Dau si eu un exemplu... tocmai am vorbit pe mess cu o colega care mi-a spus ca s-a mutat in casa prietenului ei si era foarte fericita. Nu i-am spus ca e pacat sa traiesti in concubinaj. M-am gandit ca nu m-ar fi ascultat, oricum... :17: Nu am povatuit-o, pentru ca nu am stiut cum sa ii spun. Am devenit complice la pacatul ei. :47:

Da, dar cred ca ideea nu este ca noi sa devenim niste mori stricate care tot baiguie sfaturi in dreapta si in stanga la fiecare pacatos pe care il vedem.

Ea cred ca stie foarte bine ce inseamna sa te muti cu prietenul, problema este ca nu cred ca ii pasa. Pacat era daca facilitai mutarea, sau o incurajai, sau o felicitai pentru alegerea facuta...

În primul rând , nu ai cum să şti ce fac cei doi, doar bănuială e ! Apoi, să-ţi mai spun ceva , dacă o luam aşa, tot timpul suntem complici, pentru că nu numai pe prieten, vecin, coleg, trebuie să-i arăţi greşala, rătăcirea, păcatul sau mai şitiu eu ce, ci oricui, pentru că nu poţi, şi nu-i logic şi creştineşte, la unii să închizi ochii , să te faci că nu vezi , iar la cei care consideri tu, să le faci "educaţie", morală. Eu aşa văd problema ! Dacă ar fi ca la carte, ca să spun astfel, toată ziulica ne-am face observaţii , ne-am contrazice , multe relaţii s-ar răci , duşmăniile ar fi în floare, am fi o lume de nebuni . <<Ce faci fumezi ? păi. . . , Nu te duce cu băiatul ăla , că. . . , De ce . . . Nu fă asta . . . Ai grijă . . .

De dimineata pina seara ar trebui sa atentionez pe cei din jur ca gresesc.Caci e plin de pacate in jurul meu.Deci practic e f greu
Totusi consider adevarat ca e pacat sa nu o faci,si anume pacat al ne-milosteniei fata de celalalt,de sufletul sau.Probabil,in anumite momente,chiar ar trebui sa atragi atentia celor care gresesc,nu pt altceva,ci pt mila de ei in starea in care se afunda

Iustin ,în postarea mea era vorba de spovedanie şi nu de sfaturile pe care le dăm în viaţa de zi cu zi.
Mie personal(s-ar putea să greşesc )această frază din cartea de rugăciuni pe care am citat-o mi se pare o scuză pentru acei care codoşesc la spovedanie şi pentru acei care încurajează aceasta .
Într-o spovedanie curată nu te referi decât la cele făptuite de tine fără a face referire la vreo persoană cu care ai păcătuit sau care te-a îndemnat la păcat, socotindu-te pe tine cel mai vinovat pentru toate câte ai făcut.

spovedania corecta este cea facuta 'dupa pravila' - sfatuia Par. Cleopa
 

Referitor la spovedania facuta corect, am auzit o inregistrare audio (pe care, personal, am gasit-o F. interesanta si utila, de mult folos) cu Par. Cleopa Ilie, care spunea, recomanda, ca ar trebui facuta 'dupa pravila', adica dupa un Molitfelnic (sau ceva de genul) care are vreo 365 de intrebari, sau dupa o Pravila mai veche, care are vreo 970 de intrebari. Si mai spunea tot Par. Cleopa, in aceeasi inregistrare audio, ca un exemplu, ca odata a trebuit sa-l spovedeasca pe un anume om, si ca spovedania respectiva a durat o noapte intreaga (inceputa la aprox. 11.00 noaptea si terminata la aprox. 8.00 dimineatza)!...

Eu stiu ca nu ai voie sa intri in Biserica si deci nici sa te spovedesti ori sa te impartasesti in perioada menstruatiei. Nu trebuie sa respecti 7 zile dupa ultima zi a menstruatiei ci din prima zi a menstruatiei numeri 7 zile si a 8 a zi poti sa intri in Biserica si sa te inchini, spovedesti, etc.

Nu sunt la latitudinea preotului! Este rugaciunea de dezlegare care se rosteste la spovedanie si pe care a scris-o Noesisa iar "miscarile" sunt Semnul Sfintei Cruci! Daca nu ma insel acestea sunt cuprinse in Molitfelnic.

Eu zic sa ii spui... Gasesti tu momentul, sa nu te rusinezi! Nimic ce incepe fara Dumnezeu nu dureaza si e bine sa stie decat sa iti spuna mai tarziu "nu am stiut, de ce nu mi-ai spus?" E treaba ei daca nu te asculta dar nu cred ca e bine sa trecem cu vederea, parerea mea...:6:

Intr-un mod mai indirect ar fi sa-i recomanzi sa vorbeasca si cu un preot, cu un duhovnic daca-l are. De la el(duhovnic) sa vina sfatul, cu siguranta ca poate nu va fi multumita, dar evitam judecata, totul ramane in seama lui Hristos prin preotul duhovnic.