțin mai jos de-orice lumină Mi-ar străluci în ochi Lumina Și-aș fi fără păcat și vină De-aș putea să-mi plec vorbirea Puțin mai jos de-orice cuvânt Mi-ar izvorî din piept Tăcerea Ce-ar face pace pe pământ De-aș putea să-mi plec poftirea Mai jos de cele care pier Preface-s-ar atunci căderea În cel mai lin urcuș spre Cer De-aș putea să-mi plec durerea Puțin mai jos de-orice alin Aș întâlni chiar Învierea În miezul ultimului chin De-aș putea să-mi plec grumazul Puțin mai jos de orice jug În nuntă s-ar schimba necazul Și nunta-n feciorelnic Rug O, de-aș putea să-mi plec genunchii Puțin mai jos de drumul meu Să-mi plec și duhul și rărunchii Puțin mai jos mai jos de “eu” Metania începută-n suflet Mi s-ar sfârși în Dumnezeu… |
Doamne, toate-au glasul Tau
Doamne, toate-au glasul Tau, florile-n campie, pasariele din vazduh, vantul in pustie... Doamne, toate plang la fel, florile din glastra, pasarile de pe ram, vantul la fereastra... Doamne, toate s-au smerit, florile, campia, pasarile, ceru-ntreg, vantul si pustia... Doamne, eu de ce nu am glasul cu blandete, plansul siroind tacut, duh smerit sa-nvete?! ...Nu esti floare, nici campie, pasire, nici zare, nu esti vant si nici pustie...esti a Mea suflare! Cand vei fi in sufletel floare din campie, pasare pe cer senin, vant ca in pustie, glasul band te va-nsotii, plansul perna moale si smerenia-ti vor fi dulcea Sarbatoare...! |
Voi... ?! Dar Tu... ?!
Pamantule, cum astazi mai poti rabda-n tacere A noastre hoituri care apas-atat de greu? - Caci stiu ca maine toate apasa-le-voi eu! Tu, cerule albastru, cum poti rabda si astazi Privirile-ntinate ce inca te privesc? - Caci stiu ca maine toate de mine se lipsesc! Voi ape, voi adancuri le mai spalati si-acuma Facandu-le curate de-ntinaciunea rea? - Noi stim ca maine toate in tina s-or afla! O, soare iti mai darui tu razele de aur Acelora ce-n pofte rad de lumina ta? - Da, fiindca maine toate in bezna-or lacrima! Voi falnici munti si dealuri, de-ai nostri sfinti umblate, Cum azi lasati cararea calcata de straini? - Caci stim ca maine pasii le-or tot umbla prin spini! Voi flori ce dati culoare vietii intristate Nici azi mireasma voastra nu incetati a da? - Nu, fiindca stim ca maine in greu miros vor sta! Si voi mici pasarele, ce tot cantati intruna, Acum cand toti v-alunga voi le cantati cu drag? - Da, fiindca nimeni maine n-o sa le cante-n prag! Tu Dumnezeu Cel Vesnic, ce ai creeat acestea, Ce spui cand omenirea intreaga Te-a uitat? - IUBIREA MEA-I ASTEAPTA SI ASTAZI NE-NCETAT!!! |
Doamne,indura-Te de mine
http://1.bp.blogspot.com/_EdPrt63k2A...ti_Nikolai.jpg
Nu mai am lacrimi, doar suspine, Doamne, îndură-Te de mine! Aici, nu mă mai plâng nimănui, Doamne, numai Ție toate-Ți spui! Mi-e dor, de timpul ce a trecut, Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut! Mi-e dor, de plânsul omului nou, Doamne, rămasa doar un ecou Mie dor, de anii tinereții, Doamne, nu mă lăsa tristeții! Mi-e dor, să stau lângă un izvor, Doamne, fă-mă mai ascultător! Mi-e dor, de cântul împreună, Doamne, nu mă lăsa în urmă! Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea, Doamne-nvrednicește-mă de ea! Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine, Doamne, îndură-Te de mine! Roza Lia: Nu mai am lacrimi, doar suspine, Doamne, îndură-Te de mine! Aici, nu mă mai plâng nimănui, Doamne, numai Ție toate-Ți spui! Mi-e dor, de timpul ce a trecut, Doamne, îmi iartă, tot ce-am pierdut! Mi-e dor, de plânsul omului nou, Doamne, rămasa doar un ecou Mie dor, de anii tinereții, Doamne, nu mă lăsa tristeții! Mi-e dor, să stau lângă un izvor, Doamne, fă-mă mai ascultător! Mi-e dor, de cântul împreună, Doamne, nu mă lăsa în urmă! Mi-e dor, de casă, de-Acasa mea, Doamne-nvrednicește-mă de ea! Mi-e tare... mi-e tare dor de Tine, Doamne, îndură-Te de mine! |
Da-mi un minut
Dă-Mi un minut din viața ta,
Eu îți voi da o Veșnicie.. Fă doar un pas în calea Mea, Eu am să fac spre tine-o mie.. Și un cuvânt de Mi-ai șopti, O rugă calda,'nlăcrimată, Căzut, cum ești, te voi găsi Si iți voi lua povara toată.. Numai un petic de pământ De ți-ar fi loc de rugăciune, Te voi purta prin Cerul Sfânt, Schimbându-ți lacrima-n minune.. Privește-Mă numai puțin Cum zac pe Crucea de suspine Ca să-nțelegi ce Preț Divin Am plătit singur pentru tine.. Căci te iubesc cum n-Am iubit Nicicând, pe nimeni, niciodată.. Odorul Meu cel mult dorit, Cântarea Mea cea necântată!.." |
Cautare
Se-așterne noaptea peste 'ntreg pământul,
Sunt semne de furtuni prin munți și văi, Pe ulițele triste numai vântul și Omul căutând pe frații Săi.. Sub Crucea grea ,El plânge și suspină, În urma Lui e Sângele văpăi, Nimica suferința nu-i alină, căci încă n-a aflat pe frații Săi.. Privirea Lui e numai dor și jale.. Precum ,odată ,Iosif cel vândut, El vrea să-mpartă fraților iertare stergându-le tot răul ce-au făcut.. "-Veniți-acum! Sunt vremile din urmă, Vă pot fi, încă, Frate si Păstor, Nu-mi mai lăsați al Meu Duh să se frângă când ,mâine, vă voi fi Judecător!.. |
Aveam,candva
Aveam, cândva, o lacrima și-un dor
Și nu lăsau durerea să mă doară.. Le așezam pe-al inimii pridvor Când Te chemam în fiecare seară.. Tu de pe Sfânta Cruce coborai Și înnoptai în inimă la mine, În lacrimă cu drag Te oglindeai Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine.. Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheați, Cum, dimineața, strălucea pridvorul Când ne trezeam, de Har îmbrățișați, eu, chip de lut, Tu, lacrima si dorul.. De-atunci o port în suflet, nepătată, Icoana Sfintei noastre Veșnicii, Și numai gândul revederii-odată Îmi ușurează Crucea, zi de zi.. |
Slabeste,lasa,iarta
Slăbește, lasă, iartă
Părinte Preaiubit, Păcatele prea multe ce înspre iad ne poartă! Ascultă-ne strigarea de neam descumpănit Și pentru viața sfântă a celor ce-au jertfit, Noi te rugăm, Părinte, Slăbește, lasă, iartă... Zac Sfinții-n cărți închise, Adesea plâng icoane, Bisericile Tale au porțile deschise, Dar noi uităm prea iute de Cruce, de piroane, Și ne lărgim grânare când frați ne mor de foame... Și nebunii par toate Soliile trimise... Trăim cătușa mâinii În falsa libertate, Nesăturați de aur precum de oase, câinii! O, de-am schimba ce-i lacom cu dragostea de frate, Pe sfinții închisorii i-am înțelege, poate, C-au împărțit frățește Fărâmitura pâinii... Dreptatea nu-i dreptate Iar casa nu e casă... Sătui de nebunie, cei buni se trag deoparte, Chemându-Te, din peșteri, să stai cu noi la masă: Poporul Tău frumos în țara Ta frumoasă, Creștin lângă creștin Și frate lângă frate... Slăbește, lasă, iartă, Părinte Preaiubit! Și, până nu-i târziu, cu Dreapta Ta ne ceartă, Adu-Ți aminte, Doamne, de cei ce-au pătimit, Pe jertfa lor zidește un neam neprihănit... Noi Te rugăm, Părinte, Slăbește, lasă, iartă! |
Sunt creatiile copiilor nostri. Felicitari!
(Imi doream sa atasez un document in pdf, insa nu reusesc. Ma poate ajuta cineva? Multumesc. ) |
Valeriu Gafencu-Frate draga
Frate dragă, din grădină
Îți trimit în dar un crin** Să-ți mângâie lin privirea Cu veșmântul lui virgin. Floare dragă, floare dalbă, Cât de mult aș vrea și eu, Îmbrăcat în haină albă Să mă duc la Dumnezeu. Răsădit acolo, sus, În grădina minunată, Să-mi simt viața-mbălsămată, Cu iubirea lui Iisus. Plâng înăbușit în noapte Și suspin cu glasul stins, Dă-mi veșmântul alb de Nuntă, Cu crini minunați încins. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:00:27. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.